3,167 matches
-
și în treacăt sau prin intermediul altora, de „potirul sacru și simbolic al Cuvântului ca Logos”365. Însă aspectul cel mai semnificativ, caracteristic pentru înțelegerea modului de funcționarea a mecanismului poetic ivănescian, este recursul la o serie indefinită de puneri în abis: „răsturnările” succesive ale lui mopete ne încurajează să bănuim că scrierea are, de fapt, un statut dublu ficțional. Cu alte cuvinte, „cadrul teatral” prezent în orice act ludic, deci și în ficțiune, este aici ridicat la puterea a doua și
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
publicistică, Ion Itu, A. I. Brumaru, Dan C. Mihăilescu, Mircea Gherman, Doru Munteanu, Radu Nițu, Eduard Eisenburger. Încercări dramatice publică Darie Magheru și Ion Olteanu. În secțiunea rezervată istoriei literare apar, în 1982, două poezii inedite ale lui Aron Cotruș (Vai! Abisul, tradusă din spaniolă de Gabriela Necheș, și Îngheață cenușa) și un alt text inedit, aparținând lui Nicolae Titulescu, sub îngrijirea lui Adrian Hamzea. În numărul din 1986, M. N. Rusu își intitulează însemnările Viața secretă a lui Mateiu I. Caragiale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285275_a_286604]
-
Din 1990 este membru în colegiul de redacție al revistei „Orfeu” din Târgu Mureș, iar din 1994, redactor al revistei „Târnava” din același oraș. Este distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din Târgu Mureș pentru volumele Periplu (1993) și Pod peste abis (2000). Versurile din cartea de debut, Dincolo de umbre (1968), propun imaginea unei umanități în armonie cu micile miracole ale prieteniei și iubirii. Cosmosul își acordează sonurile ascultând de impulsul sufletesc al acestui optimist retractil în delicatețea lui. „Aninat între cer
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287274_a_288603]
-
cuvântului, Cluj-Napoca, 1974; Între pământ și cer, București, 1977; Foc nestins, Cluj-Napoca, 1980; Aripa din piatră, Cluj-Napoca, 1986; Prima zăpadă, București, 1990; Periplu, Târgu Mureș, 1993; Veșnicul început, pref. Al. Cistelecan, Târgu Mureș, 1996; Izbăvitoarea povară, București, 1998; Pod peste abis, București, 2000; Provocarea labirintului, București, 2002. Repere bibliografice: Dan Culcer, „Discul”, VTRA, 1972, 10; Adrian Popescu, „Bucuria cuvântului”, ST, 1974, 3; Ion Cristofor, „Foc nestins”, ST, 1981, 1; Dumitru Mureșan, „Foc nestins”, VTRA, 1981, 2; Ion Arieșanu, „Foc nestins”, O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287274_a_288603]
-
și de maturizare a romanului. Căci nimeni nu va tăgădui: abia născut, romanul românesc a atins o maturitate surprinzătoare și, dacă voiți, consolatoare. În zece ani, romancierii noștri au recuperat un veac pierdut. (...) Viitorul istoric literar va privi, cu uimire, abisul dintre anii dinaintea războiului, cu rubrica romanului deșartă, și dintre fecunda epocă actuală; fecundă prin numărul romanelor, prin problemele sociale și psihologice înfruntate cutezător, prin diversitatea de temperamente, de optică, de realizări". Plin de "o tinerească energie creatoare", cum singur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
adâncește sentimentul de nesiguranță pe care îl dă pendularea între limite și aduce, ca noutate, o luciditate ușor elegiacă. Îmbinarea celor două dimensiuni conferă lirismului un aer sceptic, indecis a alege „între alfa și omega” ori, mai exact, „între două abisuri”. Chiar dacă este invocat sentimentul fraternității cu Sisif, angoasa lipsește, în locul ei aflându-se un aticism șovăielnic. Ulise (din ciclul Nostalgia Itacăi), după ce a regăsit-o pe Penelopa, regretă atât tinerețea, cât și rătăcirile pe mare. Credincios prudent, poetul admite existența
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286825_a_288154]
-
resemnare într-un peisaj de umbre, în preajma unui țintirim pe care o rece rază selenară îl face să pară, în contururi eterate, o „grădină de sidef”. Reveriile din amurg, doar aparent senine, trădează un zbucium dincolo de care nu-i decât abisul. În consonanță cu aceste respirări de melopee, natura plânge (salcâmii, un mesteacăn „ofticos”), dar alteori, ca pentru a nu speria cu sinistrele solii funerare, ea îmbie la diafane contopiri. În romanța de înfiorate năluciri îngânată de M., reveria este spațiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
germană pentru suflete" (12, p. 179). Numai că sufletele americane erau nepregătite "prin educație sau experiență istorică pentru așa ceva". (Ibid. p. 182) De aici nihilismul american, adică "o stare de spirit, o proastă dispoziție, o vagă neliniște. Este nihilismul fără abis". Acest nihilism apare și ca o "poză" adoptată de americani, însoțită de termeni precum, grijă, autoîmplinire, conștiință în expansiune. Or, așa nu se vorbește despre nimic precis, despre nimic care să aibă referent. Din acest motiv, autorul compune în continuare
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și, fără cea mai mică îndoială, tocmai aici putem constata efectele din jurul nostru; este oare lumea modernă altceva decât simpla negație a oricărui adevăr tradițional?". (15, p. 229) În capitolul 39, Guénon menționează și alte atribute ale satanismului nutrit de "abisuri infernale". El nu are ca referent un individ, ci este un simbol ce sintetizează "contrainițierea" menită a exprima falsul. Emblema acestui simbol este Leul, iar cabalistica îl numește Metatron. Acesta are o față luminoasă și una obscură, fiind redat și
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
13, în PSB, vol. 81, p. 99) „Sunt oameni de care Se scârbește Dumnezeu, pe Care cred că-L slujesc”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 14, în PSB, vol. 81, p. 118) „Nu vedeți acum fraților, în ce abis de curaj și de nerușinare i-a aruncat pe acești eretici mintea fiindcă s-au depărtat odată de la adevăr?” (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentar la Evanghelia de la Ioan, omilia IV, 2, p. 24) ,, Că altă temelie nimeni poate să
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
vanitate mixtă, somatic-spirituală, șocant prin decantarea de euforii fiziologice: "toate ființele nemuritoare/ se-mbată-n mine/ ca-ntr-un singur duh -/ nu mai există-n cer/ nici o putință/ nici un extaz/ în care nu-s deschis -/ tot sîngele meu/ strigă-n abis/ sînt flacără/ sînt focul stînd ființă!" (Sînt numai aer). Ajuns aci, bardul înalță ditirambi magmatici purei puteri vitale pentru care cerul e doar un ecran pe care să se poată convenabil proiecta în urieșenia-i mereu clamată: "Mă desprind/ mă desprind
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
e doar un ecran pe care să se poată convenabil proiecta în urieșenia-i mereu clamată: "Mă desprind/ mă desprind/ văd cu porii/ celulele orb/ galactic s-au deschis -/ tot ce văd/ mă focalizează/ în furioasele glorii/ ale inimii mele/ de peste abis./ Trîmbițe! Cîntec!/ Spargeri de spații!/ M-ating cu/ primele iradieri!/ Porți! conectații la transa/ arhangheli unind/ turnul tunînd/ al aortei din cer!" (Mă desprind). Ceea ce putea părea, sub semnul lui Spinoza, un panteism, se vădește a fi o extensie spectaculară
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
din hăuri, ceea ce se mai întâmplă, căci și Aurel Pântea mai dă câte o raita prin realul de cotidian, excitându-și astfel sarcasmul), ca și condiția total stupefiata a poetului în fața lor impun o poetica de reporter din - și de - abisuri. Poemele lui exprimă un fel de teroare a reportajului de primordiale malefice și sunt, de fapt, niște reportaje terorizate." (pag. 12) Poet bun fiind, lui Aurel Pântea i se face totuși dreptate. El își recâștiga, în răspăr cu critică anilor
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
de Ion Stratan sau, mai terestru, Cimitirul terfeloagelor de Liviu Ioan Stoiciu), Poem neuronal propune, în plină etică trans și în plină invazie neologic tehnologică, o salutară ancorare în istoric: „Gata cu lamentarea istorică cu mila de sine/ gata cu abisurile infra și sub conștiente/ mările lor de nămol le sublimez în hiperproduse noetice/ Am depășit cultura larvelor de fluturi lăudători/ în urma mea, o paragină plină de specii expirate/ blocate în carapacea de chitină conceptuală/ Am depășit atavica maree instinctiv lacrimală
O, generația mea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3984_a_5309]
-
précipices du sommeil issu, / épouse son aura et son tissu: / source de jouvence non tarie, naos / d'une cathédrale a flot dans l'amnios! Dimineața străpunge a perdelei pleoapă / oglindindu-se ca într-o largă apă. / Ieșit din somnul de abis, pe gură / pune-ți nevastă aura, întreaga-i țesătură: /izvor de tinerețe nesecând, plutire / a catedralei, pe amnios, către mire. (traducere de Miron Kiropol) Pătrunde dimineața prin perdea / frângându-și raza ca-ntr-o apă,-n ea. Tu, evadatule din
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
fi asimilat în adîncimea sa inepuizabilă și paradoxală cînd plenitudinea sa se resoarbe în vacuitate, iar golul la rîndul lui generează alte niveluri de plin. Misterul lui Dumnezeu reprezintă așadar tocmai o asemenea succesiune de plin și de gol, de abisuri și înălțimi, de peșteri și munți. Credința în acest mister îl ferește pe credincios de-a aluneca în neantul afirmațiilor fanatice". Dacă e cazul a ne delimita de falsele accepții ale misterului, e, neîndoios, zadarnic a suspecta misterul sub înfățișările
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
a suspecta misterul sub înfățișările sale camuflate, însă nu mai puțin autentice. Rezident al misterului, Dumnezeu nu poate fi oare intuit și în lumea ireductibilă a artei? În acel joc spiritual al luminilor și tenebrelor, al plinurilor și golurilor, al abisurilor și înălțimilor pe care îl conțin plăsmuirile spiritului uman? Deoarece ne-ar fi greu a recunoaște exclusiv un Dumnezeu ecleziastic, cînd misterul caracteristic al artei îl oglindește de asemenea, transfigurîndu-ne precum o spovedanie și o revelație. Între increat și creat
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
să treacă un timp până să mă deprind cu ideea și s-o privesc drept în față pe directoarea Programului, ori de câte ori cerea protocolul. Fiind un admirator al femeii moderne, liberă și emancipată, astfel de întâmplări mă aruncau totdeauna într-un abis străvechi al feminității potrivită civilizațiilor de odinioară. * * * În America, proaspăt sosit, aveam tot timpul o senzație de inferioritate fizică, în reacțiile mele zilnice. Odată, un poet american avea să-mi spună, sincer, că se vedea după ochii mei că vin
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
unui împărat ca Tiberiu, despre care cartea ne sesizează la un moment dat, pare doar o simplă perversiune de colecție. Ca un bun gal al zilelor noastre, Pascal Quignard își completează speculațiile lingvistice (excelente!) cu o bună cunoaștere a psihologiilor abisurilor. Înclinație precizată de altfel și prin referiri explicite la autori ca Géza Roheim ori Sándor Ferenczi. Marea calitate a lui Quignard stă de altfel în modul în care umanizează și relativizează un discurs în sine foarte pretențios. Pascal Quignard, Sexul
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
compusă ca un palimpsest: jurnalul din 1954-55, Timp mort, și comentarii tîrzii din anii’90, Remember. Ce urmează? "Anii de detenție, întreg universul recluziunii apar în cartea la care lucrez (din care am publicat și mai public uneori fragmente) intitulată Abisul luminat. Evident, aici nu mai poate fi vorba de prezența unui Jurnal, a unor însemnări zilnice, imposibile chiar și de imaginat în pușcăria comunistă. Totul este o reconstrucție ulterioară. Aceste două părți centrale ale întregului op sunt precedate de o
Cercul poeților dispăruți by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13676_a_15001]
-
întregului op sunt precedate de o parte și ea în lucru, dar mai puțin înaintată, intitulată Tinerețe fără bătrânețe... Am început să public și din această parte unele fragmente. În sfârșit, ultima parte a acestei tetralogii, cea care urmează după Abisul luminat, poartă titlul... Și viață fără de moarte. Dacă moartea, inevitabilă, a scriitorului nu va veni să întrerupă scrierea ei, cu voia Domnului o voi termina". Tetralogia autobiografică a lui Nicolae Balotă ar putea fi marea operă a începutului de mileniu
Cercul poeților dispăruți by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13676_a_15001]
-
absența, irecuperabila, ferecata într-un trecut inaccesibil, sau himeric aruncată într-un viitor ce nu va veni niciodată. Că și pentru anahoreții căzuți pradă demonului akediei, dezvrăjitii despre care scriu Cain și Anselme trăiesc într-un timp dilatat enorm, în abisul căruia își văd simultan disperarea momentana și decrepitudinea finală. Dezvrăjitul se privește în oglindă că un Narcis îmbătrînit, sau ca un Dorian Gray cuprins de groază în fața portretului sau: vede urîtul, decăderea, dezastrul, ravagiile unui timp despotic. Adică mai multă
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
analitică. Toate l-au costat, la cei 57 de ani pe care-i are acum, zile amare, suferințe și o sănătate șubrezită. Și-a strâns frământările într-un frumos mănunchi de versuri, în două volume, „Oglinzile degeneratului solar, sau Logogenica abisului” și „Templul poetului”, iată expresia în rimă albă și totuși de culoarea vieții, uneori cenușie, alteori mai vie, a preocupărilor unui om totuși al lucrurilor precise: „Pe masa de operație a poetului / Nu sunt decât fiole de Dor / Iar anestezicele
Agenda2005-17-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283618_a_284947]
-
este legat de mirajul pitagoreic al numărului, idee căreia i-a rămas fidel până astăzi și care i-a inspirat creația literară. Cea din urmă a generat și conceptul logogeniei, regăsită în titlul volumului său „Oglinzile degeneratului solar, sau Logogenica abisului”, trimițând din nou la cifra „trei”, reiterând o stare de spirit. De fapt, de trei ori, cifră iată uneori fatidică, a fost anchetat de autorități, creația literară fiindu-i, atunci în anii ‘80 ai secolului trecut, asociată cu mișcarea inițiată
Agenda2005-17-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283618_a_284947]
-
mărunte despre oameni, / îți scuturi hainele / îți treci mâna prin par / și urci iar // bați la ușa ta și nu îți deschizi niciodată" (Printr-un vizor diafan te privești). Viața are desfășurarea unei cardiograme, parcursuri ascendente și prăbușiri, culmi și abisuri care te transforma, în final, în câmpie, relieful plat și uniform al liniei izoelectrice: Se instalează pierderea de sine. Umbră înghite pupila / măduva curge din oase în iarbă. Iarbă îți urlă pe limbă / într-o limbă necunoscută. Gură umflată cu
Vulnerant omnes, ultima necat by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17676_a_19001]