2,739 matches
-
Loyola ar fi demni de încredere atunci când afirmă că stările ce le însoțesc extazul nu se compară cu absolut nimic din trăirile terestre și sunt aproape indescriptibile. Această observație denotă faptul că ei conștientizează în acelașii timp durerea enormă ce acompaniază dezagregarea celulelor cerebrale supraexcitate. În decursul istorie artei reflecții ale spiritualității apar imortalizate în nemumărate capodopere ale artelor vizuale precum în sistemul sculptural realizat în 1652 de către unul dintre cei mai reprezentativi artiști ai barocului, Gian Lorenzo Bernini, ce transpune
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
vecinul” zürichez al lui Tzara de la Pensiunea Altinger, Fraumunsterstraβe 21 - plecase cu cîteva luni înainte, ca student în arhitectură al Eidgenossiche Technische Hochscule. Îl însoțea fratele său Jules, de asemenea student. Mai tîrziu, îl va urma și celălalt frate, George. Acompaniat la pian de Jules, Marcel obișnuia să apară ca artist ambulant (voce, acordeon) prin cabarete, unde cînta cîntece populare românești. Stimulat de anunțul publicat pe 2 februarie 1916 de către Hugo Ball în Zürcher Allgemeine („Cabaret Voltaire. Sub acest nume, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
piesei Zail Sturm: dramă cu tentă social-expresionistă despre o familie evreiască evoluînd în decor revoluționar rus. Soția sa - tragediana Dida Solomon, fostă soție a lui Ion Vinea - va fi găzduită la Contimporanul și în calitate de artistă plastică, iar pianista Corina Sfetea acompaniază manifestările literar-artistice ale grupării. După ce „etapa constructivistă”, strict artistică, se încheie, iar Ion Barbu își retrage colaborarea, paginile Contimporanului încep să găzduiască „barbieni”, tineri hermetizanți de varii calibre, de la orficul Dan Botta la Andrei Tudor, Simion Stolnicu, Corneliu Temensky, Cicerone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aceea neînfricată, care se aruncase În urmă cu o oră În mijlocul traficului de pe autostradă pentru a opri un taxi, să fie aceeași femeie cu soția lui dulce care Își petrecea zilele Într-un apartament Întunecos din Torre Spaccata. Așteptându-l acompaniată de muzica unui radio și de o fetiță de doar câteva luni - o creatură misterioasă, cufundată Într-o moleșeală animalică, moale, de spumă, caldă, avidă și mută. Soția aceea dulce care atunci când el se Întorcea În sfârșit de la muncă Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să-și facă investigații amănunțite. Câțiva doctori îl așteptau la poartă, anunțați din timp că vine băiatul domnului Ilie de la minister. Într-un ceas era analizat pe toate părțile. - În principiu, sunteți curat, i-a spus directorul institutului, zâmbind larg, acompaniat de tremuratul artistic al fălcilor moi. Ar mai fi o analiză care cere timp, însă eu sunt edificat și pot să vă spun că nu e nimic, a fost probabil o insectă, cum ziceți dumneavoastră, poate chiar s-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de vară care ne răcorea și alunga oboseala. Vremuri de neuitat, unde v-ați dus? Îmi apare uneori ca-n vis parcul din centrul satului care vuia de glasurile copiilor de toate vârstele, în care ne întreceam în discuții nesfârșite acompaniate de freamătul frunzelor și îndulcite de dulceața florilor multicolore, Adesea savuram un castron plin de căpșuni aromate sau cu caise dolofane furate din grădini și ascunse de bunica sau mama în tricourile noastre. Ce gust bun aveau și cum le
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Era clar susținut și de greierii, care, dacă mai devreme cântau timid creând o atmosfera calmă, romantică, melancolică, acum intonau hotărâți o dinamică simfonie. Broscuța, bulversată de dorința mea de a opri soarele din mica sa excursie, a început să acompanieze ritmic greierii cu renumitele sale note: ,,Oac-oac!“. Nici frunzele nu se lăsau mai prejos și vâjâiau cât puteau ele de tare în bătaia vântului. Pe neașteptate, corpul meu ce zvâcnea de emoție, a fost trecut de un fior rece care
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și-mi plăceau poveștile ei despre Ninhursag, marea mamă, sau despre Enlil, tatăl primordial. Inventa imnuri grandioase în care oamenii obișnuiți întâlneau zeități și dansau cu toții în ritmul flauturilor și al țiterelor, iar ea cânta cu un glas subțire, înalt, acompaniată de tobele de lut. De la vârsta primului sânge, Zilpa s-a văzut pe ea însăși ca pe o preoteasă, păstrătoarea misterelor cortului roșu, fiica lui Așera, sora-Siduri care sfătuiește femeile. Era o idee prostească, pentru că doar preoții serveau zeițele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe omul-orchestră, în timp ce DOAMNA CU VOAL și BĂTRÎNUL CU BASTON continuă să strige.) DOAMNA CU VOAL (Lovind cu picioarele tot mai tare în pământ.): Numai duminica! Numai duminica! BĂTRÎNUL CU BASTON (Lovind cu bastonul în pământ.): Numai duminica! Numai duminica! (Acompaniindu-l și pe BĂRBATUL CU ZIARUL.) Ta-ta-ta-ta! Numai duminica! Ta-ta! DOAMNA CU VOAL: Așa! Așa! Brusc începe să cânte cu o voce destul de educată de soprană.) O sole mio... o sole mio... O sole mio... (Dezlănțuire totală. BĂRBATUL CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Crying. Be’ Cos’ I Love You Baby“1). Întotdeauna îi mulțumesc întâi lui Dumnezeu în textele de pe coperta albumului („U R the 1 where all love flows!“2), își întind părul, au siluete perfecte, de păpuși Barbie, și sunt probabil acompaniate de mătușile lor, cântărețe de gospel, grase și leit „fata de la meteo“. Oricum, lui Sally nu-i plăceau Circle Jerks. Un alt motiv bun care avea să-l țină la distanță cât timp urma să lucrez în subsolul teatrului; luasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Bună ziua! zise MM, părând un pic distrată. Își trecu o mână prin păr, dându-și pe spate claia ciufulită. — Cred că și colega mea este de acord când spun că ne-a plăcut foarte mult, răsună vocea lui Brian Fitzpatrick, acompaniată de o serie de mișcări din cap, în pizzicato, din partea lui Denise. Ne întrebam dacă ați dori să mergem să bem ceva și să discutăm despre cum vi se pare că merg lucrurile. Da, bine. MM se uită la ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe cea a lui Lucas, și la unison le aruncară tot pe deasupra capetelor privitorilor și auziră lovitura căderii lor în apă. Xudura își reluă acum cu și mai multă furie insultele la adresa pieilor jupuite, iar strigătele și vânturile lui fură acompaniate de un fel de dans frenetic și ațâțător, strigând cerului și cerând să cadă asupra sa toată mânia. Când păru sleit de puteri, se așeză cu fesele goale pe fața negrului Rafalo și le făcu un semn ajutoarelor sale, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
moment de pace trăit de noi... Gata! chițăi o voce, care putea fi a Celiei sau a Odettei. Liniștea, fulgerător, alternă de la pacea picurilor de ploaie, la răcnete disperate, înăbușite. Ion începu să meargă calm în căutarea lor. Mersul se acompaniază cu loviturile de tobe; ritmat, febril... Urmară pași mari grăbiți, auzindu-se în toată casa. O clipă, tăcere... Pe urmă două îm pușcături... Instrumentele o iau razna: violoncelele strigă, vioarele și harpa plâng, tobele mugesc, clarinetele delirează... Ropotele de aplauze
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
vezi absolut nimic. Nu mai ai nevoie de nici o prostie din aia de camuflaj. Hugo l-a privit uluit. —Gary, e o idee excelentă. Apoi s-a întors către asistenta pediatră. —Dumneata ce părere ai, soră Harris? Hugo și-a acompaniat întrebarea cu cel mai sclipitor zâmbet din arsenalul lui. Tipa putea să fie de piatră, dar el tot avea s-o înmoaie. Hugo nu cunoscuse încă femeia care să fie imună la faimosul șarm marca Fine. Se părea însă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ale colindelor tradiționale pe care Alice le învățase de la Jake. „Noaptea, când ciobanii împleteau ciorapi/ Din lână reciclată...“ Alice nu se putea abține să nu compare cu caseta Crăciun la King’s College și cu tradiționalele pahare de șampanie care acompaniau împodobirea bradului în casa părinților ei. Îi era teamă ca aceștia să nu vadă pomul lui Jake. Alice știa că ei n-ar fi înțeles. Cu toate acestea, soții Duffield aveau să vadă pomul fiindcă, în ciuda eforturilor lui Alice de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ale Amandei. Care, pentru a fi duse la bun sfârșit, cereau nu numai timp și bani, dar și dispoziția de a te apuca de treabă. Or nici lui, nici lui Theo nu le păsa că, atunci când urcau scara interioară, erau acompaniați de o pată de igrasie care creștea de la o zi la alta. Hugo ajunsese la centrul de sănătate. A deschis ușa verde de la intrare, pătrunzând în interiorul luminos și aerisit. Din toate lucrurile din Bath pe care începuse să le aprecieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dus direct la pubela din spate. —Te-am terminat, a mârâit el către câine, trântind capacul pubelei deasupra. Cu toate astea, câinele avea alte idei. Pe tot parcursul nopții, Hugo a fost trezit, în mod intermitent, de un lătrat feroce, acompaniat de un ecou metalic. De fiecare dată când s-a culcat la loc, și-a spus: slavă Domnului că mâine e ziua când vin gunoierii. Capitolul 22tc " Capitolul 22" A doua zi, Hugo s-a dus la serviciu cu inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
afecteze. În frecventele fotografii realizate de paparazzi cu ei doi și deseori cu Django, instantanee surprinse la premiere de film sau ceremonii de decernare a unor premii din industria televiziunii, Fergus arăta ca o versiune demolată a lui Michael Douglas, acompaniind o sosie a lui Catherine Zeta Jones cu strungăreață. —Yogi! a spus cineva cu accent străin. Yogi! Hugo a clipit, amintindu-și unde era. Înapoi la cursul prenatal, cu Lotti zâmbind în direcția lui. —Scuze, a zis Hugo tresărind. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
am apropiat de fereastră - vroiam să văd doar dacă plouă în continuare, nu vă gândiți la altceva (ba mă gândesc, moșulică pervers și curios, poate că vroiai să vezi dacă nu cumva se desface scriitorașul la prohab și se masturbează acompaniat de tunete!) - nu mai era. Scriitorul despre care cereți informații. Nu mai era. Cred că se ridicase și intrase în casă. Asta a fost tot... Trebuie să dau și o declarație scrisă? - Nu. Cel puțin deocamdată. Însă, dacă va fi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
practice jocuri de noroc, nu menționa nimic despre laici 63, și unele registre din Bologna către sfârșitul secolului al XIV-lea arată că biserică lua jocurile de noroc mult mai puțin în serios decât blasfemia care în mod normal le acompania 64. Jucătorii îl invocau pe Dumnezeu și, cănd pierdeau, o învinovățeau pe Fecioara, care așadar își asumă rolul de Fortuna și Doamna Norocului. Bartolomeo din Trento, în Cartea Miracolelor Fecioarei Maria, care datează din a doua jumătate a secolului al
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
fi corespuns extrem de bine cu tradiții larg acceptate privitoare la imaginile religioase și la devoțiunea populară. Există o strânsă legătură între pietatea laică și imagini, în orașele italiene din secolul al XV-lea146, si nu este surprinzător că un cult popular, acompaniat de semne și miracole, a început să se dezvolte în jurul imaginii desacralizate de Rinaldeschi, aproape imediat dupa execuția să și poate chiar inainte. Relatări contemporane despre picturi care au plâns, au sângerat, și-au închis ochii sau și-au schimbat
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
de la o masă cu bunătăți la alta, de la specialitățile japoneze la cele magrebine, de la piramida de fructe la platourile cu dulciuri, dar mai ales cum profitau de șampania oferită fără restricții și cum schimbau între ei fraze și cuvinte codate, acompaniate de gesturi și priviri pline și ele de semnificații și mesaje subtile. eu însumi aveam un pahar cu șampanie în mînă și mă forțam să zîmbesc ori de cîte ori cineva se apropia de mine să-mi spună cît de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
liceeni, ba chiar și un filozof pentru liceeni ? Și cine credeți că i-a pus pe frunte lui Camus această etichetă ? Banda de scriitori sofisticați din jurul lui Sartre, acei prețioși grafomani incapabili să spună o frază coerentă fără să o acompanieze cu fumuri gestuale și emfază interioară. Imaginați-vă cît au suferit acești impotenți prețioși cu veleități de stînga cînd au văzut că Albert Camus a primit premiul Nobel la doar 44 de ani... îmi amintesc și acum această scenă, eram
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
îmi era foame, așa că am început imediat să mănînc deși fosta mea iubită avea mai degrabă chef de vorbă. Brusc mi-am dat seama că nu am cerut vin. Crusta crocantă îmi excitase papilele gustative și am simțit nevoia să acompaniez pulpele de rață cu un pahar de vin. Chelnerul mi-a adus cîțiva stropi de vin într-un fel de cupă, cerîndu-mi să-l gust ca să văd dacă îmi convine. eu eram însă nerăbdător să văd vinul pe masă și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
recunoaște cîinelui meritul natural de inventator al „așteptării beckettiene”. Hachiko avea un stăpîn, un profesor care lua mereu trenul de la gara shibuya pentru a-și ține cursurile la departamentul de agricultură al Universității din tokyo. în fiecare dimineață, Hachiko îl acompania pe stăpînul său la gară, iar seara venea cu o precizie de ceas elvețian ca să-l aștepte la trenul de întoarcere. acest ritual a durat cîțiva ani, dar în 1925 (pentru că povestea s-a întîmplat, după cum vezi, cu o sută
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]