7,862 matches
-
și normalitatea nădăjduite: „Apartamentul din blocul vechi, construit între războaie. Râsul mereu fals, dar senzual, al Deliei. Și câinele, și nefericitul Dionisie Rădăuceanu. Și clubul de bridge. Și filmele prin satelit“. Teme precum cea a păianjenului devorator, care sălășluiește în adâncul minții umane, a autorului care scrie de fapt cartea lumii, a Bucureștiului ruinat, cu clădirile lui din piatră galbenă, sfărâmicioasă, supusă unei stranii, eterne eroziuni, spațiu al unei singurătăți absolute, unde se aude „vâjâitul timpului“ - sunt toate obsesii reluate în
Arhitecturi onirice by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3344_a_4669]
-
să fac tot posibilul să-l cunosc. Îmi doream foarte mult să stau de vorbă cu acest poet chinuit și neliniștit de marile probleme ale țării și ale existenței poporului român. Talentul lui Gyr strălucea: N-auzi cum mocnesc În adâncuri,/ Răzmeriți cu nimb de feratec?.../ Cu fulger de smalț la oblâncuri/ și ropot de pegas sălbatec?... În penitenciarul din Cluj, În timpul procesului, am cunoscut camarazi din Frăția de Cruce de la Sighetul Marmației. De la ei am Învățat o poezie formidabilă a
Vulturul albastru -Fragment-. In: Editura Destine Literare by Ioan barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_387]
-
al șaptelea grad din ritul francez, cel de Cavaler Rozicrucian. La legenda frumoasei zâne Mélusine, care se transformă de sabat în șarpe, Proust face dese trimiteri în marginea numelui ducesei de Guermantes, zâna obsesiilor sale. De genul: „Uneori, ascunsă în adâncul numelui său, zâna se transformă după bunul plac al vieții imaginației noastre care o hrănește; astfel că atmosfera prin care doamna de Guermantes exista în mine, după ce nu fusese ani de-a rândul nimic altceva decât reflexul sticlei unei lanterne
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
e vorba de femei și bărbați obișnuiți - își mărturisesc întâmplări din viața de zi cu zi, gânduri și frământări care ar putea fi ale oricăruia dintre noi. Autorul știe însă întotdeauna să pună totul într-o lumină inedită, să dezvăluie adâncurile nebănuite ale ființei omenești ascunse sub banalitatea vieții, să sesizeze fantasticul existenței comune a omului. „Povestirile din acest volum au fost scrise în primii ani ai secolului. Ca atare, arată multe semne ale tinereții și îndeosebi mania noutății până la extravaganță
Giovanni Papini Povestiri stranii () [Corola-journal/Journalistic/3253_a_4578]
-
Ion Șiugariu - Teatrul lui Camil Petrescu în Cronica literară. Caietul 1, ianuarie 1939, p. 9-14. 7. Coriolan Gheție - Cetanie din munții cu aur în Cronica literară. Caietul 1, ianuarie 1939, p. 8. 8. Mihai Beniuc - Poeme. În cerul serii luna..., Adâncuri, Nimicul în Cronica literară. Caietul 1, ianuarie 1939, p. 20-21 + 1 foto bust. 9. George Meniuc - Umbre în Cronica literară. Caietul 2-3, februarie-martie 1939, p. 69. 10. Elena Soare - Imitația naturii în artă în Cronica literară. Caietul 2-3, februariemartie 1939
Ion Șiugariu și revista „Cronica literară“ by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2457_a_3782]
-
al treilea exemplu îl evocă pe suveranul persan Xerxes I, care, surprins de furtună pe ocean în anul 480 î. H., a pus soldații să biciuiască valurile și să arunce în apă lanțuri, pentru a încătușa demonii care sălășluiau în adîncuri. De aici pînă la Hristos potolind furtuna nu e decît un pas. În cadrul opticii maniheiste, care presupune o viziune mitică, magia are rolul de mijlocitor între symplegade (ciocnirea binelui cu răul). Răul nu poate fi neutralizat prin soluții raționale, ci
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
un vis de mai an în care timpul spunea că/ zăbovise-ntr-un om și apoi într-un altul. omul zicea că e netedul/ și voia să fie înaltul *omul zicea că e netedul și voia să fie înaltul... din adîncuri de mări și de țări fără cumpănă carnea venea nebunie a cărnii/ și visul înflorire suavă a trecerii din unul în altul; mă-ntorceam în somn - ilogic/ neted-înaltul unde urma să rămîn numai înaltul și netedul *dor înalt - pentru un
de ce plîngi tu, dunga? by Mircea Cau () [Corola-journal/Imaginative/15022_a_16347]
-
strigăt ca un fulger globular străbate mînios liniștea de la un capăt la celălalt lîngă rotatul salcîm înflorit steagul copilăriei fluturîndu-și lumina din păpuriș țîșnește lișița amintirii și tremură balta uitării de șoapte cunoscute și nu mai știu conștiința mea-i adîncul ei și nu mai știu conștiința mea-i planșeta pe care copilaria mă desenează încă febril cu degete catifelate înmuiate în albastrul sensibil al dimineții. Timpul cît un munte... Timpul cît un munte a crescut La fereastra zilei de apoi
poezii by Ducation Popescu-Chiselet () [Corola-journal/Imaginative/15041_a_16366]
-
dealul la ohrid și coboară în portul brăilei șanț pe care se așează cîțiva pescari ce lălăie fără cuvinte și casele din jur sunt galbene de ploaie 11. veioza pe podea lîngă pat toată noaptea pîndind cine știe ce vers țîșnit din adîncuri: bezna îl coace lumina îl dezvăluie și scurta albastră stă pe-aproape ca să-l prindă și să și-l atribuie în întregime 12. soare pe casele din brăila singur în odaie e bine scurta albastră e acum pe străzi întortochiate
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
rătăcitoare... Mereu coborâtor Toamnă, toamnă... Moartea mi se pare caldă și moale, aș putea s-o ating. Fumul ridică străzile în ceruri, singurătatea mă pândește cu ochi deformați. Toamnă, toamnă... Moartea mi se pare caldă și moale și apatrid în adâncul ființei mele mă simt. Propria-mi noapte Noaptea îmi bătea în spate. Am pus mâna pe moarte și am simțit că-i o gaură neagră; Am pus mâna pe dragoste și n-am putut să fac nici o deosebire. Mă târam
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/14925_a_16250]
-
o legendă care, laudativă ori denigratoare, e la fel de meschină. Iubitorii de muzică recunosc însă imediat un text de Mozart. El are întotdeauna, pe o frază scurtă, un amestec straniu și puțin înfricoșător de înălțime spre ceruri și de scormonire în adâncul neguros și rău și urât al omului, pe care omul nu vrea să-l vadă niciodată, nici în oglindă, nici spus de un Geniu. Și cred că se uita cu un ochi de după cortină să vadă dacă noi, cei din
Dialog inedit cu Maria-Luiza Cristescu: Arca lui Noe by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Imaginative/14976_a_16301]
-
substanțial la structurarea artistică și la aprofundarea semnificațiilor. Asistăm, de-a lungul operei comice caragialiene, la o exorcizare prin burlesc și grotesc a ororilor care dau tîrcoale seninătății aparente a unor existențe ce ocolesc prin superficialitatea trăirilor spaimele nerostite din adîncuri. Cînd și cînd temerile anxioase ies la iveală chiar dacă se consumă în înspumări parodice. O bună exemplificare ne-o oferă farsa "Conu Leonida față cu reacțiunea" (1880). În treacăt fie spus, rămîne de văzut dacă gustul pronunțat pentru formulele farsei
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
pământ răsunau coruri antice ortodoxe litanii oratorii cu schije în sânge cantate ale deținuților din Dachau arii madrigale libații ale amazoanelor vikinge Trei vise avui (Pe Nil? Pe malul Volgăi? Pe sub pod de Bahlui?) Legănat de fregata natală văzui în adâncuri: se înălța, în apele roșii, o colosală clepsidră de Cuvinte cu miezul ca lava lavelor, fierbinte Hartă veche, de Ev Mijlociu părea inima mea străpunsă de sulițe, de lănci, de halebarde - abia își mai aducea aminte de Drumul Mătăsii prin
SIMFONIA A 14-A SAU LISTA LUI VLADIMIR PUTIN by Lucian Vasiliu () [Corola-journal/Imaginative/2406_a_3731]
-
pun doar pe hârtia-ngălbenită De toamna vârstei noastre luminate... Tu îl așezi pe fiece silabă, Pe fiece cuvânt chemat să cânte Și psalmii bibliei, și de mult uitatul Cântec de leagăn - bocetul din urmă... Când mă aplec să-i deslușesc adâncul, Dau de-o fântână prea ascunsă mie, Robul izvoarelor de suprafață... Acolo-n adâncuri amețitoare Mă ispitești cu sufletul acestei Bătrâne Transilvanii, maica noastră, Încinsă, nu cu brâul sfânt de lână, Numai cu lanțul fierului tiran... Tiranul nostru, încă tânăr
DEDICAȚII by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/2575_a_3900]
-
silabă, Pe fiece cuvânt chemat să cânte Și psalmii bibliei, și de mult uitatul Cântec de leagăn - bocetul din urmă... Când mă aplec să-i deslușesc adâncul, Dau de-o fântână prea ascunsă mie, Robul izvoarelor de suprafață... Acolo-n adâncuri amețitoare Mă ispitești cu sufletul acestei Bătrâne Transilvanii, maica noastră, Încinsă, nu cu brâul sfânt de lână, Numai cu lanțul fierului tiran... Tiranul nostru, încă tânăr, Timpul... 2006 Ca și cum Poet al satului, Toți îți vestesc zădărnicia... Ca și cum turmele ar trece
DEDICAȚII by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/2575_a_3900]
-
să intrăm ușa lipsește și peretele a dispărut nu e decât singurătatea-ntre noi dăm peste noi la ieșire dăm peste noi la intrare ne salutăm fără-ncetare și fără speranță fără putința de-a urni un zâmbet adevărat din adâncul paradisului de smoală nimeni nu ne aude de dincolo și când ne aude e prea târziu vrem să intrăm dar vidul nu ne lasă vrem să ieșim și golul ne oprește iar aerul e un tifon îmbibat cu stele învinse
Fără să știm by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/2938_a_4263]
-
de tratate ale trecerii cărți despre regi glorioși gladiatori, cruciați, castelani și celebre madone, șamani, zoroaștri, exploratori, prinți ai curajului și papi intermediari ai Bunului Dumnezeu și din fiecare se înălța ca un abur abia perceptibil revoltătorul firesc așa cum din adâncul materiei nimicul. Începusem să mor vizibil. Îmi spuneau iubitele prietenii vecinii: Tu nu observi cum mori cu câtă evidență și impardonabil fast chiar fără un pic de rușine în văzul tuturor te topești ca o apă ce se scurge fără de
Topirea (Începusem să mor prea devreme) by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/2959_a_4284]
-
Începusem să mor vizibil. Îmi spuneau iubitele prietenii vecinii: Tu nu observi cum mori cu câtă evidență și impardonabil fast chiar fără un pic de rușine în văzul tuturor te topești ca o apă ce se scurge fără de noimă-n adâncuri sau ca o avere căzută pe mâna părăduitorilor? Începusem să mor prea vizibil. Vorbeam cu mult prea ocupatele celule, cu sinapsele, cuarcii, leptonii, gluonii și-i rugam să oprească un timp lunecarea de nesuportat pentru cei care chiar în acel
Topirea (Începusem să mor prea devreme) by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/2959_a_4284]
-
și golului absolut continui să mor vizibil cu nerușinare, în timp ce-mi îmbogățesc impunătoarea colecție de timbre și fluturi sau fac adânci reverențe unei glorii de trei parale și uneori chiar ascult zile și nopți în șir cum din adâncul materiei urlă nimicul.
Topirea (Începusem să mor prea devreme) by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/2959_a_4284]
-
întârziat. ÎNTUNERICUL DIN LUMINĂ În arhitectura pleoapelor tale am căutat un om cu toiag care să mă călăuzească spre clipa ce tocmai a fost. Tunelul era întunecat, iar tu tot mai îndepărtată, în lumina torței cu care mă conduceai spre adâncuri. O leneșă descifrare a semnelor ne ademenea de pe pereți: luntrea și trecerea peste ape neliniștite, căutarea de apoi.... Într-o rochie albă, o femeie desculță caută adevăruri. SCENE în amintirea doamnei Silvia Agramatismul trupului tău - un timbru lipit greșit pe
Pisicile nu-și cer niciodată iertare by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/2963_a_4288]
-
de pe versantul unui deal de pe o insulă din Marea Chinei. - A, e prea mult ...! - Dar nu vezi? Florile de cireș au imprimat pe fiecare petală chipul zeiței care încălzește universul, a frumuseții fără rest, artiștii mei, milioane, au lucrat în adîncuri cîteva sute de vieți, matrița însăși e un detaliu al vieții veșnice, al morții veșnice. Hai, batem palma...! (Un fulger mare a aprins bolta). În noaptea aceea a fost o ploaie de stele pe care astronomii nu au identificat-o
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/3292_a_4617]
-
îți pierzi intimitatea suflete râgâi după o masă mult prea îndestulată și simți fericirea cum dă afară din tine ca aluatul din vailing când bunica uita să frământe pâinea ori ca epavele ce invadează țărmurile când marea se înfoaie în adâncuri te dedai la plăceri lumești și imaginezi nimfete masturbându-se în spatele camuflajelor pâlpâi printre lumânări și aproape te confunzi cu o lumânare mulțumit că ai norocul să te afli pe un tort aniversar și o doamnă dintr-un cartier rezidențial suflă
Poezie by Ion Cocora () [Corola-journal/Imaginative/3529_a_4854]
-
a urmat colectivizarea, a mers la uzinele de plumb Phoenix din Baia Mare, unde s-a intoxicat cu plumb și din cauza acestei intoxicații a și murit. Mama a rămas țărancă. M.I.: Augustin Buzura este un scriitor în romanele căruia lumea din adâncuri, lumea de sub pământ, lumea minerilor, a cărei faimă este acum atât de întunecată, a existat încă de multă vreme. Și a existat fiind privită cu o undă de înțelegere mult mai puternică decât avea să se manifeste în ultimii ani
"Am refuzat politica de partid în favoarea proiectelor mele literare" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11055_a_12380]
-
fiind privită cu o undă de înțelegere mult mai puternică decât avea să se manifeste în ultimii ani, poate în mod explicabil. Acest element biografic - tatăl fost miner - a avut vreo importanță pentru interesul scriitorului Augustin Buzura pentru lumea din adâncuri? A.B. : A avut mare importanță și trecutul tatei, dar mai ales faptul că am locuit foarte mult în Baia Mare. Baia Mare este un oraș... sau era, în special atunci, un oraș muncitoresc mineresc. Pe urmă, soarta a vrut, după aventura
"Am refuzat politica de partid în favoarea proiectelor mele literare" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11055_a_12380]
-
semn al tăcerii este însuși imboldul spre totalitate, spre zona de confuzie și interferență a tuturor regnurilor, spre atingerea limitei, a inexprimabilului (posibilă similaritate cu necuvintele nichitastănesciene), a unui înalt nivel al conștiinței: ,până departe/ încât pot vedea marginea marginei/ adâncul de acolo/ de sus/ lăcrimos și nesigur" (Dincolo) sau ,incredibile forme/ mai adevărate decât ceea ce/ se poate rosti// nimic privirea nu poate surprinde/ nimic nu se lasă înșelătoarelor simțuri deschis// o șansă cât o boare de vânt:/ poarta neagră/ cu
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]