9,352 matches
-
Un alt aspect demn de urmărit este și faptul că Biserica nu a absorbit în sistemul său de asistență socială absolvenții acestei specializări. Din studiul de cz întreprins rezultă că cei mai mulți absolvenți care profesează în specialitatea asistență socială au fost absorbiți pe piața muncii doar în instituțiile de stat și nu în cele ale bisericii. Acestă specializare a demarat de la ideea caracterului filantropic al asistenței sociale și de la faptul că studenții acestei specializări au o deschidere mai mare spre problemele clienților
DESPRE BISERICA, STAT SI FILANTROPIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366819_a_368148]
-
mai mici rămurele prin care copacul-în închipuirea mea-sugea din tăriile cerului o licoare dumnezeiască pe care, prin miile lui de rădăcini, o difuza pământului, transfigurându-l. Mesteacănul îmi sugera cam ce ar trebui să fie pe pământ menirea noastră: să absorbim măcar un strop din licoarea cerească și să o difuzăm lumii, ca să o facem nu-Doamne ferește-un <>, ci un tărâm de existență puțin mai suportabil. Aș putea spune că de această metaforă vie din fața mea, mesteacănul răsturnat, cu rădăcinile în
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
teama c-aș ajunge prea departe de catarg. Călăuză fără voie, vântul mi-ar deschide calea depărtărilor albastre care alunecă sfidând timpul fără de măsură, împietrit cumva de jalea păsărilor călătoare, cuiburile părăsind. Adunând fantasme albe-n goana fluxului solar, îmi absoarbe infinitul energia pământeană și mă lasă să plutesc, înotător fără hotar, pe întinderile albastre lipsite de-orice capcană. Cerul mă îmbrățișează și să uit de toate-mi vine căci, deși închis-am ochii de-ncântarea plutitoare, văd prin nori Fata
PLUTIRE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367531_a_368860]
-
are, probabil, legături cu lumea diavolului, nu vrea să știe nici de popă și nici de biserică. Lui îi merge mai bine ca oricând, deși satul credea că fata este o strigoaică și că îi suge sângele flăcăului. Iubirea îi absoarbe întreaga ființă și uitase parcă și de lostriță și de vrăji, pe apă apare o lostriță, fără să se știe clar dacă e cea adevărată sau cea din lemn, dar nu-l mai interesează. Cei doi sunt despărțiți pe cale magică
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
fraza stilizată până la esențe și ce m-a făcut să continui lectura aceasta, acută și inflamatoare emoției, constă în originalitatea unitară și plină de prospețime, într-o logoree susținută matur, rafinată, recurentă ideatic dar subtilă liric totodată. Două planuri se absorb reciproc în poetica lui Theodor George Calcan. Unul ține poate “de livresc” (Calistrat Costin în prefața volumului) și al doilea plan, cel metafizic, expus dilatat, tensionat, în permanență pe sinusoida liric- prozaic. Un eu liric descătușat, un eu liric pendulând
THEODOR GEORGE CALCAN- ANUL ŞARPELUI GLYKON de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367701_a_369030]
-
fiecare timpul ne dăruie o floare de nu mă uita ca un surâs până pe muchia fiecărei clipe cu glasul lor fără sunet aici se scaldă secundele în lambriuri de vânt mers peste ape până pe palmele clipei înfășurată-n vitrine ne absoarbe orașul Clujul acesta minge de foc scos ca din ape pe trotuar 02/10/2015 Cluj—Napoca Aripi de vise E toamnă în zâmbetele trecătorilor de pe trotuar ziua aceasta se scaldă au înmugurit privirile-n vitrine și pașii pe aripi
POEZII DIN ARDEAL de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367753_a_369082]
-
fiii, fiicele etc. sau necuvântătoarele alese a fi în slujba voinicului: - Să trăiești, stăpâne; sunt gata chiar de azi, de poruncești, îi răspunse calul.(9) Totemic, nobilul patruped (equus caballus) sugerează blândețe, iuțeală, cutezanță, cel în slujba căruia intră calul absoarbe energetic gingășia acestui animal ce ni s-a alăturat existenței de mai bine de șapte mii de ani. Ca relație socială autoritatea este bazată pe un principiu de legitimitate, în care unul dintre personajele basmului acceptă să-și modifice comportamentul
CONCEPTUL DE AUTORITATE ÎN BASMUL POPULAR ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366963_a_368292]
-
e veșmânt, Ascunde-te-oi pe veci de ochii lumii, A mea e fraga buzei și umerii și sânii Ești toată-a mea, cum eu al tau tot sunt. Doar eu te-ating, cu mâna, cu privirea, Doar eu ți-absorb a trupului căldură, Iubirii tale singur i-am luat măsura , Vecină i-e de-acum nemărginirea. Că nu-i nimic să mi te poată-atinge, Eu apă sunt și sânge și aer și pământ, Sunt vântul ce mângâie și soare tot
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
și este plină de mister și atragerea noastră în această stare de jertfă. Cum Hristos Domnul, cel înviat și înălțat la cer, se află acum pururea în stare de jertfă în fața Tatălui pentru noi? Mântuitorul Iisus Hristos ca om se absoarbe într-un mod cu totul desăvârșit în fața Tatălui, ca necontenit, să fie. mărit ca Dumnezeu Iisus Hristos a luat asupra Sa în mod desăvârșit acest destin uman, vrând ca om să-1 mărească necontenit pe Dumnezeu, să trăiască prin și pentru
DESPRE MISTERUL LITURGIC SI SFANTA EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366926_a_368255]
-
raportată extatic la Dumnezeu și aproapele” . Persoana se află în spațiul restaurării, în spațiul noii creații, și al învierii έν Χριστώ. De acum, încă de când trăiește pe pământ, omul poate să își așeze trupul pe tronul lui Dumnezeu,- omul este absorbit, de parcă ar fi în cer (XXIX). Desăvârșirea dinamică și infinită este erosul ca mișcare și înclinație a persoanei atrase de Dumnezeu. Erosul dumnezeiesc este pentru Sfântul Ioan „țelul pedagogiei lui filocalice”. Scara este un dinamism. Întrebarea cea mai importantă este
DESPRE LUME IN VIZUNE FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366929_a_368258]
-
Mi-a cuprins mijlocul cu un braț și-a așteptat cu buzele tremurânde să primească un sărut. In fața ferestrei larg deschise, stăteam îmbrățișați ca într-un tandru tablou idilic, pregătiți să ne consumăm prima întâlnire de dragoste și să absorbim toată aroma naturii în plină floare, din care făceam și noi parte. Era pentru prima dată, când nimeni și nimic nu ne mai reținea de la intimitate, amândoi ne doream acest moment mai mult decât orice. Acesta era de fapt și
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
fără să fi fost în stare să înțeleagă că scopul scuză mijloacelor. Le denunța ca atare, sesizând totodată necesitatea unor căi și mijloace care să nu excludă omul și demnitatea lui. Nu realiza(m) caracterul concentraționar al puterii totalitare, cum absorbea omul ca o uriașă ventuză stelară (un fel de „gaură neagră”), un laborator fatidic în care acesta era o firavă verigă aleatorie dar necesară și la cheremul bunului plac al „ceasornicarului partid-stat” sau viceversa. Nu a fost un contestatar de
FRONDA ŞI CĂTE CEVA DESPRE LAŞITĂŢI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367096_a_368425]
-
care este si narator, se detașează figura lui Muzulie, în jurul căruia se învărtește intriga, și de al cărui nume se leagă episoadele eroice ale narațiunii. El are rolul de călăuză, el este cel ce intră în corespondență cu trecutul, de unde absoarbe elementele ancestrale, cosmogonice, pe care le aplică în planul vieții telurice, contemporane. „Muzulie era hotărât să repună în drepturile lui neamul nostru direct coborâtor din sângele și carnea Palaghiei, cea pe care boierul francmason Caracostea o adusese cu peste două sute
BAIA BALKAN , O CRONICA SOCIALA SEMNATA ILEANA ANDREI-CUDALB (CANBERRA, AUSTRALIA) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367136_a_368465]
-
New-York și San Francisco. În caz de cutremur sau de vânt puternic, podul se poate balansa până la înălțimea de 21 de picioare, adică 7 metri pentru a-și reasigura echilibrul necesar. Firele și cablurile podului Golden Gate sunt făcute să absoarbă sau să disipească undele seismice cu grad de reverberație tectonică ridicată, iar dispozitivele de absorbție sunt pregătite să preia forța mișcării telurice. Ne-am convins - dacă mai era cazul - că cea mai bună posibilitate de a vedea întregul ansamblu al
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
clepsidră/ mereu vertical la marginea clipei/ sub tâmplă pecetea un semn stacojiu/ între litera A și numele meu/ port stigmatul chemării/ pe drumul sortit pentru Unul”. (Gânduri în expansiune, p.79) ori „desprinderi de verde/ în sâmburi striviți sub carâmb/ absorb în spirală aritmic ecoul/ când zmeiele frunză sunt scrum/ și zidul străpuns de un gând/ răspunde în magma primară / Eu Sunt” (Restituiri, p. 75 ). Prin poezie, autoarea-și găsește liniștea, confortul sufletesc atât de mult de dorit de noi toți
CRONICĂ DE CARTE: ÎNTRE FIRE ŞI GÂND DE ANA URMA de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368586_a_369915]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > IUBIREA TA E LEAC ! Autor: Roznovan Amelia Lavinia Publicat în: Ediția nr. 2319 din 07 mai 2017 Toate Articolele Autorului Absorb lumină sufletului tău că un burete Sperând să pot găsi în ea toată iubirea ! Deschid timid , cu tine, un cufăr cu secrete Care-mi promite-n taină ,doar mie , nemurirea ! Când mă privești zâmbind cad lacătele grele Ce-au obosit
IUBIREA TA E LEAC ! de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368645_a_369974]
-
față .Îndrăgostiți sa-ne-aruncam în valuriPrecum doi fluturi căutând nectarIar ele să ne poarte spre-alte maluriSpre alte lumi , spre-al nostru nou hotar !... ÎI. IUBIREA TA E LEAC !, de Roznovan Amelia Lavinia , publicat în Ediția nr. 2319 din 07 mai 2017. Absorb lumină sufletului tău că un burete Sperând să pot găsi în ea toată iubirea ! Deschid timid , cu tine, un cufăr cu secrete Care-mi promite-n taină ,doar mie , nemurirea ! Când mă privești zâmbind cad lacătele grele Ce-au obosit
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
Când soarele pasiunii ne-nvaluie ușor Simțim adânc , în inimi , emotii-adevarate . Lumină ta mi-a arătat astăzi cărarea Ascunsă - n timp printre ungherele uitate Mi-a alungat din suflet durerea și negarea Aflându - mi împlinită dorită - mi libertate ! Citește mai mult Absorb lumină sufletului tău că un bureteSperand să pot găsi în ea toată iubirea ! Deschid timid , cu tine, un cufăr cu secreteCare-mi promite-n taină ,doar mie , nemurirea ! Când mă privești zâmbind cad lacătele greleCe-au obosit de-atata stat
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
Acasa > Literatura > Proza > CONTOPIRE - 4 Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1889 din 03 martie 2016 Toate Articolele Autorului - Îți place bluza mea? El urmărea meciul la televizor, absorbit de jocul de fotbal. Mira repetă întrebarea, defilând prin fața lui și a Monicăi, ca la o prezentare de modă. - Când s-au cunoscut, ea mai participa, ocazional, la evenimente la care era solicitată ca manechin. Se mândrea cu faptul că
4 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363633_a_364962]
-
el cu un glas vesel, nedisimulat. Bărbatul întoarse privirea către femeia de lângă el: - Cara? Dar femeia nu-l auzi. Făcu un semn de iritare cu mâna stângă și se desprinse cu trupul de spătarul scaunului, semn că atenția ei era absorbită cu totul de tinerii cântăreți. Bărbatul îl privi jenat pe amfitrion, apoi șopti cu un ton ușor mai ridicat: - Cara? Dorești ceva? Cea care răspundea la numele de Cara răspunse repezit: - Orice, nu contează... Ochii îi erau ațintiți la cântăreți
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
uneori mușcată vătămător de moarte, pentru că fiecare vine aici, de la preot la primar, sau de la polițist, la profesor, de la om la om, într-un cuvânt, poate că s-ar mai consolida coastele rupte ale unei societăți care are nevoie să absoarbă oxigen și să respire până la înviorare! (Aurel V. Zgheran aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Asistenta Ana-Cornelia Floareș. Omenia, un dat și deopotrivă condiția cadrului medical / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1111, Anul IV, 15 ianuarie
ASISTENTA ANA-CORNELIA FLOAREŞ. OMENIA, UN DAT ŞI DEOPOTRIVĂ CONDIŢIA CADRULUI MEDICAL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363753_a_365082]
-
din viața publică însă eu fac sinteza omului oarecare și nicidecum progenituri aglomerate de interese meschine. Sincer, autorul creațiilor superrealiste nu se ascunde după degete că nu s-ar deda unor astfel de plăceri intime însă el rămâne loial cititorului absorbit de real și ireal. De-a lungul epocilor noastre istorice omul nu s-a schimbat cu nimic, a rămas același, drămuit de păreri, absorbit de griji, însuflețit de bucurii și vicii. Aceleași vicii se aștern rând pe rând, când le
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364681_a_366010]
-
degete că nu s-ar deda unor astfel de plăceri intime însă el rămâne loial cititorului absorbit de real și ireal. De-a lungul epocilor noastre istorice omul nu s-a schimbat cu nimic, a rămas același, drămuit de păreri, absorbit de griji, însuflețit de bucurii și vicii. Aceleași vicii se aștern rând pe rând, când le dorim, conștient sau nu, în comportamentul nostru. Literatul este o entitate aparte, absorbită de introvertire, de descotorosire a lăuntrului său, de unde își deschide dorința
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364681_a_366010]
-
s-a schimbat cu nimic, a rămas același, drămuit de păreri, absorbit de griji, însuflețit de bucurii și vicii. Aceleași vicii se aștern rând pe rând, când le dorim, conștient sau nu, în comportamentul nostru. Literatul este o entitate aparte, absorbită de introvertire, de descotorosire a lăuntrului său, de unde își deschide dorința de a cere lumina, dezgolindu-se în fața cititorului de toate hainele sale, devenind atunci un exhibiționist. Opera lui este ce a simțit la un moment dat fiindul său: explorare
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364681_a_366010]
-
CUM CADE O SECUNDĂ Se-aude-n depărtare cum cade o secundă Și crapă ca un munte lovit de o insectă Tu-ți pui rochia albă și-n păr îți prinzi o fundă Mai crapă o secundă fecundă și erectă Oglinda te absoarbe și nu mai ieși din ea Eu te privesc și-mi umplu un alt pahar cu vin Tu strălucești suavă pe ceruri ca o stea Eu îți admir splendoarea și-n fața ta mă-nclin Mai trece o secundă, o
ÎN VISUL MEU ETERN DE PĂPĂDIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364695_a_366024]