6,476 matches
-
de apă spintecată și pe care Îl bănuiai că venea de la izvor, care ținând strâns În mână o piatră pentru zdrobit semințele. Am văzut femei Înțepenite, Îmbrățișând copii pe care nu-i mai aveau În brațe și am văzut oameni acoperiți cu mâl. Scăpaseră doar câțiva din Încleștarea cu Umbra, iar aceia n-au vrut să vină cu noi. Au Întrebat cine suntem, dar Dyas n-a dorit să le spună că cei pe care-i ducea pe Marea cea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
forme care-și arăta inconștientă sexul fără păr. Era o femeie... Foarte tânără, de altă rasă, o „sălbatică“, dar femeie, la urma urmelor. Râdea în continuare, dar își dădu seama de expresia lui și amuți. Își plecă ochii spre trupul acoperit, spre sânii tari și țepeni, spre bărbatul gol, cu apa până la genunchi și rămase foarte liniștită, cu un ușor tremur în colțul buzelor, un imperceptibil freamăt al nărilor și ochii larg deschiși, fără măcar să clipească, precum o pasăre hipnotizată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ei înșiși, s-au îmbrăcat..., ori s-au rușinat pentru că se îmbrăcaseră? Dar nici nu se excitase pentru cum era îmbrăcată Piá. Ci pentru exact acea cale de mijloc în care trupul ei apărea ascuns și prezent în același timp, acoperit și gol, apropiat și îndepărtat, vizibil, dar protejat de un cearșaf vechi, devenit tunică de fotografie publicitară. De multă vreme nu mai încercase o dorință atât de puternică precum aceea de a o lua în brațe, de a o scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
din selva și din mlaștinile lor. Planchart știa că cel mai bun mod de a sfârși cu „sălbaticii“ era acela de a da bătălia pe teren deschis și într-un loc în care, în cel mai rău caz, ar avea acoperită retragerea: pe malurile largului râu San Pedro. — Ce surpriză ai fi avut, pui de cățea, dacă s-ar fi întors Kano în viață și te-aș fi atacat noaptea...! Ți-aș fi băgat în cur mitralierele... Mitraliere de calibru cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se așeze la masa de lucru, Brunetti vârî mâna În unul dintre sertarele laterale și scoase un aparat electric de ras. Cât se bărbieri, stătu În picioare la fereastră și se uită În gol la fațada bisericii San Lorenzo, Încă acoperită, așa cum era de cinci ani, de schelele În spatele cărora se spunea că are loc o amplă lucrare de restaurare. Nu avea nici o dovadă că asta s-ar Întâmpla, căci nu se schimbase nimic În atâția ani, iar ușile din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ambele robinete și părăsi Încăperea prin ușa din cealaltă parte. Femeia Împături prosopul și-l așeză pe marginea chiuvetei. Croindu-și drum Înapoi la Brunetti, evită să se uită În stânga, unde cadavrul Încă mai zăcea pe targa cu rotile, acum acoperit. Când ajunse lângă el, Brunetti se Întoarse și o luă Înainte spre ușă, o ținu deschisă pentru ea și ieșiră În aerul călduț al serii. Când mergeau pe sub arcada cea lungă, ea spuse: — Îmi pare rău. Nu știu de ce mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
moment anume, trebuie să se fi folosit un buldozer, căci butoaiele din capătul Îndepărtat dispăreau sub un morman de pământ năpădit de ierburi ce fusese răsturnat peste ele. Nu aveai cum să-ți dai seama cât de departe ajungeau butoaiele acoperite, nu puteai spera să le numeri. — Ei bine, se pare c-am găsit ceea ce căuta americanul, zise Ambrogiani. Cred că și el a găsit-o. Ambrogiani clătină din cap. — N-ar fi fost nevoie să-l omoare dacă n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
se încăpățâna să cadă când de-o parte, când de cealaltă a legăturilor, atârnând peste fața lui Theo. Cum Hugo stătea pe un trotuar îngust, lângă mașină, o vastă procesiune de cărucioare de ultimă generație, împinse de mame elegante, și acoperite, desigur, cu copertine de plastic eficient atașate, trecea în șir constant pe lângă el, lovindu-l. Hugo își închipuia ce tablou neinspirat reprezenta el pentru respectivele mame. Bâjbâind, mototolit, neavând habar de nimic, crud chiar, nerăbdător uneori cu Theo care urla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dracului s-a mai întâmplat de data aceasta, orășelul nostru a luat-o razna?! Nu-și răspunse, în schimbă porni motorul, în vreme ce stația din bord începea să cârâie, iar informațiile despre o inexplicabilă explozie săreau precum popcornul într-o oală acoperită. Spre deosebire de cei doi, Magicianul nu dădu niciun semn din care să poată trage cineva (poate același observator care ar fi urmărit traseul sinuos al râului, de ce nu?) concluzia că fusese, cumva, luat pe nepregătite de evenimentul respectiv. Și, fie vorba
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
evidențiate într-un document notarial datat 15 august 156; pe 23 august 1501 opera a primit permisiunea de la "Oficialii din Turn" (Ufficiali della torre, care eliberau autorizații de construcție) să construiască patru pilaștri în piață de lângă biserică pentru o capelă acoperită care să funcționeze alături de biserică.157 Cei Opt pentru Siguranța au încredințat o parte din proprietatea confiscată a lui Rinaldeschi acestui scop158. Pe 27 august opera a primit permisiunea de a construi porți la cele două intrări în piață din
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
de blană cu urechi, care lasă dezgolit doar micul oval al privirii. De gene Îi atână mici țurțuri de gheață. mai mult decât țurțurii Însă mă uimește privirea de animal liber și sălbatic a eschimosului. Deși fața Îi e astfel acoperită, i se ghicește un zâmbet În ochi. E un zâmbet sălbatic și mis- terios, care parcă ondulează aerul dintre mine și fotografie, conferindu-i sclipiri jucăușe. Simt că deodată Îmi vine inima la loc privind zâmbetul șugubăț și prietenos, dar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de blană cu urechi, care lasă dezgolit doar micul oval al privirii. De gene îi atână mici țurțuri de gheață. Mai mult decât țurțurii însă mă uimește privirea de animal liber și sălbatic a eschimosului. Deși fața îi e astfel acoperită, i se ghicește un zâmbet în ochi. E un zâmbet sălbatic și misterios, care parcă ondulează aerul dintre mine și fotografie, conferindu-i sclipiri jucăușe. Simt că deodată îmi vine inima la loc privind zâmbetul șugubăț și prietenos, dar în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
al său, Păscălin. Ăsta era de o duritate, rar Întâlnită, În privința respectării tuturor indicațiilor șefului. Tot șeful ținea, paralel cu serviciul de contabilitate, al marii sale proprietăți, și evidența pământurilor: câte sunt, pe unde anume, cu ce este cultivată, ori acoperită, cutare sau cutare parcelă, care este profitul net obținut de pe fiecare unghie de pământ, și, așa mai departe. Și era, de o severitate, soră cu tirania, În privința a tot ce putea să Însemne, scurgerea, la moment dat, a vreunei firimituri
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
umblă acum și cu coapsele goale, dacă vedeai, cîndva, un sîn dezgolit puteai să faci chiar un preinfarct sau să ai un vertij, acum vezi țîțe goale cît e plaja de lungă, chiar și pe stradă, doar sfîrcurile sînt nițel acoperite, cît vor mai fi, vezi șolduri goale, buricele fetelor te privesc din mijlocul unor abdomene chinuite de foame, femeile sînt mereu flămînde, femeia-șnur, un iaurt, o chiflă, apă cu lămîie, nu mai ai de ce să apuci, Berg, niște schelete, revistele
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nu cumva Îl aștepta o apropiată impotență sau chiar o deviere sexuală, cotind, În timp, spre bărbați; nu știa ce să mai creadă despre sine. Vroia, tot mai mult, femeia-taină. Căreia doar să Îi intuiască formele, sîni, coapse, glezne, bine acoperite. Iar femeia degeaba ar fi fost astfel Înveșmîntată dacă și-ar fi săltat repede poalele cînd s-ar fi simțit privită de el ori de un alt bărbat. Prea lesne cucerise; nici nu fuseseră cuceriri; avusese, Își dădea seama acum
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
inițiativa personală. Una îl aduse până acasă și avu pretenția de a se sui sus la el, să vadă cum stă. Lui Felix i se păru că aduce o jignire Otiliei și refuză, spre indignarea domnișoarei, care-l acuză, abia acoperit, de repulsii bolnăvicioase. Începu să-și evite atunci colegii de petreceri și să se hazardeze singur în localuri, în fiece zi altul. Acest chip de a descoperi mereu noi înfățișări ale vieții, noi oameni neprevăzuți îl distră o vreme și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
chemîndu-te să preschimbi bancnotele. Nu le-aduci, treaba dumitale, îi pierzi, dacă însă îi aduci, atunci ești obligat să împrumuți statul cu atât, contra titluri. - Ești deștept dumneata! Cine a inventat legea asta? zise moș Costache cu o indispoziție abia acoperită. Stănică deveni elocvent: - Asta e o metodă clasică de a pune mâna pe paralele particularului. Numai un război să vină, cum se aude, și nu te-ntreabă nimeni dacă-ți convine ori nu. Dar dacă m-ai întreba pe mine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
stat în soare. Deocamdată, îl cred în afară de pericol, dar dacă are de aranjat ceva, să aranjeze acum. La un al doilea atac, poate muri subit. Aglae și cu ceata ei rămase, față de sentința lui Stratulat, cu un dispreț de loc acoperit, alimentat de altfel și de doctorul Vasiliad, care se simțise jignit de neîncrederea cu care fusese primită de Pascalopol știința sa. Făcu teoria că, dimpotrivă, un bolnav bătrân, cu tabieturi, nu trebuie scos din casa lui, care îi întreține sentimentul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
părinții sa hotărască tot, fata, zestrea. Erau pregătite toate, masa, lumânări aprinse (uitai să spui că tata făcea și comerț de ceară), popa aștepta la altar, când ne-am trezit în poartă cu o cupea, și, după ea, o căruță acoperită, din care au început slugile să descarce boccele, foteluri și alt calabalâc. Asta era zestrea. Fata a adus-o soacră-mea de mână, și era numai de treisprezece ani, și de mică ce era, nici nu știa bine ce înseamnă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Poate că Otilia, exasperată, iubitoare de lux, ar fi primit, în cele din urmă, dar mereu cu sentimentul constrângerii. El, Pascalopol, nu și-ar fi putut da seama atunci dacă Otilia îl iubea cu adevărat, sau numai accepta asistența lui acoperită. Numai liberă, având o zestre a ei, prietenia sau iubirea fetei era mîngî-ietoare. Atunci o putea chema oricând în casa lui, ca și în vizită, deoarece ea n-ar mai fi avut bănuiala constrângerii prin caritate. Costache vrea cu tot
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sticla afumată. Lumina ei n-ajungea în toate ungherele odăii. Pe o ladă mai ședea un om. Avea o față slabă, nebărbierită și doi ochi încercănați și negri. Palmele mari îi atârnau peste genunchi. Între picioarele lui zăriră un lighean acoperit. Gheorghe înțelese. Aduseseră cărbuni să-i ardă la tălpi. Cel nou se ridică și-l întrebă pe sergent: 239 - Ăștia sînt? - Ăștia. Umbra i se lungise peste cercevelele întunecate ale ferestrelor. Șeful ridică pleoapele, căscă, se întinse din toate oasele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Într-adevăr se familiariză în curând cu micul lui imperiu, era ca acasă, îngrijea de straturile grădinei și de stupi, îmbla ca o căprioară sălbatică prin tufăriile și ierburile insulei. Adesea în nopțile calde se culca gol pe malurile lacului, acoperit numai c-o pânză de in - ș-atunci natura întreagă, murmurul izvoarelor albe, vuirea mării, măreția nopții îl adânceau într-un somn atât de tare și fericit, în care trăia doar ca o plantă, fără durere, fără vis, fără dorință
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
adevăr, se familiariză în curând cu micul lui imperiu, era ca acasă-ngrijea de straturile grădinei și stupinile cu albine, îmbla ca o căprioară sălbatică prin tufăriile și ierburile insulei, adesea în nopțile calde se culca gol pe malurile lacului, acoperit numai c-o pânză de in, și atunci natura întreagă, murmurele izvoarelor albe, vuirea mărei, măreția nopții îl adânceau într-un somn atât de tare și fericit, în care trăia doar ca o plantă fără durere, fără vis, fără dorință
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în capul tânărului. Se familiariză în curând cu micul lui imperiu, era ca acasă, îngrijea de straturile grădinei și de stupi, îmbla ca o căprioară sălbatică prin tufăriile și ierburile insulei. Adesea, în nopțile calde, se culca pe malurile lacului, acoperit numai c-o pânză de in - ș-atunci natura întreagă, murmurul izvoarelor albe, vuirea mării, măreția nopții îl adânceau într-un somn atât de tare și fericit, în care trăia ca o plantă, fără durere, fără vis, fără dorință. VIII
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Într-adevăr se familiariză în curând cu micul lui imperiu, era ca acasă, îngrijea de straturile grădinei și de stupi, îmbla ca o căprioară sălbatică prin tufăriile și ierburile insulei. Adesea, în nopțile calde, se culca gol pe malurile lacului, acoperit numai c-o pânză de in ș-atunci natura întreagă, murmurul izvoarelor albe, vuirea mării, măreția nopții îl adânceau într-un somn atât de tare și fericit, în care trăia doar ca o plantă, fără durere, fără vis, fără dorință
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]