6,925 matches
-
al adultului, în producerea leziunilor endoteliale ar putea fi implicate virusuri, bacterii, medicamente sau chiar un factor circulant de origine renală. La copil, SHU atipic este asociat cu un deficit genetic al factorului H al complementului, deficit responsabil de o activare persistentă a complementului pe cale alternă, dar rolul acestei anomalii în patogeneza SHU este incert; se presupune că activarea complementului, prin factorul C3a, ar stimula neutrofilele și agregarea plachetară, în timp ce C5a poate activa celulele endoteliale. Localizarea cu predilecție a leziunilor la
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
de origine renală. La copil, SHU atipic este asociat cu un deficit genetic al factorului H al complementului, deficit responsabil de o activare persistentă a complementului pe cale alternă, dar rolul acestei anomalii în patogeneza SHU este incert; se presupune că activarea complementului, prin factorul C3a, ar stimula neutrofilele și agregarea plachetară, în timp ce C5a poate activa celulele endoteliale. Localizarea cu predilecție a leziunilor la nivel renal nu este explicată. Recent, au fost descrise și deficite dobândite de factor H, uneori în cadrul unui
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
al plasminogenului și a PAI. La pacienții cu SHU postdiareic se cercetează serologia E. coli O157:H7 și verotoxina acesteia în scaun (prin PCR). La pacienții cu SHU atipic trebuie dozate: concentrația C3 (care poate fi scăzută, ca urmare a activării C pe cale alternă), factorul H (dacă se constată hipocomplementemie) și activitatea ADAMTS 13 (diagnostic diferențial cu PTT). Biopsia renală nu se indică sistematic, ci doar când diagnosticul de SHU este incert. în prezența trombocitopeniei, aceasta se recomandă a se realiza
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
fetală. • MAT asociate grefei de celule-sușă hematopoietice. în acest context, sunt implicate iradierea corporală, infecțiile sau anumite medicamente imunosupresoare, ca ciclosporina. De asemenea, MAT poate fi favorizată de o reacție de grefă-contra-gazdă. (Ciclosporina favorizează MAT prin mai multe mecanisme: reducerea activării proteinei C, scăderea producției de prostaglandine și creșterea producției de tromboxan, creșterea agregării plachetare.) • MAT la pacienții cu cancer. Se asociază, în special, cu adenocarcinoame: stomac (50 %), sân, pulmon, prostată. Fiziopatologia nu este bine cunoscută (microembolii tumorale? citokine?). • MAT asociate
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
coagulare dependent de fosfolipide (efectul de anticoagulant lupic) (vezi secțiunea „Depistarea APL”). în prezența APL, ambele tipuri de teste pot fi pozitive sau numai unul dintre ele. Cum se explică trombozele vasculare asociate APL? Au fost incriminate mai multe mecanisme: • activarea monocitelor, a plachetelor și a celulelor endoteliale (ca urmare a reacției APL cu Ag membranare ale acestor celule); • blocarea căii anticoagulante a proteinei C; • inhibarea fibrinolizei; • creșterea generării trombinei. Complicațiile obstetricale (avorturi, nașteri premature) pot fi consecința infarctelor placentare, dar
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
a reacției APL cu Ag membranare ale acestor celule); • blocarea căii anticoagulante a proteinei C; • inhibarea fibrinolizei; • creșterea generării trombinei. Complicațiile obstetricale (avorturi, nașteri premature) pot fi consecința infarctelor placentare, dar și unor mecanisme non-trombotice, precum inhibarea proliferării trofoblastice sau activarea complementului pe calea clasică de către APL. 8.3.3. Manifestări clinice Tromboze venoase: mai frecvente decât cele arteriale. Pot interesa orice teritorii, inclusiv neobișnuite: vene cave, vene renale, suprarenale, mezenterice, portă, suprahepatice, pulmonare, retiniene etc. Tromboze arteriale: pot avea orice
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
uneori, și alte organe (rinofaringe, ficat, rinichi etc). Invazia măduvei determină insuficiență medulară, manifestată prin anemie, leucopenie și trombocitopenie. • Plasmocitele maligne secretă IL-6 (care acționează ca un hormon autocrin, stimulând proliferarea tumorală), precum și alte citokine (IL-1, TNFα, TGFβ), ce induc activarea osteoclastelor. în plus, celulele tumorale inhibă osteoblastele și osteocalcina. Ca urmare, se produce o distrucție osoasă, tradusă prin osteoporoză, leziuni litice osoase, fracturi, tasări vertebrale și hipercalcemie. • Clona plasmocitară secretă o Ig monoclonală (formată dintr-un lanț greu de tip
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
și ablația celuilalt rinichi (un rinichi, o pensare). a) Modelul doi rinichi și o pensare se apropie cel mai mult de hipertensiunea reno-vasculară unilaterală. Evoluția sa se face în trei faze: • faza inițială a HTA este în raport direct cu activarea importantă a SRAA. Rinichiul aflat în aval de stenoză suferă efectele secreției de renină și angiotensină II, cu o diminuare a secreției de sodiu. Din contra, rinichiul sănătos percepe consecințele acestui fenomen și tinde să le compenseze prin oprirea sintezei
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
sau a unui antagonist al receptorilor angiotensinei II. • în cursul celei de a doua faze, HTA și scăderea perfuziei renale persistă, dar nivelul reninei și angiotensinei II are tendința să se diminueze. HTA rămâne totuși dependentă de renină; nivelul de activare al sistemului scade, dar rămâne anormal de înalt și neadaptat nivelului presiunii arteriale sistemice. Un alt mecanism care intervine în acest stadiu este retenția hidrosodată prin rinichiul nepensat, datorită concentrației crescute a reninei. • A treia fază este caracterizat printr-un
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
care conduce la creșterea reabsorbției sodate. Se observă deasemeni o creștere progresivă a presiunii sistemice, până ce presiunea de perfuzie în aval de pensare ajunge la valoarea inițială. în acest stadiu, retenția hidrosodată este maximă datorită scăderii presiunii de perfuzie și activarea secreției de renină. în aceste modele, îndepărtarea penselor scade presiunea arterială proporțional cu importanța natriurezei pe care a provocat-o. 10.4. Diagnostic a. Suspiciunea clinică Incidența redusă a HTRV nu justifică cercetarea sistematică a unei stenoze de arteră renală
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
de aortă. Modificările histologice intrarenale cuprind grade variabile de atrofie glomerulară și glomeruloscleroză, atrofie tubulară și inflamație și fibroză interstițială, alterări vasculare și cristale de colesterol în glomeruli și arteriole. c. Teste funcționale Determinarea activității reninei plasmatice (cu sau fără activare cu IECA) și nefroscintigrafia după administrare de IECA (captopril sau enalapril) - metode ce pot fi utile în diagnosticul unei SAR unilaterale și la pacienți cu funcție renală normală - sunt lipsite de acuratețe la indivizii cu SAR bilaterală, cu nefropatie ischemică
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
prin contact cu granuloamele a vaselor renale. Expresia afectării renale din sarcoidoză este reprezentată de: • sedimentul urinar patologic; • proteinuria tubulară; • diabetul insipid; • acidoza tubulară; • cea mai frecventă cauză de IRC în sarcoidoză este nefrocalcinoza. Terapia cu corticosteroizi reduce inflamația și activarea vitaminei D cu consecințe favorabile inclusiv în ceea ce privește sindromul hipercalcemie/hipercalciurie. Există tendința la recidivă după oprirea corticoterapiei. Alternative terapeutice mai puțin eficiente sunt cloroquina, ketoconazolul. 11.10. Nefropatia interstițială secundară hipopotasemiei Există situații în care evoluează hipopotasemii prelungite: sindromul Gitelman
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
11.10. Nefropatia interstițială secundară hipopotasemiei Există situații în care evoluează hipopotasemii prelungite: sindromul Gitelman, sindromul Bartter, abuz de diuretice și de laxative, hiperaldosteronism primitiv și care determină leziuni renale prin producție excesivă de amoniac la nivelul interstițiului ce determină activarea complementului cu inflamație peritubulară drept consecință. Leziunile renale caracteristice sunt fibroza interstițială, atrofia tubulară, formarea de chisturi renale. Apariția chisturilor renale este explicată de proliferare celulară excesivă stimulată de acidoza intracelulară indusă de reducerea potasiului extracelular. Corecția hipopotasemiei reduce talia
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
severă joacă un rol în patogeneza NTA; fiziologic există o hipoperfuzie medulară, acest segment fiind deosebit de vulnerabil la insulte ischemice. în fazele de extensie și de menținere există o contribuție majoră a fenomenelor inflamatorii locale la patogeneza NTA. Lezarea și activarea celulelor endoteliale dezechilibrează balanța dintre substanțele vasodilatatoare (NO, prostacicline) și cele vasoconstrictoare (endotelină, tromboxani) în favoarea celor din urmă. Se activează de asemenea aderența și coagularea leucocitară. Aceste modificări sunt evidente în capilarele peritubulare din medulara externă, accentuând în continuare hipoperfuzia
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
NO, prostacicline) și cele vasoconstrictoare (endotelină, tromboxani) în favoarea celor din urmă. Se activează de asemenea aderența și coagularea leucocitară. Aceste modificări sunt evidente în capilarele peritubulare din medulara externă, accentuând în continuare hipoperfuzia și lezarea tubulară în faza de extensie. Activarea endotelială determină de asemenea infiltrarea leucocitară și acțiunea citotoxică. Leucocitele infiltrate exacerbează obstrucția și hipoperfuzia din microcirculație, cu eliberarea de citokine citotoxice, specii reactive de oxigen și enzime (elastaze, proteaze). în faza de recuperare, celulele tubulare rămase viabile se diferențiază
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
retenție azotată, a dezechilibrelor hidro-electrolitice și acido-bazice consecutive insuficienței renale. 14.6.2. Sindromul hepato-renal Sindromul hepato-renal (SHR) reprezintă un tip particular de IRA la pacienți cu boli hepatice severe (de regulă, ciroză hepatică), caracterizat prin: • vasoconstricție renală intensă (prin activare simpatică); • vasodilatație periferică; • disfuncție cardiacă, contribuind la hipoperfuzia renală; • acțiunea unor citokine asupra patului vascular renal și a altor organe. Probabilitatea ca un pacient cirotic să dezvolte SHR este de 18 % la 1 an și de 39 % la 5 ani
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
stresului oxidativ; producerea de citokine, chemokine, TGF-β; creșterea expresiei moleculelor de adeziune. Mediatorii menționați sunt responsabili de proliferarea celulelor mezangiale, creșterea sintezei proteinelor matricei extracelulare, stimularea producției de PAI-1 (plasminogen activation inhibitor-1) de către celulele musculare netede endoteliale și vasculare, precum și activarea macrofagelor și stimularea fagocitozei. De asemenea, Ang II realizează depolarizarea podocitelor prin deschiderea unui canal de clor citoscheletal prin intermediul subtipului 1 al receptorilor pentru angiotensina II (AT1). Concentrația de Ang II în spațiul Bowman este de 1000 ori mai mare
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
însă, efectul nefrotoxic al proteinuriei este demonstrat de studiile clinice (vezi mai jos). Mai puțin contradictorii sunt datele referitoare la rolul citokinelor și chemokinelor a căror efect la nivel tubulo-interstițial este demonstrat. Dintre procesele responsabile de afectarea interstițială datorată proteinuriei, activarea proteinelor sistemului complement la nivelul tubului proximal are un potențial proinflamator major. Diverși compuși ai complementului sunt filtrați datorită alterării barierei membranare glomerulare, ceea ce conduce la apariția depozitelor de C3 și formarea complexului de atac C5b-9 la polul luminal, precum și
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
consecință pierderea de celule endoteliale și alterarea angiogenezei. în plus, s-a observat că orice leziune ischemică severă se însoțește de reducerea densității capilarelor peritubulare, urmată de scăderea PO2 și progresia insuficienței renale. în plus, hipoxia cronică are drept consecință activarea fibroblastelor și favorizarea fibrogenezei și, de asemenea, poate induce un deficit energetic al celulelor tubulare renale, afectând astfel funcția mitocondriilor tubulare, ceea ce favorizează apoptoza celulelor endoteliale. în concluzie, menținerea microcirculației renale și a unui flux sangvin optim are o importanță
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
predominant intimal, de ateroscleroză. La pacientul renal, arterele sunt mai rigide, ca urmare a acțiunii HTA severe, dar și a unor factori specifici uremiei, cum ar fi calcificările vasculare extensive, status-ul oxidativ modificat, acumularea de produși de glicozilare avansată, activarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron, suprasolicitarea continuă de volum și presiune etc. Consecințele clinice ale arteriosclerozei sunt reprezentate de hipertrofia ventriculară stângă, ischemia miocardică cronică (chiar și în absența leziunilor aterosclerotice coronariene semnificative!), creșterea morbidității și mortalității cardiovasculare. Datorită afectării CV severe, în
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
sisteme, fiecare dintre acestea având un senzor aferent și un ram eferent (efector): Receptorii localizați în celulele juxtaglomerulare ale rinichiului (celule musculare specializate la nivelul arteriolei aferente) sesizează perturbările în perfuzia renală și răspund prin modificări în eliberarea reninei și activarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron. Aldosteronul favorizează retenția de sodiu de către tubul distal. Receptorii de joasă presiune (voloreceptorii) localizați în venele mari și în atriul drept (dar și în ventriculul drept și vasele pulmonare) sunt sensibili la modificări mici în umplerea atrială și
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
renină-angiotensină-aldosteron. Aldosteronul favorizează retenția de sodiu de către tubul distal. Receptorii de joasă presiune (voloreceptorii) localizați în venele mari și în atriul drept (dar și în ventriculul drept și vasele pulmonare) sunt sensibili la modificări mici în umplerea atrială și venoasă. Activarea receptorilor de volum prin creșterea umplerii atriale au un dublu efect: (1) eliberarea factorului natriuretic atrial care promovează excreția renală de sodiu și (2) inhibiția tonusului simpatic, ceea ce induce la natriureză din cauza diminuării secreției de renină și a reabsorbției tubulare
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
vaptanilor” constă în creșterea diurezei apoase, avantaj evident față de diuretice care pot crește modest excreția apei libere. Diureticele pot scădea la potasiu seric, osmolalitatea plasmatică, fluxul sanguin renal și rata de filtrare flomerulară. Mai mult diureticele pot precipita hipotensiune ortostatică, activarea neurohormonală, norepinefrinei, reninei și crește nivelul ureei și creatininei serice. De menționat că literatura de specialitate nu oferă ghiduri sau un consens privind terapia optimă a hiponatremiei. Opțiunile terapeutice au o eficacitate limitată, și uneori nu sunt bine tolerate (vezi
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
stimularea beta 2 receptorilor sau agoniștii beta 2 adrenergici scad potasiul seric, în timp ce blocada beta 2 adrenergică crește potasiul seric și exagerează răspunsul hiperkaliemic la un aport suplimentar de potasiu. Această mișcare intracelulară a potasiului este mediată în parte de activarea sporită a Na-K ATP-azei. Perfuzia intravenoasă de catecolamine are efect difazic: creșterea imediată și tranzitorie (1-3 min.), urmată de scăderea prelungită (1-3 ore) a kaliemiei. Efectul inițial este legat de stimularea receptorilor alfa, care pot fi antagonizați de alfa blocanți
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
urinar la nivelul acestor segmente; • activitatea aldosteronului: la nivelul membranelor bazolaterale ale celulelor epiteliale distale, aldosteronul stimulează Na-K ATP-aza; ca urmare, crește influxul de K+ spre celule și consecutiv secreția apicală de K+ spre lumenul tubular. Aldosteronul este stimulat prin activarea SRA și prin hiperkaliemie; • prezența anionilor slab reabsorbabili - de exemplu, în timpul acidozei metabolice, excesul de HCO3-, care nu poate fi reabsorbit de tubul proximal, antrenează sodiul spre tubul colector ca un cation de acompaniament. Această eliberare crescută de sodiu crește
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]