3,948 matches
-
câteva piste de acțiune viitoare. 1. În primul rând, ar fi timpul să regândim conceptul de educație, care nu se mai poate defini doar pe o linie clasică (educo, educere este înțeles ca „a duce”, „a conduce”, pe alții). În accepțiunea știută, educația presupune o acțiune ce predetermină pe cineva să meargă pe o cale știută, să zicem una „regală”, cunoscută, recunoscută și validată ca fiind demnă de urmat. A educa, în condițiile modernității electronice, nu mai înseamnă numai asta: procesul
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
pentru activitățile scurte și ușoare (principiul celui mai mic efort) și este maleabil deci poate fi învățat. variabilele intermediare includ procese cognitive și de atingere a scopului, de unde se poate deduce natura psihologică și nu fiziologică a acestor variabile . În accepțiunea concepției lui Tolman (cf. M. Epuran) “subiectul este un participant activ în procesul învățării, organizând stimulii, acordându-le semnificație și răspunzând în consecință. Învățarea reprezintă formarea unor unități sintetice sau structuri de tip "gestalt" între datele cognitive. În virtutea acestor structuri
UNIVERSITATEA DIN BACĂU FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE MIŞCĂRII SPORTULUI ŞI SĂNĂTĂŢII APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT. In: APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
Evidențierea acestui principiu s-a impus pe măsura extinderii competițiilor sportive și mai cu seamă datorită eșalonării lor pe întregul an calendaristic. Astfel, caracterul ciclic al pregătirii a fost înlocuit cu cel continuu. Unii autori, evocă încă principiul ciclicității în accepțiunea de repetare în timp a concursului și a pregătirii, dar viața sportivă internațională a impus corelarea între pregătire și concurs, adică continuitatea pregătirii ce leagă și condiționează concursul următor. Mărirea frecvenței concursurilor sportive, sporirea dificultăților acestora au determinat creșterea rolului
Antrenament specific pentru pregătirea fizică pe uscat a schiorilor alpini. In: Antrenamentul specific pentru pregătirea fizică pe uscat a schiorilor alpini by Gheorghe BALINT, Puiu GASPAR () [Corola-publishinghouse/Science/255_a_502]
-
Emergența culturilor locale și a identităților cosmopolite. Printre numeroasele paradoxuri ale globalizării se află și acela conform căruia, pe măsură ce se configurează și se extinde o cultură globală, se produce și o (re)descoperire a localului. Diversitatea culturală devine, într-o accepțiune cu fundamente etice, o resursă pentru dezvoltare. Coexistența elementelor culturii globale (world culture) cu specificitățile culturale locale a generat procese identitare semnificative atât la nivel individual, cât și organizațional sau social. Anthony Giddens (2001) face apel la un concept interesant
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
cele din urmă, pot fi considerate complementare. În dicționarul educației coordonat de R. Legendre (1993, p. 379), se precizează că originea termenului modern disciplină este latină, de la verbul discere („a învăța”) și derivatul său discipulus („cel ce învață”). În această accepțiune, cât se poate de simplă și firească, disciplina ar fi acel corp structurat de cunoaștere pe care îl învață cel implicat în acest proces („discipolul”). Este subînțeleasă ideea că învățarea disciplinei de către discipol se petrece sub îndrumarea unuia care deține
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
cercetare, între acestea nu există o relație cauzală. Programele de cercetare pot exista foarte bine fără să fie instituționalizate pentru a pune bazele formării unei discipline. Succesul unui program de cercetare nu înseamnă automat generarea unui program disciplinar de succes. Accepțiunea politică a conceptului de disciplină poate porni de la afirmația lui Bourdieu (op. cit., p. 72) conform căreia „disciplinele sunt structuri politice care asigură relația crucială între economia politică și producerea cunoașterii”. Ele conferă statusuri și roluri, stabilesc frontiere și fac demarcația
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
2000, p. 8). Această viziune apropie într-o mare măsură înțelegerea procesului curricular de sensul modern al activității de training (formare continuă a adulților, educație nonformală a tinerilor etc.). Putem invoca însă cel puțin două elemente care diferențiază curriculumul, în accepțiunea procesuală, de educația nonformală: contextul în care se derulează procesul (numai în situații de tip școlar sau de învățare în instituții formale) și planificarea procesului în avans. Stenhouse (1975, p. 142) a avut un rol major în cristalizarea teoretică și
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
este termenul din limba greacă de strategos care Îl desemna pe comandantul activ al unei unități armate. În secolul al XVIII-lea, când a fost consacrat În forma sa modernă, granițele conceptului de strategie au fost extinse ajungându-se la accepțiunea care se referă la organizarea și manevrarea forțelor armate Într-un context mai larg, dincolo de câmpul de bătălie, inclusiv În ceea ce privește pregătirea pentru confruntarea pe teren, dar și exploatarea imediată a rezultatelor acestei confruntări (Smith, 2001, pp. 1-3). În timp, procesul
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
cuvinte doar pentru descrierea, explicarea și Înțelegerea lumii ultimelor trei decenii. Dacă ne vom opri asupra lumii moderne, paradigma clasică, realistă, a relațiilor internaționale și implicațiile ei teoretice În domeniul securității rămân cele mai bune unelte explicative. Puterea națională, În accepțiunea definită de indicatorii ei fundamentali (puterea militară și capacitatea economică), și echilibrul dintre puteri explică cel mai bine lumea westfalică, al cărei sfârșit suntem departe de a-l Întrezări. Capitolul de față prezintă o analiză a orientărilor politicilor de securitate
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
subsistemele internaționale reprezintă structuri ale relațiilor internaționale care sunt definite nu doar În termenii militar și politic ai securității, ci și În sens economic și cultural ca entități de longue durée, ele se diferențiază de complexele regionale de securitate În accepțiunea reteoretizată recent de Buzan și Wæver (2003). În acest sens, este puțin relevantă schimbarea majoră a raporturilor de securitate Între principalii actori internaționali pentru conceptualizarea securității puterilor minore. În viziunea noastră, schimbările din interiorul subsistemelor mai mult sau mai puțin
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
fabulos și mit. Eul poetic poate încerca melancolii, dispoziții nostalgice, angoase controlate ( Într-o seară, un tren propune o stoică meditație asupra morții), dar e structural stenic, „optimist”, împăcat, în esență, cu existența. Rostirea rămâne discretă, neenergică, „cuviincioasă” în toate accepțiunile termenului. Inima cuvintelor (1979) reia, masiv, poeme din volumele anterioare, adăugând câteva, puține, piese noi. Poetul cultivă mai accentuat, dar și foarte convențional mândria patriotică și se simte dator să se arate preocupat de devenirea țării. Cântec de mai (1989
BALAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285567_a_286896]
-
vitejesc. În Europa apuseană, b. însemna inițial o formă fixă a poeziei lirice, cântată în timpul dansului. Mai târziu ea a denumit cântecul epic popular, dar și o poezie cultă, cu sau fără formă fixă. În folcloristica românească, termenul înglobează, în accepțiunea sa tradițională, întregul cântec epic, adică: b. propriu-zisă (sau nuvelistică), cântecele epice de vitejie, de haiducie, cele istorice și cele despre întâmplări contemporane. Astfel, atât Soarele și luna, Meșterul Manole, Miorița, cât și Miu Cobiul, Corbea, Toma Alimoș, Novăceștii, Miu
BALADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
individ. Din aceste considerente, le vom analiza pe rând În continuare. Durerea Durerea este o stare complexă a individului care-i atrage atenția asupra existenței unui pericol, de regulă situat la nivelul corpului său. În sensul acesta, ea are două accepțiuni: aă este o senzație penibilă, neplăcută, localizată precis sau difuz, de forme, intensități și frecvență diferite, indicând o suferință fizică sau funcțională a corpului; bă reprezintă un sentiment moral de apăsare, sfâșiere sufletească, resimțită ca durere psihică, la care se
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
printr-o anumită configurație sau constituție somatică, mod de gândire, dispoziție afectivă, comportament, reacții, acțiuni specifice, care le conferă o dinamică proprie. Acestea au un caracter constant și diferențiază persoanele. În sens general, tipul (gr. typos = amprentă, caracteră are următoarele accepțiuni care sunt (P. Foulquié și R. Saint-Jeană: aă reprezintă modelul ideal care reunește, În cel mai Înalt grad de perfecțiune, caracterele esențiale ale unei anumite categorii de obiecte; bă este ansamblul de caractere distincte ale unei anumite categorii de obiecte
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de personalitate care din punct de vedere psihomoral prezintă o configurație particulară, cu caracteristici proprii. Persoana este tipul uman, tensionat și neliniștit. Modelul de existență al persoanei-limită este unul nevrotic. Nu trebuie Însă să Înțelegem prin aceasta termenul nevrotic În accepțiunea sa psihopatologică sau psihiatrică. Este vorba de o situație-Închisă care determină persoana să fie la rândul ei „Închisă” În interiorul unor limite care-i sunt impuse de condițiile de viață exterioare sau interioare ei. Caracteristicile persoanei-limită sunt: starea de neliniște și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
este o dispoziție virtuală a persoanei, și puterea, care este manifestarea În act și În conduită a forței. Ambele constituie „părți” ale aceluiași proces psihomoral care este subordonat voinței individului. Să analizăm În continuare aspectele puterii. Puterea are mai multe accepțiuni sau nuanțe. Ea are În primul rând o semnificație psihologică, una morală și o a treia de ordin social. Psihologic, pentru că este o manifestare a persoanei. Moral, pentru că trebuie să fie conformă unui sistem de valori morale pe care le
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
identifică cu voința. Noi considerăm Însă că voința este cea care o determină, o mobilizează. Să analizăm În continuare aspectele puterii sufletești, ca act al persoanei. În filosofie, la B. Spinoza și J. Locke, puterea are În primul rând o accepțiune etică. B. Spinoza (Tratatul teologico-politică face distincția Între puterea divină și puterea umană. Pentru el, puterea umană se caracterizează prin următoarele: aă capacitatea de cunoaștere a lucrurilor prin cauzele lor; bă Înfrânarea pasiunilor și dobândirea de virtuți; că a trăi
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Rodica Mihaela Stănoiu, Criminologie, Edit. Oscar Print, București, 2002, p.79. H. Stahl arată că în investigația sociologică propriu-zisă, termenul de interviu, utilizat mai mult în domeniul găzetăresc, nu este potrivit. Acest termen are, în concepția lui H. Stahl, o accepțiune mult mai restrânsă decât convorbirea sau ceea ce sociologii francezi numesc entretien (cf. Stănoiu, 2002, pp. 242-243). De altfel și Brimo precizează că utilizează termenul de interviu în accepțiunea de entretien. Metodologia criminologică, deși a adoptat termenul de interviu, îi conferă
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
nu este potrivit. Acest termen are, în concepția lui H. Stahl, o accepțiune mult mai restrânsă decât convorbirea sau ceea ce sociologii francezi numesc entretien (cf. Stănoiu, 2002, pp. 242-243). De altfel și Brimo precizează că utilizează termenul de interviu în accepțiunea de entretien. Metodologia criminologică, deși a adoptat termenul de interviu, îi conferă, de asemenea, o accepțiune mai largă, și anume aceea de convorbire față în față între anchetator și anchetat. Sentimentul de vinovăție prezintă două laturi distincte: vinovăția ca atribuire
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
decât convorbirea sau ceea ce sociologii francezi numesc entretien (cf. Stănoiu, 2002, pp. 242-243). De altfel și Brimo precizează că utilizează termenul de interviu în accepțiunea de entretien. Metodologia criminologică, deși a adoptat termenul de interviu, îi conferă, de asemenea, o accepțiune mai largă, și anume aceea de convorbire față în față între anchetator și anchetat. Sentimentul de vinovăție prezintă două laturi distincte: vinovăția ca atribuire internă - doar eu sunt vinovat pentru cele întâmplate - și vinovăția ca atribuire externă - doar el/ea
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
evoluției (Popescu-Neveanu, 1978). Ereditatea este o moștenirede la părinți, dar nu este o reproducere a însușirilor părinților, ci a genelor transmise urmașilor. xe "ERGOTERAPIE"ERGOTERAPIE (< fr. ergothérapie, cf. gr. ergon - muncă, therapeia - tratament) - Domeniu de activitate care are o largă accepțiune, în sensul că, pe lângă aspectul legat de pregătirea persoanei cu handicap sau aflată în convalescență, pentru a putea fi încadrată în muncă, sunt cuprinse totalitatea metodelor care-l pregătesc pentru a face față cerințelor vieții cotidiene. Accentul este pus pe
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
reacționa și acționa; organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determină gândirea și comportamentul său caracteristic (Allport, 1981). Analiza personalității pune în evidență trei componente care se întrepătrund și construiesc o structură unică: temperamentul, aptitudinile și caracterul. În accepțiunea cea mai largă, este ființa umană considerată ca sistem bio-psiho-socio-cultural, ce se constituie fundamental în condițiile existenței și activității din primele etape ale dezvoltării individuale în societate. După Larousse (2006), personalitatea este ansamblul de caracteristici afective, emoționale și dinamice relativ
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
activitatea socială. Tulburările de personalitate se împart în trei grupe: ciudat/excentric (personalitate paranoidă, schizoidă); teatrală/nehotărâtă (personalitate borderline, antisocială, narcisistă, histrionică); anxios/inhibat (personalitate dependentă, eschivantă, obsesiv-compulsivă) (Martin, 2005). TULBURĂRI INSTRUMENTALE - După Arcan și Ciumăgeanu (1980), există mai multe accepțiuni ale acestei noțiuni: este considerată o tulburare instrumentală marcantă dificultățile în însușirea citirii, scrierii și calculului la un copil al cărui nivel mintal global este normal; se consideră că o tulburare de limbaj este și o dificultate instrumentală, pentru că limbajul
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
titani, ciclopi, uriași ș.a.m.d. Trăsăturile odioase, hiperbolizate ale acestor entități create de imaginația scriitorului sunt diminuate, vizual, prin efectul comic susținut pe baza unei alternanțe de jocuri verbale și nominale prin care atmosfera si aspectul înspăimântător capătă o accepțiune pozitivă, agreabilă, educativă. Cu precădere în operele ce se încadrează în tipologia Bildungsroman-ului putem percepe un traseu oscilatoriu între activitățile fictive de natură ludică și cele cu substrat fantasmagoric. Între cele două concepte primordiale din punct de vedere vital
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
lucru probabil cu neputință de realizat. Însă voi căuta să revăd modul variat în care apar, bunăoară când anume e vorba de o apariție proprie și când nu. Uneori ceva se arată pe sine absurd, însă trebuie văzut în ce accepțiune a cuvântului, căci unele nu sunt deloc negative sau comune. Alteori ceea ce apare absurd anunță ceva care nu se arată pe sine. Sau, în unele situații, e în joc o simplă aparență. În același timp, voi avea în vedere unele
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]