11,260 matches
-
care începi să vezi/recunoști/identifici și smulgi măștile oribile și exaspera(n)te, ale aparențelor unui fenomenal pervers și pervertit, chiar și/mai ales în inima Dumnezeirii Artei! Nu e nicidecum o sărbătoare, cum mai pare (chiar și în aburii otrăviți ai scepticismului sinucigaș, de azi!), pentru unii naivi... - ci este pregătirea lui Oedip, de a coborî, de viu, pe AXA LUMII, până la limita ultimă a OSIEI COSMICE - adică, în INFERN. Pentru a căpăta, apoi, în faza de inițiere smerit-înțeleaptă
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
albă, cu variații de preț și de utilizare în arta culinară. În varianta verde sparanghelul este un antreu, ingredient în salate și supe sau garnitură însoțind diferite feluri de carne (în general pește și pasăre) fiind servit crud, gătit la abur, fiert, prăjit încins-rapid (stirr fried - wok) sau chiar pe grătar în diferite formule culturale de la bucătăria asiatică la cea americană. În variantă albă este o delicatesă - fiind considerată o leguma regală, des întâlnită în menu-rile caselor princiare din Belgia, Olanda
Leguma cu producţie de 100 tone la ha [Corola-blog/BlogPost/93510_a_94802]
-
ai vrea să fac dacă deodată-mi vine Să stau prin cafenele câte-un pic! Dar vino într-o clipă și te-așează La masa noastră plină cu tăceri Că azi cafeaua Jacobs mă vrea trează Și salt în valuri aburi de păreri. Sărută-mă pe ochi și pe sprâncene Cu dragostea ce-n inimă o vrei, Dar stinge-ale iubirii fumigene Rupând durerea clipelor în trei. Și vom fi unul pentru veșnicie, Iar veșnicia una pentru noi Pășind în dragoste cu
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
89 a adus după sine dramatice schimbări și în Umileni. Fabrica, devenită brusc nerentabilă, a fost închisă iar utilajele vândute la fier vechi. Lăcomiei lichidatorilor le-a căzut pradă și linia decovilului împreună cu întregul material rulant, doar o locomotivă cu aburi a fost păstrată într-un jalnic muzeu în aer liber, destinat să amintească, precum necropolele de altădată, de viața și ocupațiile celor dispăruți. Când vezi cum alții, în diferite colțuri de țară, recondiționează liniile cu ecartament îngust și le folosesc
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
lucioasă, satele erau scufundate în hăurile somnului, parcă atinse de mantia muiată-n cloroform a unui zeu necunoscut. În zadar somnoroasa oră izbea în porțile de lumină ale dimineții, că tot nu reușea să destrame pânza de liniște, muiată în aburii pâcloși ai somnului. Dormeau până și umbrele nopții, răsturnate pe coclaurile cerului, urmare obositoarei alergături după luna plină, care, toată noaptea le-a săgetat cu razele sale. Până la urmă, au ... Citește mai mult 20- Doi incoruptibiliPrintre vălătucii grei de negură
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
lucioasă, satele erau scufundate în hăurile somnului, parcă atinse de mantia muiată-n cloroform a unui zeu necunoscut. În zadar somnoroasa oră izbea în porțile de lumină ale dimineții, că tot nu reușea să destrame pânza de liniște, muiată în aburii pâcloși ai somnului. Dormeau până și umbrele nopții, răsturnate pe coclaurile cerului, urmare obositoarei alergături după luna plină, care, toată noaptea le-a săgetat cu razele sale. Până la urmă, au ... XXV. TRANDAFIRUL SIRENEI-12, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
carne: din iarnă, nu i-am mai hrănit cu tocătură! Prin extensie, pot trage concluzii interesante despre deviațiile comportamentului uman. Voi menționa în Tratat. § După ce, vreme de câteva nopți, ai avut același coșmar - o aiureală, nici nu avea contur, niște aburi care tot ieșeau nu știi din ce - ai avut un altul, în care un glas îți spunea: „Ți s-au terminat visele, o să mori!”. Te-ai liniștit: era tot un vis, nu se sfârșiseră. Chestia cu aburii - ți-ai dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
avea contur, niște aburi care tot ieșeau nu știi din ce - ai avut un altul, în care un glas îți spunea: „Ți s-au terminat visele, o să mori!”. Te-ai liniștit: era tot un vis, nu se sfârșiseră. Chestia cu aburii - ți-ai dat seama - se trăgea de la uzina din apropiere, presupui că e o uzină. Zi și noapte, e învăluită într-o ceață densă, ce nu lasă ochiul să distingă nimic dincolo. O pâclă care te urmărește și-n somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Pe marele banc central, acoperit de o placă din marmură, zăceau câteva mojare de diferite dimensiuni, din piatră, din bronz și din lemn, și apoi o serie de plite pe care fierbeau ulcele și retorte din cupru, emanând un subțirel abur aromatic. Un cuptor dintr-un material refractar emitea, pe fundal, o blândă lucire roșiatică. Lângă banc, poetul văzu un bărbat ce părea să aibă aceeași vârstă ca și dânsul, care Îl privea curios, În timp ce se Îndeletnicea cu pisatul unor ierburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe o bancă afară, sub copertina care ferea intrarea, În timp ce cârciumarul scotea din ulciorul de lângă drum o măsură de vin alb. Lichidul căldicel Îi coborî pe gât fără să Îi domolească arsura. Luciul aurului artificial Îi răsărea În fața ochilor printre aburii care se ridicau din stradă, otrăviți de miasmele gunoaielor omenești și animale. Era oare cu adevărat posibil să fie fabricat, cu o puritate atât de mare Încât să Înșele până și ochiul unui meșter ca Flavio Petri? Ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dispus intonând o serenadă, dar el era rapid redus la tăcere de ploaia de roșii, pensule, șuruburi azvârlite de la geamurile învecinate de harnicii venețieni care trebuiau să prindă gondolele de dimineață. Noaptea venea senină. Deasupra orașului se ridica, precum un abur subțire, sforăitul puternic al Dogelui, însoțit de sforăiturile mai timide ale supușilor săi. Episodul 146 AMORUL LA VENEȚIA Așa era Veneția la vremea aceea și cine nu crede n-are decât să deschidă la întâmplare ușa nu importă cărei biblioteci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
după luni de inactivitate în codru, uită scopul mișcării și pătruns de frumusețea firii își trece palma sfielnic pe după umerii domniței, în răcnetele boierului bătrân din caleașca răsturnată, când din soare n-a mai rămas pe dunga zării decât un abur roșietic, începu și ospățul boierului Radu Stoenescu-Balcâzu. Din bourul învârtit la frigare fură aduse mari hartane rumenite și stropite din belșug cu mujdei făcut cu vin alb de Preșcova. Apoi trei slujnicuțe, din care una, cu păr castaniu și ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Pesch locuia În curtea fabricii Zamfirescu Îl invidiam că mînca ciocolată În fiecare zi de unde vine apa asta prin grilajul de fier văd furtunul lungit cuminte pe straturile de crini și regina nopții cineva a lăsat anume cișmeaua deschisă susurul aburii la vestiar sub duș Toto părul negru de armeancă acoperindu-i umerii și brațele rîsul ei cînd m-a prins c-o privesc poți să rămîi dacă-ți place nimic insinuant nimic senzual ca-ntre băieți și ea nefiresc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o prezență suspectă de o fermecătoare dulceață, tocmai ieșeam de la Maiandacht și ne adunaserăm În curtea interioară a mînăstirii În triunghiul acela pavat de jur Împrejur, parcă Îl văd și acum, cu un castan uriaș În centru, simțeam În nări aburul familiar al bucătăriei În care se pregătea cina, vedeam umbrele albe ale surorilor mișcîndu-se În jurul unei sobe mari de cărămidă roșie, tăceam și așteptam, lăsîndu-mi doar ochii să deslușească toate acele forme frumoase cărora nu voiam să le dau nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
orașului ce se apropie pregătindu-i uscatul și drumurile, fizionomia, toate arabescurile grefate În materia lui neștiutoare, cum ființe secrete ar lăsa peste noapte dîre de roți și de lanțuri pe nisipul neted. El se coace Încă, se rumenește, respiră aburul tainic Împresurat de limfe materne, moi, opace, văluri de fecioare promise, În curînd va țîșni afară În lumină ca un gheizer, ca o coloană sonoră făcînd aerul să se gudure, trezind culorile amorțite ale obiectelor. În această noapte În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o moarte aparentă trădîndu-și În exterior rîvna neobosită a glandelor. Poate că se mai află În rai, legănați Într-o dulce inconștiență și șarpele nu le-a Învățat Încă gustul fricii și al rușinii. Maree de limfe se umflă ca aburii fierbinți Într-o baie turcească și bărbații se Întorc cu fața În jos și se deșartă, cuprinși de un fior epileptic, În nisipul care șterge toate urmele. Țărm de nerăbdare, de pîndă, de așteptare, delicii ale regnului alunecos și umed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Era ca și cum aș fi fost îndrăgostită de cineva care nu-mi împărtășea dragostea. Pur și simplu nu puteam să-i zic adio și să încep una nouă cu o altă folie de aluminiu. Era noiembrie, frig crâncen, respirația mea scotea aburi eleganți în aer. Fațada casei era acoperită de o pânză încâlcită de crengi, ca un șal aruncat lejer peste umeri. Frunzele moarte de pe jos erau îmbibate de ploaie, întunecate și triste, fără pic de roșu în ele. Nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
plus de lămâie. Nu i-am crezut niciodată pe oamenii care spun că uită să mănânce. Nu cred că e posibil. M-am lăsat pe spate în canapeaua de piele verde ce începuse să se scorojească. încăperea era încălzită de la aburul scos de espresorul imens și vechi. Rafale de aer cald veneau prin ușile de la bucătărie care nu se îmbinau perfect și se bălăngăneau înainte și înapoi, scoțând un sunet înfundat. Venisem aici direct de la secția de poliție. Era mijlocul zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
am spus și eu, nu? a spus Walter îmbufnat. Nu, nu i-am spus o vorbă. Nu m-am deranjat. Oricum nu ar fi ascultat. Era deja în stare de șoc. Vezi tu... a spus aplecându-se spre mine neîndemânatic. Aburi de whisky ieșeau din respirația lui și în urma lor un miros de mentă, de apă de gură. Vezi tu, Catherine nu a mai făcut așa ceva niciodată până atunci. Deținea întotdeauna controlul. Și el se obișnuise cu asta. într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
noștri zdrobiți și pielea sfâșiată o puteau suporta. Am turnat întreg conținutul din sticla de Molton Brown Deep Relaxing Bath Oil în apă și, pentru o relaxare mai intensă, aveam sticla de votcă proptită de cadă, se dezgheța repede de la aburi. Stăteam cu capul pe pieptul lui Nat, corpurile noastre aliniindu-se ca două lingurițe, picioarele lui întinse de-o parte și de alta a mea. Nici unul nu vorbea prea mult. Nu numai blugii se rupseseră. Aveam un mare crater spectaculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mai bine în biserică, acolo există o hrană specială pentru diavoli. Un belșug de îmbuiba spirituală. Adevărat paradis. Dar toate astea nu prea miroseau a bine. Într-o noapte stăteam cu Zaharel și Porumbița în pat. Camera era plină de aburi de alcool și de fum de lene. În ceața dormitorului apăru deodată chiar Satan, luându-mă la întrebări, chiar pe mine: - De ce te duci la sinagogă și apoi la biserică? Tremuram de frică și totuși i-am răspuns din gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
întreagă pe pământ e din materie stelară. - Suntem stele putrede, a spus prietenul nostru, ciocnindu-și paharul de sticla golită. - Mai degrabă șobolani decât stele, șobolani care trădează imediat când o nouă gaură apare la orizont, am spus eu din aburii vinului. - Exact ca tine și ca noi toți, a răspuns prietenul nostru. - Eu n-am trădat niciodată pe nimeni, am explicat eu, uitându-mă la „mireasa“ care devenise peste noapte un simbol pentru toate femeile. Își pierduse deja penele mândre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
o cu totul altă calitate decât cea din interiorul pământului. Fuseserăm în miezul unei povești despre călătoria pelerinului în căutarea unei trăiri pline de intensitate. La intrare ne aștepta Franco, cu un surâs incert, ca într-un vis plin de aburii dimineții. S-a apropiat de noi, ne-a atins mâinile și ne-a asigurat că signor Fumo și soția lui, Carla, erau bucuroși să ne întâlnească. Casa de piatră a lui signor Fumo se afla în afara Castellanei și Franco ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
sau nu, dar, da, iată, bănuielile noastre se adeveresc, este vorba despre același băiat răsfățat toată copilăria cu prăjiturele. Destinul său s-a împlinit însă aproape în totalitate, iar acum privește mândru pe geam, din înălțimi, la minunatul tărâm de aburi pe care îl conduce: Ionescu Land. Deodată, din partea opusă celei în care ne aflăm, se aude un zgomot ciudat, ceva ca un piuit însoțit de un strănut de pisică și un icnet de femeie. Înciudat și nervos pentru că i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
așa arăta Lumea de Deasupra în dimineața aceea. Vântul purta cu varii viteze nori războinici și cotropitori, care de care mai avântat și mai plin de energie. Unii încă luptau, solizi și plini de mușchi transpuși din alba tafta a aburilor din care erau formați, alții zăceau morți, descompunându-se, ajungând să înfățișeze înaintea dispariției câini colosali, fețe hulpave de vameși persani sau chiar minotauri agitând sulițe deasupra capetelor. Armata norilor din sud sfârșea răpusă sub tridentele și praștiile unor nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]