KorAP: Find »[drukola/base=acuma & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...48 49 50 ...339 >

8,468 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333

ruginițe, țevi și motoare nu Încetau sé hodorogeascé pe drumul care venea de la stadion. 48tc "48" Nicolai Arsenievici se adînci În pédure departe, sé nu fie gésit. Unde fusese cîndva o rîpé și cursese poate cé și apé și unde acuma nu mai era decît o adîncituré pliné de crengi uscate și frunze putrede de atîția ani. Nicolai Arsenievici se opri, puse hîrlețul jos și, așezîndu-se pe coadă hîrlețului, ca sé nu-și murdéreascé pantalonii, sscoase o țigaré și o aprinse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

dinozaurii staliniști. Tactica și tonul lui Brucan au fost recuperate. Accesele anticomuniste sînt cele comuniste, întoarse pe dos. "Un rat visqueux". "Un șobolan vîscos" era, după Sartre, orice anticomunist. De Eugen Lovinescu am auzit prima dată ca "valet al imperialismului". Acuma, generația nouă aude, poate prima dată, de Marin Preda ca "valet al ceaușismului". Eticheta i-o lipește cineva care se bătea să fie trecut pe lista de invitați, la întîlnirea scriitorilor cu Ceaușescu, din '80. Ce-i tranziția asta decît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
a acoperit bine cărcatul* . În loc să scoată murdăria din pagină ori măcar să atragă atenția "capului limpede" care eram că rîndul cu sminteala rămăsese pitit sub pastă neagră. Toate astea se întîmplau într-o tipografie în plumb, unde se opera altfel decît acuma. Direcția Presei (încă nu fusese "abolită") cerea două "perii" de pe fiece pagină. Pe una se aplica ștampila cu "bun de tipar"; alta rămînea la arhiva cenzurii. Din viteză, nu s-a mai trecut greșeala pe al doilea exemplar. Și tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
ce-oi fi crezut, după eveniment '89, că va funcționa, în viața culturală, principiul distilării lichidelor? Că tot ce-i impur se va decanta și va rămîne la fund? Că deasupra va ajunge ce-i pur, în stare pură? Atunci! Acuma, la aproape 12 ani distanță, am certitudinea că nici în juma' de secol nu va fi posibilă curățirea morală. Mă pedepsești dumneata? Ești Dumnezeu? se enervează reportera. Mi s-a acrit de indicații. Talk-show-ul are legile lui. Nu întrerup o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Să nu intre oricînd-orice-oricine. Că dacă nu, intră rușii peste noi". Asta era amenințarea forte a anilor șaptezeci. "Intră Rușii!" Dacă scriem contra lor, dacă pomenim de Basarabia, de Bucovina, de Nistru-Tisa, de Doină, dacă, dacă, dacă, INTRĂ RUȘII! Știu acuma. Accentul cărții-dialog trebuie pus pe exasperanta gîndire unică, spaima tuturor minților normale. Cum a fost posibil, cum s-a putut ca mai tot să devină tabu politic. Strategii, mecanisme, proces. Tano a reușit s-o surprindă pe Șichy. S-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
o ființă benefică. Un an al Cărții. Casa devenise un fel de insulă; grădina, o împărăție cu soare și cu umbră. Lecturile au fost singurele evenimente care mi s-au întîmplat. Și au tot fost! Citeam lacom, cum fac și acuma. Încep mai multe cărți: eseul care să-mi învioreze mintea, cartea grea, înțeleaptă, cartea-profesor, cartea de suflet (o plachetă bună de poeme își trece sufletul în tine), una simplă, ușoară și, dacă am noroc, o carte nebunească, așa cum este Nostalgia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
mi-ar prii ceva de ronțăit. Ce-mi dai? Ești cam grăscean, Tano. Tu vorbești? Și, ca să-mi demonstreze cît de independent este, face un salt acrobatic, motivat de-o muscă. O prinde din zbor și-o înghite. Preferi insecte acuma? Latră la perechea de turturele, doar așa, ca să mă contrazică, afurisitul: ,,'Ștele tău de muiere!" Nu există nimic mai istovitor decît despărțirea și m-am tot despărțit. Am exercițiul despărțirilor de mică. Nu vreau să par mai complexată decît sînt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
rîs. Călcătura aceea în ridicol îmi stîrnise hohote nemiloase. "Mă rîzi". Cînd a spus asta, am apucat să văd că mai ținea în gură frunza retezată. A scos-o și mi-a lipit-o de umăr. Cred că pot intra acuma în pielea lui de băiețandru, nicidecum bărbat. Pot intra într-un vis, pus bine sub lacăt. Se pregătea să-mi dezvăluie ceva ascuns în inima inimii. Rîsul de netolerat l-a interzis. Voia s-o sărute pe fata unică pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
vedea nimic. Asta-mi reproșez. Cînd am plecat din Dorobanț (La București! La București!), soarele era înfipt fix în mijlocul cerului. Rusalin se apăsa în gard, în felul țăranilor. Spatele îi era încă vînăt de la șfichiul grindinei. Ce vulnerabil îmi apare acuma băiețandrul încruntat, cu pieptul înfipt în gard ca-n vîrful săbiei din "mormîntul haiducului". N-am întors capul, dar știu că m-a urmărit cu stomacul strîns într-un spasm. L-am lăsat cu mînie pe nimfeta care-i trecuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
prin zbuciumul lui, Filarmonica Moldova obținuse mobilizare la locul de muncă; Iordan a avut parte de front, de cele două fronturi, de est și de vest). De cîte ori nu i-am auzit! Tata: "Așteaptă pînă după concert". Iordan: Nu acuma, după concert". Și cît de enervat a fost cînd Liselle s-a ridicat să iasă din sală prea repede. Nu agrea devălmășia de după spectacole. "Asta să n-o mai faci, să pleci înainte de aplauze". Imaginea lui cîntînd. E o imagine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
lor stau și acum acolo. Începuse lungul drum al căderii lui eu (burghez) în noi (proletar). În formularea lui Noica (închis): "căderea lui eu în noi". Pe Liselle o zăpăcea lumea urîtă, dezolantă, cum o face cu mine cea de-acuma. Am auzit o liceană spunîndu-i partenerului, despre o bătrînă care nu se dădea deoparte să-i facă loc în magazin: "Trage-i, bă, un picior în cur, dacă nu se mișcă mai repede!" Iordan se detașa de dificultățile cotidiene, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
devirilizarea unui neam. S-a afirmat că abuzurile din perioa... N-am răbdare s-o ascult. Abuzuri? Abuzuri le spui? Cît timp o să le mai spunem crimelor abuzuri? Vorbim de abuz în loc de crimă din inerție, din comoditate, din frică. Frică? Acuma? Da, din frică de ștampila antisemit. Persoanele cu mare putere de decizie erau, atunci, majoritar evrei. Acuzau și demascau. Vrei un exemplu? Prima secție de critică a Uniunii Scriitorilor a fost formată din Vitner, Paul Georgescu, Vicu Mândra, Nestor Ignat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
cum au fost. În vremea de dinainte, Turcitu striga la mine: "Injust, to'arășa Marievici. E fals ideologic să-i pui pe Stalin și pe Hitler într-o oală". Cum puteam crede că un adolf se compară cu Iosif Vissarionovici? Acuma și-a lăsat barbă prosperă, capitalistă și mă avertizează că a compara Holocaustul cu Gulagul e injust. Pardon! Incorect politic. Crinul din vaza galbenă își scutură resemnat petalele. Dumneavoastră gîndiți profilactic și alertant. O să discutăm mai încolo despre... ... re-ma-nen-țe-le prolet-cultu-lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
perfect între mîinile frumos desenate. El spunea "desemnate". Uitase și de caninul ieșit în afară, ca să rîdă cu toți dinții. Rîsul ei fericit. Îmi mușca rotula piciorului drept, să mă facă să rîd. De-asta m-o fi durînd așa, acuma. Era liber. O terminase cu Mam'zelle Nitouche, cea cu picioarele albe ca luminările spermanțet. Hai încoace, ce mai calea-valea, că nu mai scap de tine. Doar mi-ai crescut pe genunchi. Tare-mi ești anapoda, Iordana". Iubirea mea imposibilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
ocupată, ca și cea a Lisellei. Livingul era împărțit. Pe locul vitraliului Rusalin două dulapuri de scînduri (ale ocupanților). Acoperite, pe partea noastră, cu scoarțe basarabene; mama bucătărea pe holul de la intrare, la o lampă cu gaz. Unde se lăfăie acuma leandrul frunzos. Se stătea la coadă, 3-4 ore zilnic, pentru combustibil. Într-o tabletă (din "Adevărul"), Arghezi își muiase condeiul nu-n oficiala "limonadă roz", ci-n gazul cu pricina. A scos la iveală "tinichelele" păzite zile-n șir. Lucru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
din Mihai Eminescu: " Poți avea totul fără să ai nimic și poți să ai nimic avînd totul". "Tu n-ai idee, Iordana, cum e să trăiești la bloc: neliniștea și etajul, zgomotul și etajul, furia și etajul". Treci pe la mine? Acuma! Discuția cu ea este un exemplu de dialog. Fără orgolii imbecile de scriitoare și fără să păstrăm aparențele, ca mîțele în strat. Eu și Magda U. nu sîntem nici milostive, nici smerite, nici maternele, nici pudibonde cînd stăm de vorbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
decît Iordan. Fascinantul Iordan, aflat în fascinantul București. Dispoziție pentru hlizeală, farsă, pentru glume-mentosan, pentru "La Piratul", cu pretenarul Fluturel, da, aveam. Mergeam la o "cafea însoțită", la o bere... Berea ceaușie avea mereu gust de ulei, așa cum vinul de-acuma are gust de detergent. Dacă e contrariul ignoranței, se ajuta Fluturel de Noica, arzîndu-mi o palmă familiară pe umăr. Alistar e mort după tine. Și Iancu Păun". Nașul debutantelor (lansînd aceleași propoziții la toate: "Te-am fișat!/ Te-am glosat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
preocupă ce să îmbrac? Cu atît mai mult cu cît mi-am tăiat pletele la vreme, mi-am lungit poalele la vreme, am aruncat la vreme fardurile. Detest discursul ăsta: "la vîrsta noastră nu mai merge să... sîntem bătrîne de-acuma", cu care mă tot întîmpină o fostă colegă, cu toate că-și vopsește părul într-un orange nepotrivit cu vîrsta ei, a mea. Cristoase, lasă-mă să îmbătrînesc frumos, mă rog de cîte ori mă ciocnesc prin tîrg de baba cu cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Beans?" Făceam una dintre plimbările tip răsfoind Iașul, așa cum ne pace la amîndouă să facem. Flanam pe "Sărăriei" și Magda U. îmi povestea o istorietă cu vecinul ei, așa-zisul ziarist sportiv: " Cînd ne turna sub Ceaușescu, era numai miere; acuma e numai fiere. I-a rămas destulă de pe vremea cealaltă. A fost dat în gît de presă ca informator secu și-i sen-i-i-in. N-a făcut nimica rău. Era vorba de țară, de binele țării". Bătrîna stradă se preschimbase pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Înfulec bomboane, de ciudă că nu-mi iese o scenă, de ciudă că nu găsesc cuvîntul care-mi trebuie. Nu, nu cuvîntul frumos, cuvîntul expresiv. Tare-aș dori să fiu "poliglot în limba română" ********. Dacă simt că narațiunea trenează, ca acuma, mestec bomboane. Cînd scrii un roman, totu-i să poți accelera continuu, ca-ntr-un montagne russe, să nu te cîrîie vocea de-a doua: Nu încetini!". Scriu și ronțăi batoane de ciocolată cu nuga. Pentru un pamflet croit pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
rău. Să-mi ierte cititorii paranteza asta. Nu voiam să apar în ochiul lui Russ. (De ce-oi spune mereu ochiul? De ce-mi vin în minte numai cuvinte ca orb, orbecăind, orbitor? Pînă și verbul a vorbi îl decupez acuma: (v)orbesc. Nu mă auzi, Ana? Ce faci, plîngi? Haide, plîngi. Trebuie să plîngi puțin și pentru mine. Nici eu nu mă tem de lacrimi. Unui bărbat nu i-e frică de lacrimi. Mi-a adus un crochiu: Uite-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
îndrăgostit, bărbat tînăr, așa cum nu l-am cunoscut. "Bine că nu ești nevasta mea". "Dar eu vreau să fiu". Nu mai știu cum se face să dea rod o femeie". Avusesem, în șir, ani răi. Mie mi se întîmplă și-acuma să înregistrez o știre ca și cum aș înregistra-o cu urechile lui. Mai ales chestiuni legate de lumea muzicii. Iordan nu participa la necazurile mele. Îi povesteam cine știe ce întîmplare cu cenzura (Savonarola făcea ravagii în articole: "Îți place să desființezi, diagnostica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
fază, au cîștigat mingea de set mediocrii cu instinct social. Mingea de meci i-a revenit unui rudimentar ca Genosse. Nici după "căderea tablourilor" nu se dumirise: "Stați liniștiți. A căzut Ceaușescu, nu Partidu'!", zice-se că striga prin redacție. Acuma are manager literar în Franța, pentru un documentar: Cotidianitatea sub dictatură. Cornel Șoitu profita de orice perioadă de relaxare ideologică să mai strecoare o semnătură de valoare, interzisă pînă atunci, alte teme decît Marxismul-umanist integral ori Partinitate și actualitate. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
te condamne istoria presei pentru ce faci". "Eu o scriu. Și n-am timp de discuția asta. Mă așteaptă tovarășul Marandu pe telefon". "Știi ce? Ești un pîrț. Te dai b bășină mare, da' ești un pîrț". O face și-acuma Leandru. Scrie, adică, istoria, pînă la sfîrșitul ei. "Eu voi da sama de ale mele cîte scriu"? Un depășit, Miron Costin. Nu mai e în chestie. A fost singurul universitar ieșean care a omagiat-o pe Elena cea savantă. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
stalinistelor, cămășile rabattu ale activiștilor lui Gigi Bej (așa-i ziceau Iordan și tata lui Gheorghiu-Dej, să nu-l descifrăm noi, copiii), cămășile negre ale propagandiștilor din anii șaptezeci (cu cravată neapărat albă), costumele gri-sceptic********* din ultimii ani ceaușii. Și-acuma, pălării western, pălării Dallas, pălării NATO. S-au descoperit bravos națiune! zece familii Buș, trăitoare în Rumeiniă. Un Vasile Buș a fost dat pe ecran. Deunăzi, preotul din Petrești-Alba Iulia ni-i arăta pe Bush-senior și pe Gorbaciov cu pată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]