2,725 matches
-
Era voinic și rezistent. De fapt, încă nu era obosit. Dar vizitele la bolnavi, de pildă, începeau să-i devină insuportabile. A diagnostica febra epidemică însemnă a ridica iute bolnavul și a-l duce la spital. Atunci începeau într-adevăr abstracția și dificultatea, fiindcă familia bolnavului știa că nu-l va mai vedea pe acesta din urmă decât vindecat sau mort. "Fie-vă milă, domnule doctor!" zicea doamna Loret, mama cameristei care lucra în hotelul lui Tarrou. Ce însemna asta ? Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
îi era milă. Dar asta nu folosea nimănui. Trebuia telefonat. Curând răsuna clopoțelul ambulanței. Vecinii, la început, deschideau ferestrele și se uitau. Mai târziu se grăbeau să le închidă. Atunci începeau zvârcolelile, lacrimile, efortul să-i convingi, într-un cuvânt, abstracția. În aceste apartamente supraîncălzite de febră și spaimă se desfășurau scene de nebunie. Dar bolnavul era luat și dus. Rieux putea să plece. În primele dăți se mărginise să telefoneze și să alerge la alți bolnavi, fără să aștepte ambulanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
dezlănțuia crize la fel de zadarnice ca orice durere. Și la capătul acestor lungi vizite, în seri mereu asemănătoare, Rieux nu putea să spere nimic altceva decât un șir nesfârșit de scene de același gen, reînnoite la infinit. Da, ciuma, ca și abstracția, era monotonă. Un singur lucru se schimba poate, și acela era Rieux. O simțea în seara asta, la picioarele monumentului închinat Republicii, conștient doar de indiferența apăsătoare care începea să-l cuprindă, privind mereu ușa hotelului pe care dispăruse Rambert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
se bucura. Când mama lui, întâmpinându-l la ora două noaptea, se îndurera de privirea goală pe care fiul o ațintea asupra ei, ea deplângea exact singura alinare pe care Rieux putea atunci s-o primească. Pentru a lupta împotriva abstracției trebuie să-i semeni puțin. Dar cum putea Rambert să înțeleagă asta ? Abstracția, pentru Rambert, era tot ceea ce se opunea fericirii lui. Și într-adevăr, Rieux știa că ziaristul avea dreptate într-un anume sens. Dar el mai știa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de privirea goală pe care fiul o ațintea asupra ei, ea deplângea exact singura alinare pe care Rieux putea atunci s-o primească. Pentru a lupta împotriva abstracției trebuie să-i semeni puțin. Dar cum putea Rambert să înțeleagă asta ? Abstracția, pentru Rambert, era tot ceea ce se opunea fericirii lui. Și într-adevăr, Rieux știa că ziaristul avea dreptate într-un anume sens. Dar el mai știa de asemenea că se întâmplă ca abstracția să se arate mai puternică decât fericirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Dar cum putea Rambert să înțeleagă asta ? Abstracția, pentru Rambert, era tot ceea ce se opunea fericirii lui. Și într-adevăr, Rieux știa că ziaristul avea dreptate într-un anume sens. Dar el mai știa de asemenea că se întâmplă ca abstracția să se arate mai puternică decât fericirea și că trebuie atunci, și numai atunci, să ții seama de ea. Era ceea ce trebuia să i se întâmple lui Rambert și doctorul a putut s-o afle în amănunt prin destăinuirile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și doctorul a putut s-o afle în amănunt prin destăinuirile pe care Rambert i le-a făcut ulterior. El a putut astfel să urmărească, și pe un plan nou, acest fel de luptă posomorâtă între fericirea fiecărui om și abstracțiile ciumei, lupta care constituia întreaga viață a orașului nostru în timpul acestei lungi perioade. Dar acolo unde unii vedeau abstracții, alții vedeau adevărul. Sfârșitul primei luni de ciumă a fost întunecat într-adevăr printr-o intensificare pronunțată a ravagiilor epidemiei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
El a putut astfel să urmărească, și pe un plan nou, acest fel de luptă posomorâtă între fericirea fiecărui om și abstracțiile ciumei, lupta care constituia întreaga viață a orașului nostru în timpul acestei lungi perioade. Dar acolo unde unii vedeau abstracții, alții vedeau adevărul. Sfârșitul primei luni de ciumă a fost întunecat într-adevăr printr-o intensificare pronunțată a ravagiilor epidemiei și o predică vehementă a părintelui Paneloux, iezuitul care îl asistase pe bătrânul Michel la începutul bolii acestuia. Părintele Paneloux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
prevenită de săptămâni întregi, făcuse tot ce trebuia pentru a sosi, se aflau în aceeași stare de nerăbdare și de zăpăceală. Căci Rambert aștepta tremurând să confrunte această iubire și această duioșie, pe care lunile de ciumă le redusese la abstracție, cu ființa vie care fusese suportul acestei iubiri și duioșii. El ar fi voit să redevină același care la începutul epidemiei voise să iasă alergând într-un suflet din oraș și să se avânte în întâmpinarea celei pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
lucru, fac și altul, și apoi înțeleg că nu e așa, că trebuie să învețe totul de la început. Făcu o pauză, adăugând după aceea, Dar sunt mulțumit, am într-un fel impresia că încerc să mă nasc din nou, făcând abstracție de exagerare, Mâine te ajut, spuse Marçal, nu știu nimic, dar la ceva tot trebuie să fiu bun, Nu, tu vei sta cu nevastă-ta, ieșiți, faceți o plimbare, O plimbare, nu, dar mâine va trebui să mergem să prânzim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
un material de studiu extrem de bogat, care depășește cu mult obiectivele lucrării noastre. Colaborarea dintre români și evrei în perimetrul modernismului și al avangardei merită, desigur, o abordare specială; nici o istorie culturală a modernității noastre artistice nu mai poate face abstracție de ea. Pentru abordări sintetice ale fenomenului, v. Leon Volovici, Ideologia naționalistă și „problema evreiască”. Eseu despre formele antisemitismului intelectual în românia anilor ’30, Ed. Humanitas, 1995, și Andrei Oișteanu, Imaginea evreului în cultura română, Humanitas, 2001, ed. revăzută în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ce-l privește pe Marcel Iancu, desenul pe care Vinea mărturisește a-l fi arătat lui Arghezi este un afiș pentru o seară Dada consacrată poeziei negrilor. Afișul va fi folosit mai tîrziu drept copertă pentru un număr din Contimporanul... Abstracție făcînd de simpatia pentru Tzara și Iancu, Vinea îi tratează cu destul dispreț pe insurgenții de la Cabaret Voltaire. Doar textele directorului revistei (poetul și dramaturgul german Hugo Ball) par a-i fi lăsat o excelentă impresie, dovadă această însemnare: „HUG
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
restituită de exegetul fenomenului Dada, Henri Béhar) vor rămîne zadarnice. Iancu și Tzara se vor ignora (sau ironiza) reciproc toată viața: ultimul va elimina toate dedicațiile către cel dintîi în poemele sale și, în vizitele întreprinse la București, va face abstracție de existența fostului amic. Nici Iancu nu se va lăsa mai prejos, atît în România, cît și după emigrarea definitivă în Israel. Un bun „dosar” documentar al acestui contencios oferă studiul lui Geo Șerban Vasses communicantes într-un număr al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în ce privește intervenția jazz-band-ului, este sigur că aveau de a face nu numai cu un efect de regie, dar cu un adevărat ritual modernist de cînd cu mișcările dadaiste” („Prima expoziție internațională Contimporanul“). Expoziția va fi comentată și de către Lucian Blaga („Abstracție și construcție“, în Cuvîntul, an II, nr. 55, 14 ianuarie 1925, pp. 1-2, reprodus în Ferestre colorate, Editura Librăriei Diecezane, Arad, și în Fețele unui veac, Editura pentru Literatură, București, p. 83). Într-un articol din nr. 49 („Demonstrația plastică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Maxy, Marcel Iancu, Mattis Teutsch, Victor Brauner, C. Brâncuși, Milița Petrașcu, Dida Solomon. Ceea ce constatăm este, înainte de orice, predominanța artiștilor „constructiviști” și abstracționiști din țări „periferice” (Belgia, Suedia) și, cu precădere, central-europene (Germania, Polonia, Ungaria, Ceholsovacia) - asta, evident, dacă facem abstracție de piesele de artă asiatică și ceilaneză... Relațiile lui Marcel Iancu și M.H. Maxy cu liderii dadaisto-constructivismului european (Richter, Arp, Segal, Schwitters, Eggeling ș.a.) și prietenia lui Ion Vinea cu corifeii avangardei maghiare și belgiene au avut un cuvînt greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ca efect secundar al noului centralism administrativ (Bucureștiul ca unic pol urban de atracție) sau al fascinației exercitate de Centrul apusean. În prefața primei antologii a poeziei simboliste românești (Antologia poeziei simboliste românești, Editura pentru Literatură, București, 1968 - dacă facem abstracție de antologia „parnasiană” a lui N. Davidescu din 1943), Lidia Bote afirmă analogia dintre avangardă și simbolism pe linia celebrării „noutății” moderne, dar și a omogenității fenomenului (care, dacă nu a produs „o mare și permanentă «creație»” - recte „capodopere” - oferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Începuse să aibă un somn ușor și agitat - lucru care o făcea să fie foarte irascibilă. Emma rămase nemișcată, cu pleoapele lipite. Încercă să-i imite pe asceții indieni, pe călugării budiști sau pe adepții vreunei secte, capabili să facă abstracție de corpul lor, de neplăcerile lumii fizice și materiale, ajutați de puterea gândului. A medita. A levita. A transcende. Să uite de Antonio, acolo, afară, În noaptea asta, la fel ca ieri, la fel ca alaltăieri. Să uite de proteza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
evident că aceștia nu-l vedeau pe el, cum stătea ridicat, cu trupul subțirel și filiform, cu aripile gelatinoase, pe care era întipărit chipul lui Pampu. Nimeni nu-l vedea, dar dacă cineva s-ar fi concentrat asupra oglinzii, făcând abstracție de propria reflectare, poate că până la urmă ar fi putut să sesizeze imaginea ca o umbră plăpândă, care era fața luminoasă a lui Pampu. Dar în noaptea eliberării lui a văzut fața bine-cunoscută și i-a venit inima la loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fost numită partener ! Partener. Mai am un pic și izbucnesc în plâns. Dar... nu pot. E mult prea grav. Îmi vâr telefonul în buzunar și mă ridic iar în picioare. Încep să merg din ce în ce mai repede, amestecându-mă printre trecători, făcând abstracție de căutăturile ciudate care mi se aruncă. Îmi bubuie capul și habar n-am unde mă duc. Dar pur și simplu nu mă pot opri. Mi se pare că merg de ore întregi, amețită și cu picioarele pășind la întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am zis că probabil ai nevoie și de ponturi pentru curățenie... — N-am nevoie de ponturi pentru curățenie ! îi răspund. Am făcut curat în nu știu câte case, de mii de ori. Sinceră să fiu, ar cam trebui să m-apuc. Fă abstracție de mine, spune Nathaniel ridicând din umeri. Las’ că-i arăt eu lui. Cu aerul cel mai profi din lume, iau un spray din cădiță și dau cu el pe blatul de la bucătărie. Așa. Cine zice că nu știu ce fac ? — Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un chicot. După cum știți, am lipsit o vreme din arena afacerilor. ZÎmbește. Mi-ați putea traduce ce ați spus În engleza normală ? — A, spune Artemis, complet luată prin surprindere. Păi, ziceam doar că, din punct de vedere strategic, dacă facem abstracție de viziunea companiei... În clipa În care Îi zărește expresia, se oprește. — Mai Încearcă o dată, zice el amabil. Fără să folosești cuvîntul strategic. — A, spune Artemis din nou, și-și freacă nasul. Păi, ce voiam să spun era că... ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
numărul Jemimei. Îmi intră iar mesageria. Îl formez iar. Din nou, mesageria. Îmi vine să urlu de frustrare. Unde e ? Ce face ? Cum să o țin din scurt, dacă nu știu pe unde naiba umblă ? Rămîn nemișcată, Încercînd să fac abstracție de panica ce-mi dă tîrcoale, Încercînd să găsesc o soluție. OK. Va trebui să mă duc la petrecere și să mă port normal, să o sun Întruna pe mobil și, dacă nu reușesc să fac nimic pînă atunci, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
jocul generalilor germani și, mai târziu, al naziștilor. Pacea de la Versailles fusese mult mai puțin punitivă decât ar fi trebuit să fie. Năzuințele războinice ale lui Hitler, din 1939, nu se deosebeau de cele ale Kaiserului, din 1914. Dar făcând abstracție de această serioasă eroare, Keynes avea o seamă de merite personale. Educat la Eton și la Cambridge, se rafinase din punct de vedere social și cultural În grupul Bloomsbury. Marea Politică din vremea lui Îl făcuse să se dezvolte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
În dragoste cea mai mare binecuvântare cu care fusese blagoslovită omenirea. Un suflet omenesc văduvit de dorință era un suflet schilod, sărăcit de bunul cel mai de preț, bolnav de moarte. Nouă ni se oferea un model biologic care făcea abstracție de suflet și accentua importanța destinderii tensiunii (biostatice și biodinamice) prin descărcări orgiastice. Nu am intenția să comentez aici Învățăturile erotice ale lui Aristofan, ale lui Socrate și ale Bibliei. Pentru așa ceva ar trebui să apelați la Ravelstein. După el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fi să pariezi pe ultimul tău dolar din buzunar, care ar fi versiunea ta asupra lui Kurbanski? - Dacă era Împotriva comuniștilor, Îl văd În stare să le ciuruiască creierii. - Asta‑i mai plauzibil. Sunt de acord cu tine. Dar făcând abstracție de toate, e un perfect maâtre d'hôtel. - Cine să‑l contrazică dacă pretinde că În zilele lui de glorie a făcut parte din gherilă și a luptat Împotriva germanilor? - De asta are o mutră atât de tristă și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]