6,323 matches
-
propriei condiții” refugiindu-se în irealitatea ficțiunii și a miraculosului, are și capacitatea de a contempla realitatea interioară și exterioară cu o privire acidă care dizolvă orice iluzie: viața este pentru individ „o afacere păguboasă și obositoare”, într-o lume absurdă, condamnată la falsitate, identitatea este ceva finanțabil, iar a te bucura de putere înseamnă să-l prostești pe aproapele tău. Prin intermediul acestui narator protagonist, Luis Landero denunță eșafodajul pe care se sprijină, în bună măsură, lumea în care trăim: manipularea
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
curent, imperativul acesta se numește, constat, „testul Eminescu” sau „proba Eminescu”. Personal, îmi sună mai degrabă a ordalie. Simplismul rigid al raționamentului, mai ales, mi se pare extrem de periculos. Sigur că, în definitiv, o atare pretenție nu e cu totul absurdă, dacă luăm în calcul precedentul Maiorescu sau, strălucit, precedentul Călinescu. Întrebarea e cât i-a folosit, de pildă, Istoriei lui Negoițescu o atare reușită personală a autorului ei. Nu cred că Mihai Zamfir și-a propus să le facă pe
Stilul intelectual (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5227_a_6552]
-
tehnologiei devine mai real decît realitatea însăși. Se naște un fel de hiperrealitate care sufocă realitatea. Verdictul lui Baudrillard: realul nu mai există, oamenii trăind într-un simulacru de lume în care cuvîntul de ordine aparține ficțiunii, fantasmelor și simbolurilor absurde. Potrivit francezului, singurul mod de a te sustrage acestui univers mediatic este seducția. Pentru Baudrillard „seducția” nu are nimic de-a face cu ispitirea sufletului grație unor momeli facile, căci seducția este opusul producției, francezul jucîndu-se pe nuanțele etimologice ale
Lumea ca simulacru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5228_a_6553]
-
performanță și participă la competiții internaționale fără degetele de la mâini, pe care și le-a pierdut în urma unui incendiu devastator. O femeie din Iași, care iese învingătoare într-o astfel de împrejurare încearcă să rezolve la Zona Zero o problemă absurdă: și-a pierdut dreptul la pensia de handicap din cauză că o persoană cu același nume, din Constanța, a primit de la Poliție același CNP cu al ei. Ziarist de televiziune și fotoreporter free-lancer, Dana Ulieriu a colaborat timp de mai mulți ani
Cum e să-ţi pierzi identitatea şi dreptul la o viaţă normală () [Corola-journal/Journalistic/66929_a_68254]
-
însă cu mare simț artistic, cu rafinament, păstrând o anumită stilistică imperios necesară. Publicul american, plătitor al unor bilete piperate ca preț, dorește să fie satisfăcut de ceea ce i se prezintă pe scenă și are reacții adverse prompte la inovații absurde, nefirești și neconcordante cu textul liric, pe care le recuză în mod direct. De pildă, în sezonul trecut un spectacol excelent din punct de vedere muzical cu "Somnambula" de Bellini, avându-i ca interpreți principali de Natalie Dessay și pe
Eveniment în lumea operei by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6698_a_8023]
-
îl reprezintă rezerva față de prea ușoara corelare dintre totalitarismul fascist și cel comunist, destul de la modă astăzi: Încercarea de a pune într-o paradigmă comunismul și fascismul mi se pare o mare eroare. Firește, sunt două regimuri totalitare violente și absurde, însă fascismul, îmi pare rău că trebuie să spun acest lucru, este mult mai aproape de capitalism decât comunismul. Fascismul este înrudit cu sistemul capitalist tocmai datorită acestei logici metrice, matematice, prin care se produce. Dacă regimul capitalist se produce prin
La pachet by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6710_a_8035]
-
sine qua non. „Textul ce se scrie pe sine“, luciditatea globalizantă, impresia de sterilitate n-au suspendat creația în calitatea sa de reflectare a ființării, ci au condus-o către peisaje noi ale interiorității omului, fie și bizar încifrate, labirintice, absurde. Emoția estetică, ghioc în care răsună marea ființei, e o inevitabilă, decisivă instanță de control în materie de artă. Iată opinia lui Merleau Ponty: „Legătura cuvîntului cu sensul său viu nu este o legătură exterioară, de asociere, sensul locuiește cuvîntul
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
ai generației tinere, dintre care cei mai mulți disprețuiesc perspectiva obtuză și alegorică, precum și politica de compromis a vechii generații. Filmul «Niki Ardelean, colonel în rezervă» are un stil hibrid, fascinant, un naturalism atent, infuzat de un delicat, aproape timid, simț al absurdului", continuă A.O. Scott.
Lucian Pintilie, omagiat de New York Times - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/67183_a_68508]
-
a trei tineri nevoiți să se confrunte cu excesul de zel și lipsa de scrupule a unor vameși de la granița dintre România și Republică Moldova. O călătorie ce ar trebui să fie o simplă rutină se transformă într-o comedie absurdă, în care dinamică dintre interogările vameșilor și exasperarea crescândă a celor trei duc totul spre un final hilar, cu o întorsătură neașteptată și unică”, a spus Cristina Jacob, regizorul și scenaristul filmului, care-i aduce în rolurile principale pe Criști
Coppola, apariție spectaculoasă în pelicula În film la Naşu’ () [Corola-journal/Journalistic/66098_a_67423]
-
petrece într-o țară fără nume - Președintele a fost răpit, împreună cu oamenii care lucrează pentru el (bucătarul, bărbierul, portretistul), ținuți captivi de cel ce a condus lovitura de stat, Comandantul. Ficțiunea se citește ca alegorie a puterii, mai aproape de teatrul absurdului decât de proza realistă. În jurul celor doi deținători succesivi ai puterii se strâng sau se lărgesc, în cercuri, viețile lucrătorilor apropiați și ale apropiaților acestora - soția președintelui, soția portretistului, fiica bucătarului și logodnica fratelui bărbierului. Din rotirea cercurilor, compuse din
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
îndrăcită. Mi-amintesc foarte bine momentul: lumea rămăsese ca paralizată la finalul strălucit al unuia dintre capricii, iar Ricci, aproape fără soluție de continuitate, îl ataca pe următorul. Atunci eu m-am gândit la mătușa mea, în unul din acele absurde momente de distracție care ne iau prin surprindere în străfundurile atenției, și chiar în clipa aceea sări cea de a doua coardă a viorii. Lucru foarte neplăcut, pentru că Ricci a fost nevoit să salute, să iasă de pe scenă și să
Julio Cortázar - Manuscris găsit lângă o mână by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/6631_a_7956]
-
cu proptelele rațiunii, ci numai cu urechile inimii. Caracteristica tainei este că, logic vorbind, ea e inadmisibilă, iar sufletește vorbind, e înfiorătoare. O stihie nesuferită care nu provine din lumea asta, dar fără de care lumea omului ar fi banal de absurdă și steril de previzibilă. Mai mult, în acest univers în care omul se semețește cu orgoliul rațiunii sale, totul e o taină: răul e o taină, iubirea e o taină, prietenia e o taină, moartea e o taină. A-ți
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]
-
gazele de eșapament. Singura lui ieșire la aer curat îi provoacă moartea. Brânzelul (the Brie-boy) nu este acceptat la joacă de ceilalți copii, în schimb se dovedește potrivit „cu un fin Chardonnay". Și alte și alte... timburtonisme. Oricât de fanteziste, absurde ori stupide ar părea personajele și întâmplările prin care trec, oricât de trăsnit ar părea autorul, cartea are un mesaj grav, chiar dacă livrat în maniera neconvențională a lui Burton: toți acești monstruleți sunt niște însingurați, sunt respinși de cei din
Melancolica moarte a Băiatului-stridie and alte istorii de Tim Burton by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/6506_a_7831]
-
prefață, dar și una, mai accentuată încă, de a nu pierde contactul cu critica literară. Căci pericolul cel mare, pentru autorul Căii de acces, acesta ar fi fost. Să își înstrăineze, adică, vocația. Să nu mai fie, dintr-un motiv absurd, ceea ce fusese născut să fie: critic literar. Despre cum a început colaborarea cu RFI, ne dă o mărturie chiar autorul, într-una dintre ultimele scrisori ale acestui volum, alcătuit cu admirabilă grijă de Livius Ciocârlie. Ce rămâne din paragraful acesta
Inimitabil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6511_a_7836]
-
în colaborare cu Muzeul Național al Literaturii Române, cu editură HUMANITAS, cu bibliotecă C.N.S.S. - lansarea albumelor și DVD-urilor produse de SCEIS, în prezența realizatorilor: Florica Ichim, Lucian Chișu, Nicolae Ioniță, Dan Stoichicescu - lansarea proiectului cultural CEAS (Centrul European al Absurdului Serios) în prezența dlui. Andrei Dorobanțu Oră 18.00 - întâlnire teatrală cu... PERSONAJUL BÉRANGER Invitați: maestrul RADU BELIGAN și actorul DAN PURIC - recital extraordinar al actorului EMIL BOROGHINA (Ț. N. Craiova) Miercuri, 28 noiembrie - VIITORUL Oră 11.00 - NUME ȘI
Zilele Eugen Ionescu 2012. Vezi programul () [Corola-journal/Journalistic/65502_a_66827]
-
folosi de astfel de lucruri, inclusiv de ultimele descoperiri științifice, a trecut deja. Trebuia să se bucure de ele alături de mine. {i să se bucure lîngă alt idiot, căci ce face doar pentru mine e o prostie. De aceea e absurdă fericirea. Nu e o opțiune personală, e ceva ce trebuie făcut alături de alții, cu alții, si asta e chiar cea mai grozavă absurditate. Curios, cele mai evidente egoisme ale noastre, sînt incomplete. Nu că plăcerile noastre cele mai intime și
Ariza Navarrro - Dimineața, cînd îmi vor găsi cadavrul by Radu Niciporuc () [Corola-journal/Journalistic/6553_a_7878]
-
bacnote de 1 dolar împăturite în stil origami, în formă de porcușori, așezați în cutii de gogoși. Bărbatul a explicat gestul spunând că protesta astfel față de amenzile abuzive. "Am luat această amendă într-un oraș în care polițiștii (și radarele absurde) sunt o capcană de bani și asta e tot. Am decis să plătesc într-un mod adecvat - 137 porcușori origami din bancnote de 1 dolar, puse în cutii de gogoși", a declarat acesta. El a mărturisit că a petrecut șase
A plătit amenda în bacnote pliate în formă de porcușori by Banica Oana () [Corola-journal/Journalistic/65819_a_67144]
-
a subliniat că nu doar banii influențează medicii români să emigreze. Conform lui Arafat lipsa de oportunități pentru medici este la fel de importantă că lipsa banilor. În ultimii doi ani s-au făcut niște pași mici de corectare a unor situații absurde cum ar fi interzicerea oricărei activități a medicului absolvent, doar dacă obținea specialitatea, precum și limitarea rezidenților până la obținerea specialității, când în alte țări europene medicii absolvenți pot intra direct în sistem sub supraveghere, iar rezidenții capătă competențe suplimentare până la specialitate
Raed Arafat explică de ce pleacă medicii din România by Braga Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/65838_a_67163]
-
regele Joâo al III-lea i-a oferit în dar vărului său Maximilian, arhiduce al Austriei, un elefant din Asia. Romanul relatează voiajul epic al lui Solomon, elefantul, călătoria pe care a făcut-o ca să satisfacă dorințele regale și strategiile absurde ascunse dincolo de ele. Călătoria elefantului (în pregătire la Editura Polirom) nu este un roman istoric; este un amestec de fapte reale și imaginare, îndemnîndu-ne să recunoaștem realitatea și ficțiunea ca fiind o unitate indisolubilă - trăsătură majoră a tuturor marilor opere
José Saramago - Călătoria elefantului by Mioara Caragea () [Corola-journal/Journalistic/6458_a_7783]
-
din societate în numele poporului. Popolul suveran al liberalilor noștri de la 1848 îi vine pe limbă și antiliberalului francez Zemmour: „Eu nu pun nimic mai presus de putera poporului". Pașoptiștii aveau totuși în vedere voința poporului. Politic, alegația e naivă. Logic, absurdă. Moral, demagogică. Doar demagogia și absurdul mai existau în tribunalele, și ele populare, de la sfârșitul anilor 40 și începutul anilor 50 din secolul trecut, când dușmanii poporului erau privați de libertate pentru ani buni în numele poporului. Modelul îl ofereau procesele
„În numele poporului” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6366_a_7691]
-
URȘILOR PANDA POVESTITĂ DE UN SAXOFONIST CARE AVEA O IUBITĂ LA FRANKFURT de Matei Visniec cu: Iolanda Covaci, Marius Calugarita sound design: Mihai Prejban/Sorin Antonie regia Cătălina Buzoianu mișcarea scenică : Galea Bobeicu elemente pantomimă: Adrian Nour Istoria lui Vișniec, absurdă și plină de umor, începe ca o poveste de dragoste din lumea noastră: doi tineri se trezesc într-o dimineață în același pat și nu-și amintesc nici cum au ajuns acolo, nici dacă au făcut dragoste, dar încep o
Teatrul Unteatru NU are vacanță by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63760_a_65085]
-
cu violoncelul ce facem?" este una dintre cele mai profunde și emoționante pe care le-am văzut, cu o interpretare desăvîrșită, un joc pe muchie de cuțit, cu o tensiune remarcabil controlată pe toată durata spectacolului, cu un simț al absurdului care se topește în cuvînt, în schimbul de priviri, în gesturile care se repetă, în tăceri, un absurd susținut de muzica violoncelului, muzică interpretată live, ca un suspin al tuturor celor înțelese și de neînțeles. Un spectacol care i se alătură
Apropo de violoncel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6082_a_7407]
-
piatră, / asta vrea el" (Temă cu variațiuni). Atras către „dezordi-nea"concretului universal, poetul nu omite a aminti, fie și persiflator, „simetria" cea „pilduitoare", „nobila aidoma puterii „transfiguratoare" a verbului. Făcînd un ocol prin relativitatea lumii, luînd notă de măcar aparentul absurd al unei întocmiri în care Dumnezeu obișnuiește a șterge „cu un fel de mînă / ce-a desenat / foarte atent / cu cealaltă" (Cîntec simplu), are grijă a reveni la codul bunelor sentimente. Ordinea și dezordinea și-l dispută cu puteri similare
Între Carte și Natură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6096_a_7421]
-
Șotron, scria despre „ghemul Paris", cu materia lui infinită care se înfășoară pe ea însăși), ceva mai încolo -al lui Samuel Beckett... Nu vi se pare mult grăitoare (în profunda liniște a cimitirului) această apropiere de Dincolo dintre corifeii teatrului (absurdului), Ionescu și Beckett?... Să vă spun o mică întâmplare, „de contaminare", care mi-a venit mie în minte, în imaginație, acum câțiva ani, și pe care am retrăit-o, în acest aprilie, la Paris, pe când intram iar în Catedrala Notre-Dame
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]
-
pe picior de ieșire sau de intrare, și unul și celălalt cu bastonul în mâna întins spre intrare-ieșire. Fiecare își spuse în sinea sa: „Iată că nu este deloc absurd să se întâlnească față în față doi protagoniști ai (teatrului) absurdului", după care Eugen Ionescu făcu un pas în dreapta, ca să-i ofere loc maestrului Samuel Beckett care, la rândul său, concomitent, făcu un pas în stânga, ca să-i ofere trecere maestrului Eugen Ionescu, astfel că ambii se pomeniră și mai față în
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]