1,392 matches
-
1976, secția desen, clasa prof. Luca Adalbert. Din 1977 participă la toate expozițiile artiștilor plastici din Arad. Membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România, din 1993. Expoziții personale: 1979 Expoziție de acuarelă și desen, Clubul Presei, Arad. 1981 Expoziție de acuarelă și desen, Galeria „Alfa”, Arad. Expoziții de grup: 1986 Bienala națională de grafică, Sala „Dalles”, București; 1987 Salonul de grafică, Sala „Dalles”, București; 1988 Bienala națională de desen, Galeria „Arta”, Arad; 1988 Bienala națională a tineretului, Baia Mare; 1988 Salonul național
Maria Ódry () [Corola-website/Science/315808_a_317137]
-
Jean Honoré Fragonard. O altă importantă sursă de inspirație pentru barbizonieni este arta peisagistică engleză, în special creațiile lui John Constable, care și-a expus la Salonul din Paris în 1824 tabloul intitulat "" Căruță cu fân"". Pictorii din Barbizon adoptă acuarela reactualizată de peisagiștii englezi, deoarece această tehnică este foarte potrivită pentru pictura în ""plein-air"". Ceea ce unește grupul barbizonian în afară de cele amintite este și răzvrătirea împotriva autoritarismului: refuză academismul, dar și romantismul. Împreună organizează expoziții cu vânzarea propriilor tablouri și editează
Școala de la Barbizon () [Corola-website/Science/315067_a_316396]
-
corabie pe Tamisa și pictează nave plutind pe apa fluviului, în 1806 cutreieră lacurile din nord-estul Angliei, unde realizează peisaje noi ce lasă urme în dezvoltarea lui ulterioară. O mare influență asupra lui o exercită Thomas Girtin, care a promovat acuarela și a creat din ea o tehnică de sine stătătoare. În 1802 expune pentru prima oară la Salonul Academiei Regale ("Royal Academy"). Începând cu această dată, pictorul expune anual, dar criticii nu-i acordă o atenție deosebită. Din această perioadă
John Constable () [Corola-website/Science/315137_a_316466]
-
soției sale. Pentru a pătrunde în cercurile largi ale publicului. Constable decide să-și editeze gravurile într-un volum, întreprindere în care este ajutat de un tânăr pictor, fiindcă mâna dreaptă era chinuită de durei reumatice. Din același motiv, pictează acuarele, mai puțin obositoare. Măestria lui Constable în această tehnică este demonstrată, printre altele, de tabloul "Muntele din Old Sarum", realizat în 1833. Vârsta și boala încep să fie o povară tot mai grea. La 31 martie 1837 încetează din viață
John Constable () [Corola-website/Science/315137_a_316466]
-
o rentă de stat modestă. Nu-i va fi dat să profite multă vreme de ea: pe 8 februarie 1879 face o hemoragie și moare trei zile mai târziu în casa de la Valmondois. Sculpturi în "Musée d'Orsay", Paris Litografii - Acuarele Picturi Articol extensiv privind viața și opera lui
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
prea puțin pentru a exercita o reală influență asupra creatorilor contemporani lui. Ulterior, în vremurile grele ale perioadei de după război, accesul la operele sale a fost îngreuiat. Mai mult decât atât, multe din cele aproape trei mii de desene și acuarele fac parte din colecții particulare, iar datorită fragilității lor, nu a fost posibilă deplasarea lor frecventă și pe distanțe mari. Spre sfârșitul anilor douăzeci, au fost organizate câteva expoziții în galeriile vieneze, dar, din momentul anexării Austriei de către cel de-
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
mai mare parte a vieții. Muzeul este plasat într-una dintre casele cele mai vechi ale cartierului, construită în anul 1887. Gutman a primit multe premii pentru artă și literatură: Creația lui Nahum Gutman este foarte variată (Pesaij în ulei, acuarelă, mozaicuri, gravură, litografie, sculptură ceramică) și este strâns corelată cu Tel Aviv-ul, el și părinții lui fiind unul dintre primii locuitori ai acestui oraș.
Nahum Gutman () [Corola-website/Science/320096_a_321425]
-
evidența învierii. În 1932, împreună cu Douglas Dewar și Bernard Acworth, a înființat Mișcarea de Protest împotriva Evoluției. Neavând copii, și-a lăsat averea organizațiilor creștine de caritate, în special celor care ajutau săracii. A fost un bun fotograf, a pictat acuarele și îi plăcea să facă excursii în Alpi.
John Ambrose Fleming () [Corola-website/Science/321256_a_322585]
-
Muzeul de Istorie al Banatului - mărturie a participării strămoșului său, Ulrich Frederik Voldemar conte de Løvendal, la eliberarea Timișoarei de sub ocupația turcă (1716). 1935-1940 "Septembrie-octombrie 1935": prima expoziție personală de anvergură la Sala Mozart din București (tablouri în ulei, desene, acuarele). Critica de specialitate îl consacră ca reprezentant de seamă al artei plastice românești. În 1936, Leo van Puyvelde, președintele Comitetului Internațional de Istoria Artei, îi achiziționează tabloul "Țăranul cu pălăria ruptă" (1935) pentru Muzeul de Artă Modernă din Bruxelles. Organizează
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
arta sa păstrându-și azi valoarea artistică. Este unchiul pictorului Emanoil Panaiteanu-Bardasare. Grafică: litografiile "O mamă cu fiul ei", "Două surori", "Bătălia moldovenilor cu cavalerii teutoni"; Pictură: "Fata cu fluturele" ("Venus în baie"), " Femeia cu tamburina", "Surâsul", "Peisajul în Bavaria" (acuarelă), "Franciscanul", "A. Lochmann".
Gheorghe Panaiteanu-Bardasare () [Corola-website/Science/321591_a_322920]
-
Mărioara Pruteanu-Corduban (n. 20 august 1946, Bădeni, județul Iași - d. 11 mai 1993, Suceava) a fost pictor și grafician român. Urmează "Institutul de Arte Plastice "Ion Andreescu"" din Cluj Napoca, promoția 1971.Mărioara Pruteanu manifesta o anume predilecție pentru tehnica acuarelei, în care artista reușește să-și impună personalitatea, abordând o tematică diversă: peisaj, compoziție, natură statică, flori. Prima expoziție personală deschisă la Suceava în februarie 1973, releva un talent viguros, dublat de o mare personalitate. În cronica intitulată "" Un promițător
Marioara Pruteanu-Corduban () [Corola-website/Science/321592_a_322921]
-
rămas înscris pe suprafața lor"". Participă, din 1971, la manifestările "Cenaclului U.A.P. Suceava", la expoziții festive și personale: 1973, 1975, 1978 etc. În 1981 este distinsă cu "Marele premiu "Voroneț" la Festivalul-concurs "Voronețiana""- grafică. Ulterior optează pentru tehnica combinată acuarelă - pictură, care-i oferă multiple posibilități de exprimare, dând la iveală lucrări cu o mare încărcătura simbolică și sensuri metaforice.Lucrări într-un catalog selectiv: "De veghe; Sunet de orgi; Adolescenta; Dialog in timp; Icar". Distincții: în 1970, Premiul II
Marioara Pruteanu-Corduban () [Corola-website/Science/321592_a_322921]
-
criză de timp, veșnic în căutare de subiecte care să-i satisfacă setea de frumos, implicându-se total în actul artistic.Peisajul bucovinean devine o sursă inepuizabila de inspirație.Iau naștere tablouri (în ulei, guașe, tempera, dar mai ales in acuarela), pline de lirism, lucrate într-o manieră post impresionista : ""Iarnă în Suceava", "Peisaj de toamnă", "Livadă în amurg"" s.a.Legat prin toate fibrele ființei sale de orașul în care și-a petrecut cea mai mare parte a vieții, a înregistrat
Dimitrie Loghin () [Corola-website/Science/321610_a_322939]
-
(n. 28 mai 1853, Stockholm - d. 22 ianuarie 1919, Falun) a fost un pictor suedez. Picturile, acuarelele și desenele sale prezintă de obicei secvențe din viața familiei pictorului care avea 8 copii. În operele sale apare frecvent locuința din Sundborn, soția sa Karin cu copiii. Pictorul împreună cu soția lui sunt considerați în Suedia, întemeietorii locuințelor în culori
Carl Larsson () [Corola-website/Science/321634_a_322963]
-
îmbrăcate în alb și peisaje de iarnă. În anul 1886 el a acceptat funcția de șef al Muzeului de Artă Gothenburg, post pe care l-a deținut pană în 1891. Acum avea el o bogată experiență ca grafician, pictor în acuarelă și ulei. Larsson și-a îmbogățit experiența sa de pictor studiind în continuare sculpturile din lemn masiv din Evul Mediu. Cartea sa preferată descria mitologia și era plină cu statui ale zeilor și zeițelor în stil baroc. Arta pitorească a
Carl Larsson () [Corola-website/Science/321634_a_322963]
-
și Berlin, unde învață să sculpteze în lemn. În anul 1891, devine profesor pentru desen ornamental și industrial la școala de pe lângă Muzeul de Artă Decorativă din St. Gallen (Elveția). Excursiile la munte reprezintă sursa de inspirație pentru o serie de acuarele, multiplicate sub formă de cărți poștale. Grație sumelor de bani obținuți din vânzarea lor, reușește în 1898 să plece la München și urmează școala particulară de pictură din Dachau condusă de Adolf Hölzels, după ce îi fusese respinsă înscrierea în Academia
Emil Nolde () [Corola-website/Science/321726_a_323055]
-
1911-1912, în 9 tablouri de altar). Nolden petrece multe ore în Muzeul de Etnografie din Berlin, desenând sculpturile și măștile culturilor primitive. În anul 1913, va participa la o expediție în insulele din oceanul Pacific, unde realizează numeroase schițe și acuarele. La întoarcere își cumpără o fermă pe malul râului Wiedau, în regiunea Schleswig, care după război va aparține Danemarcei. În 1926 cumpără un teren de partea germană a graniței în apropiere de Neukirchen (Wiedingharde), pe care îl denumește "Seebüll", și
Emil Nolde () [Corola-website/Science/321726_a_323055]
-
toți ceilalți artiști expresioniști - operele sale sunt expuse în expoziția „Arta degenerată”. În 1937, peste o mie din lucrările sale sunt scoase din muzeele germane, autoritățile interzicându-i să mai picteze. În această perioadă realizează pe ascuns o serie de acuarele, pe care le denumește „tablourile mele ne-pictate”. După 1945, Emil Nolde obține numeroase distincții și onoruri. Pictează peste o sută de tablouri în ulei și numeroase acuarele. Participă la "documenta I" (1955), operele lui sunt expuse apoi "postum" la
Emil Nolde () [Corola-website/Science/321726_a_323055]
-
să mai picteze. În această perioadă realizează pe ascuns o serie de acuarele, pe care le denumește „tablourile mele ne-pictate”. După 1945, Emil Nolde obține numeroase distincții și onoruri. Pictează peste o sută de tablouri în ulei și numeroase acuarele. Participă la "documenta I" (1955), operele lui sunt expuse apoi "postum" la "documenta II" (1959) și "documenta III" în anul 1964 la Kassel. Emil Nolde moare în ziua de 13 aprilie 1956 în Seebüll. În picturile sale - ca și în
Emil Nolde () [Corola-website/Science/321726_a_323055]
-
1955), operele lui sunt expuse apoi "postum" la "documenta II" (1959) și "documenta III" în anul 1964 la Kassel. Emil Nolde moare în ziua de 13 aprilie 1956 în Seebüll. În picturile sale - ca și în gravurile colorate și în acuarele - se afirmă un temperament puternic, cu tensiuni spirituale și vitale ce se exaltă până când iau forma unor dramatice confruntări. Culorile, așezate în straturi dense, contrastează violent, prin alăturarea pe suprafețe întunecate, sau prin prezența șocantă a unor tonuri foarte vii
Emil Nolde () [Corola-website/Science/321726_a_323055]
-
și Gheorghe Ghițescu, anatomie și antropologie artistică. În 1978 obține Doctoratul în Istoria Artei la Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie, specialitatea Istoria artei, coordonator științific,Virgil Vătășianu. Ca artist plastic s-a dedicat în special tehnicilor desenului și acuarelei, realizând portrete, peisaje, flori și interioare. Este membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România și a Socetății de Istorie a Artei Franceze din Paris. De-a lungul celor aproape 40 de ani de muzeografie a cercetat, a scris eseuri și
Beatrice Bednarik () [Corola-website/Science/315315_a_316644]
-
soților Bednarik, în București, Calea Victoriei nr.162, unde i-a avut elevi pe: Elisa Leonida Zamfirescu, Ion Șahighian, Maria Bănică-Orăscu, Cornelia Pillat. S-a remarcat atât ca acuarelistă cât și ca artistă decoratoare. Opera artistică cuprinde lucrări de pictură, desen, acuarelă, metaloplastie, piele repusată și broderie. În acuarelă a abordat teme diverse, de la scene de interioar până la peisaj și portret. Cele mai cunoscute fiind naturile statice cu flori. În arta decorativă s-a remarcat prin piese de mari dimensiuni și o
Elena Alexandrina Bednarik () [Corola-website/Science/315327_a_316656]
-
unde i-a avut elevi pe: Elisa Leonida Zamfirescu, Ion Șahighian, Maria Bănică-Orăscu, Cornelia Pillat. S-a remarcat atât ca acuarelistă cât și ca artistă decoratoare. Opera artistică cuprinde lucrări de pictură, desen, acuarelă, metaloplastie, piele repusată și broderie. În acuarelă a abordat teme diverse, de la scene de interioar până la peisaj și portret. Cele mai cunoscute fiind naturile statice cu flori. În arta decorativă s-a remarcat prin piese de mari dimensiuni și o subtilă armonie dintre stilul neoromânesc și stilul
Elena Alexandrina Bednarik () [Corola-website/Science/315327_a_316656]
-
medaliile create de acesta, dar și colecții de sculptură religioasă, de arta populară și opere de artă ale unor artiști contemporani, cum ar fi pictura semnată de Romeo Kunzer Storck, Ella Storck (fiica sculptorului Carol Storck), un număr important de acuarele ale lui Carol Popp de Szathmáry și lucrări ale fiului acestuia, pictorul Alexandru Satmari. Karl Storck împreună cu asistentul său, Waibel, și un elev de-al său, Paul Focșeneanu, sculptase și frontonul central pentru Palatul Universității din București, întocmit în stil
Muzeul de Artă Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck () [Corola-website/Science/321875_a_323204]
-
Este singura pictură murală a unui artist din gruparea „Die Brücke" care s-a păstrat până astăzi. Începând cu anul 1920 cutreieră Europa (Sudul Franței, Munții Alpi, Italia, diferite regiuni din Germania. Numeroasele opere rezultate din această perioadă, în special acuarele, demonstrează atașamentul artistului de natură. În 1937, oficialitățile naziste îl defăimează ca „artist degenerat”, 729 tablouri sunt îndepărtate din muzeele germane, unele au fost distruse, lui Heckel i se interzice să mai expună. Artistul părăsește în 1941 Berlinul și se
Erich Heckel () [Corola-website/Science/321915_a_323244]