1,361 matches
-
bunei conviețuiri, violența este intrinsecă rațiunii înțelese ca instanță supremă, și decurge din pretenția unei părți de a fi întregul. Romantismul a reacționat față de această pretenție și a căutat autenticitatea și armonia tocmai în zonele discreditate ale existenței (imaginarul, inconștientul, absurdul chiar). Prin aceasta s-a urmărit o mai bună relație cu alteritatea, o întâlnire cu celălalt în zone ale ființei mai profunde decât divergențele rațiunii, însă principiul temeiului a fost definitiv compromis, iar întâlnirea cu celălalt a devenit mai puțin
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
trei sferturi din populația statului a cărui existență o susține. Oare o persoană care se declară ELVEȚIANĂ, „se poate considera” că vorbește Limba Elvețiană? Poate că domnul Vasile Vieru așa ar face și așa ar „considera”. Și pentru a duce absurdul până la capăt, susține în continuare că, în Republica Moldova nu există absolut nici un român (!!!), pentru că vorbește despre „minoritatea etnică română (dacă s-o numim „curat etnică română”(?) care constituie cele 2,2% (câți s-ar fi declarat români la recensământul din
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
de la est de Prut - adică ORTODOXISMUL - i-a unit (i-a închegat!) într-un tot întreg ca NAȚIUNE pe MOLDOVENI. De aceea, CREDINȚA nici n-are hotare și nici nu poate fi di-vi-zată”. Încă o teorie inedită și care frizează absurdul (a câta?) a domnului Vasile Vieru, despre geneza națiunii moldovenești la vest și la est de Prut, în întreg secolul al XIX-lea, având ca suport cartea bisericească moldovenească tipărită cu alfabet chirilic la Chișinău. Despre posibilitatea ca aceeași limbă
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
un "salut voios!" complet contrazis de rigiditatea momentului. Doamna A., proaspăt investită instructor de pionieri (doar pentru că era "mai tânără") a izbucnit în râs. Și asta a făcut-o să se simtă îngrozitor, pentru că nimeni altcineva nu părea să sesizeze absurdul situației. De fapt, râsul a fost principalul pericol pentru ea, în situațiile tensionate politic. Groaza pare să fi fost legată aproape numai de examenele la "socialism științific". În rest, anxiozități sau enervări difuze, oricum fără soluție. Incidentele cotidiene intrau cumva
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
că știți care este procedura. Cineva dintre dumneavoastră face propuneri, votăm și apoi vom striga Trăiască... cine iese". După vot, "a trebuit să ne ridicăm în picioare și să strigăm Ceaușescu- PCR!, Ceaușescu și poporul!". Dar oamenii erau împietriți de absurdul situației, "nu porneau să strige". La care "tipa de la Partid" a zis șefei organizației de Partid din școală: "dați tonul!", continuând: "trebuie să aplaudați! Nu stați așa, ca morții!". Doamna A. a trăit, din nou, într-o singurătate perplexă, acele
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
contemporană constituie deci o cazuistică; ce-i drept, aceasta este atât de extinsă Încât are reverberații globale. Urmând firul care pare că duce la Înțelegerea faptului prin optica psihopatologică, distingem trei instanțe care, În această optică, mi se par capitale: - absurdul În care și-a făcut apariția acest tip străin firii noastre. (1;2) - frica, factor determinant În dinamica sufletească de adaptare la situațiile grave cu care se confrunta zilnic populația; - dezorganizarea arhetipului. (9) Absurdul s-a instalat brutal, ca un
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
această optică, mi se par capitale: - absurdul În care și-a făcut apariția acest tip străin firii noastre. (1;2) - frica, factor determinant În dinamica sufletească de adaptare la situațiile grave cu care se confrunta zilnic populația; - dezorganizarea arhetipului. (9) Absurdul s-a instalat brutal, ca un șoc, la 23 august 1944, actul istoriei fiind perceput În mod diametral opus (trădare?, eliberare?) și a durat suficient de mult sub forma unei reale năuciri sociale pentru a constitui o adevărată leziune afectivă
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
a instalat brutal, ca un șoc, la 23 august 1944, actul istoriei fiind perceput În mod diametral opus (trădare?, eliberare?) și a durat suficient de mult sub forma unei reale năuciri sociale pentru a constitui o adevărată leziune afectivă socială. Absurdul a invadat țara cu o grămadă de ficțiuni („vin americanii”) care concura realitatea armatei invadatoare mai fantastică poate decât ficțiunea, oricum marcată de absurdul unui personaj care juca În același timp rol de prieten și dușman, de eliberator și asasin
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
de mult sub forma unei reale năuciri sociale pentru a constitui o adevărată leziune afectivă socială. Absurdul a invadat țara cu o grămadă de ficțiuni („vin americanii”) care concura realitatea armatei invadatoare mai fantastică poate decât ficțiunea, oricum marcată de absurdul unui personaj care juca În același timp rol de prieten și dușman, de eliberator și asasin, Într-o amplă tragedie În care toate personajele erau mistificate și toate adevărurile Întoarse pe dos și rețelele logice scurtcircuitate. Nu s-a analizat
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
asupra partogenezei sufletului românesc, dar realitatea a existat sub aceeași formă, persistentă, În memoria unei generații Încă În viață. Evenimentele socio-psihologice amintite seamănă oarecum cu atmosfera din Rinocerii lui Ionescu și personajele care se desprindeau din ceața confuziei erau similare. Absurdul, pe care românii nu Îl au Înscris În inteligența lor (zadarnic vom căuta gustul pentru absurd la țăranul român), acest element nu a putut decât să șocheze, să acționeze ca o puternică traumă. (3) În acest cadru psihologic (al absurdului
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
fi astfel. În numele unei corectitudini politice, se poate ajunge la dezumanizare rapidă: bătrânii trebuie să fie eutanasiați, nașterea trebuie să fie controlată sever, creșterea populației trebuie să fie corectată prin provocarea unor contexte de criză a hranei, credința creștină suprimată. Absurdul unei astfel de vieți din care îți sunt extirpate (atraumatic) pe rând toate bucuriile de a trăi, poate fi îndepărtat prin sens. Iar religia poate da sens, sensul comuniunii. - Lectura descâlcește psihismul. Există teorii psihologice care propun înțelegerea comportamentului matur
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
România devine un satelit al comuniștilor ruși care-și aruncă modelul social și peste gard, la micul vecin. Evreii sunt vânați pentru vina de a fi ceea ce sunt, evrei. Alexandru Șafran surprinde frânturi din epopeea unor pătimiri pe care doar absurdul le poate instanția. El este intelectualul evreu care, devenind lider al unor prigoniți, luptă cu încrâncenare împotriva absurdului. Și fiecare victorie e posibilă doar prin insistențe disperate, printr-o diplomație de limită. Va fi în cele din urmă rupt de
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
este cu atât mai intensă cu cât analizează mai atent nuanțele. Respingerile sale sunt însă ale unui om mistic. El nu se bazează pe conexiuni logice. Atunci când arbitrariul face din el o victimă inocentă a succesiunii de evenimente, el respinge absurdul în care e târât atribuindu-l unei întâmplări inexplicabile. E înhățat de milițianul care trebuia să ducă la post un vinovat pentru răspândirea panicii printre înfometații ce așteptau cu orele câteva pâini. Tocmai el care nu schițase nici un gest, nu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
cimitir ori în spitalul lagăr unde zăceau oameni-într-un cuvânt, povestea Djezkadzan, unul din cele mai groaznice locuri din lume” (p.82) Refuză să interpreteze realitatea așa cum e ea, preferă să o interpreteze după propria sa fantezie. O minte instruită corectează absurdul lumii reale, ajustează malformațiile întocmai cum creierul reface imaginile răsturnate ale obiectelor. Poate că și în mintea lui Gleb acționează permanent corecții în numele unei închipuite ortopraxii ori de câte ori el întâlnește povești zguduitoare despre o lume inumană, imposibilă, crudă, bicisnică. În mintea
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
cunoștințelor superficiale și dispersate, generatoare de noi forme fără fond, de diletantism, amatorism și, adesea, de insuportabilă și catastrofală poligrafie culturală. Cineva scria la noi, cândva, despre toate: și despre Iosif Vulcan și poezia braziliană, și despre indieni, lupta cu absurdul și despre pasiuni, și despre neoclasicism și Urmuz și multe altele. Totul într-un stil apos, omogen, cu o disponibilitate egală și fără nici o competență precisă, reală, în toate direcțiile. Definitiv perimată, ea este și definitiv uitată. Acest pseudo-enciclopedism autodidact
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
65: una mitică-raționalizantă, care ducea la erezie, și alta dogmatică, sau, altfel spus, o tendință de a organiza rațional-logic materialul teologic și alta care se așează în dezacord cu funcțiile logice ale rațiunii. A câștigat tendința dogmatică. A triumfat paradoxalul, absurdul, imposibilul, ilogicul. De ce oare? Simpla nevoie de sinteză nu este o explicație suficientă. Vom afla răspunsul puțin mai târziu. Nu voi urmări aici exemplele din istoria constituirii dogmelor creștine, pe care le dă Blaga. Ceea ce mă interesează este faptul că
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
serioase dificultăți de receptare și critici acerbe. S-a spus că, atâta vreme cât formulele minus-cunoașterii evoluează spre incomprehensibil, este greu să mai putem vorbi acolo de cunoaștere: este dificil de acceptat ideea că "poate exista o cunoaștere fără înțelegere", din moment ce paradoxalul, absurdul este limita înțelegerii omenești 99. De aceea, autorul citat este înclinat să accepte formulele antinomice în cunoaștere doar ca ficțiuni, în genul lui Hans Veihinger 100, sugestie prezentă la Blaga, iar nu ca expresii ale unei metode care să lumineze
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de comunicare terapeut-pacient. Erickson (Erickson, 1989) obișnuia să înceapă procesul de terapie utilizând povestiri (metafore, prescripții secondate de ritualuri, acțiunea interpersonală) cu conținuturi diferite: semnificațiile puterii de a învăța ale ființei umane (scopul: stabilirea unui cadru de cooperare, comuniune spirituală); absurdul raționalității conștiente a omului (scopul: dezorganizarea/ destabilizarea minții conștiente); utilizarea metaforelor-paradox, care nu au nici o legătură cu problema psihologică a pacientului (scopul: crearea unui cadru-modificat care să confere pacientului libertatea de a identifica în sine însuși, soluțiile latente ale propriei
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
zice, dar lupta acestui nou val nu este una de nimicire a poeziei anterioare, de negare a unor valori deja stabilite, ci de afirmare a unei noi sensibilități, mai puțin concupiscente, mai puțin idilice, o sensibilitate în care ironia și absurdul par a-și da mîna, dar în spatele cărora există, de fapt, o nesfîrșită tristețe, un acut sentiment al realității fragile, o imensă responsabilitate în fața unei lumi care-și demitizează pînă și liniștea (sau mai ales liniștea). Poeții noului val impun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Constantin Țoiu, Cezar Ivănescu, Fănuș Neagu, Dumitru Radu Popescu, Nichita Stănescu, [n.m. urmează cîteva nume "tăiate" de D. David] Nichita Danilov, Lucian Vasiliu, Geo Dumitrescu), eu am să scriu despre (țărani mereu n.m. tăiat de D. David și continuat cu) absurdul că suntem." Nu știu dacă volumul a ajuns în librării!? La Raveca nu era! Sper să ți-l trimită el. La Focșani n-aveam cum să vin. N-aveam bani. Și cred că numai de dragul lui Liviu Stoiciu m-aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
schițarea unui adevărat „liber arbitru”, intuit și de gîndirea iezuită, acel segment din existență În care e posibilă Lupta, cuvântul grav, dramatic și misterios - Destin - Începe să prindă alte valențe. Sigur, nu pentru toată lumea și, mai ales, după sângerosul și „absurdul” secol XX, care a fost teatrul unei recăderi În barbarie În mijlocul unor state și populații ce au dovedit, nu o dată, amețitoare vârfuri de cultură și civilizație. 5 Față de spaima de moarte sunt câteva atitudini, „reflexe”, „soluții” posibile: Îți astupi ochii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
i s-a spus, mincinos, decenii la rând - cuvânt În a cărui realitate nu puțini inși inteligenți și culți din jurul meu credeau cu toată convingerea! -, eu, certamente, eram extrem de prost pregătit. Nu că alți tineri ar fi fost mai Înzestrați, absurdul brutal social se plimba pe toate străzile și bătea la toate ușile, dar tinerelul care eram, cum o spuneam mai sus, prin acele calități ascunse ale sale, care În anii puberali și adolescentini erau tot atâtea izbitoare defecte, parcă se
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
trimiși de zeii istoriei - cum o cred unii istorici romantici! - pentru a scoate lumea și deprinderile oamenilor din scleroza unui timp, altădată potrivit și necesar, ajuns Însă „azi” - acel azi În care tinerii revoluționari, cum o spuneam, iau act de absurdul și injustiția socială! - obsolet și reacționar, „ucigaș” de vise și elanuri. Nu vreau să intru aici În discursivitatea unei filosofii a istoriei, dar trebuie să consemnez - propunând „variante muzicale” la un același motiv al disputei Între „tineri și bătrâni”! - că
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
München, în care deținuții, dar și gardienii sau șefii penitenciarelor au dreptul, ca într-un roman realist, la portrete calme, obiective, atmosfera însăși creionată din tușe variate, realiste, apte să ne facă a retrăi într-adevăr, măcar în parte, infernul, absurdul acelor destine ale unora din elita culturală, politică sau financiară a României.Ă Cum o spuneam, Ivasiuc a găsit susținători printre unii scriitori evrei marxizanți, atrași de vivacitatea sa ideatică, dar și de faptul că el, în ciuda suferințelor, nu condamna
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
influență”, manipulându-l cu abilitate și probabil cu insistență pe un fost amic, tânărul Dorin Tudoran, căruia i-am acordat prietenia și ajutorul meu, atât cât era posibil, câțiva ani buni. Caz absolut flagrant, jenant, încă o dată, până la ridicolul și absurdul situației, a fost faptul că romanul Bunavestire, apărut în țară după trei ani de lupte, refuzul a două edituri și atacat apoi - fapt unic într-o jumătate de secol de dirijism brutal cultural comunist! - într-o ședință plenară a comitetului
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]