1,416 matches
-
dar respectat de toată Ierarhia Cerească fără abatere, spre a concentra bogăția întregii creații spirituale. Această trudă a tuturor spiritelor născute din cea mai pură energie a Creatorului este un flux cu o eternă curgere și îmbogățire, din care se adapă toate Spiritele în funcție de valoarea lor.“ Floarea Necșoiu, având o valoare mai mare, s-a adăpat, fără îndoială, mai mult din fluxul cu o eternă curgere și îmbogățire. Dar... la ce i-a folosit? Stilul declamativ În volumul Teatru de Mihai
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Această trudă a tuturor spiritelor născute din cea mai pură energie a Creatorului este un flux cu o eternă curgere și îmbogățire, din care se adapă toate Spiritele în funcție de valoarea lor.“ Floarea Necșoiu, având o valoare mai mare, s-a adăpat, fără îndoială, mai mult din fluxul cu o eternă curgere și îmbogățire. Dar... la ce i-a folosit? Stilul declamativ În volumul Teatru de Mihai Nedelcu (Ploiești - Mileniul III, 2006) sunt incluse trei piese: Maxima libertate. Vis încarcerat în vis
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
când sufletul în calea ei se-așterne - / ridică oare vălul îndoielii? // Ce tâlcuire-n legea ei ne cerne? // Că ntre nedumerire și-ntrebare / vecia putrezește înflorind / Încât pustiul semne de mirare / dă pe furate și răstălmăcind // cu apa vieții mele adăpându-și / oazele-n vis... dintr-un izvor ceresc / în care eu în adevărul clipei / - fără de nume - sfânt mă pustiesc.“ (Enigmă) Cititorii care n-au adormit sunt rugați să ia în considerare faptul că această versificare mecanic-sacerdotală îi provoacă admirație lui
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
diametru. Bună ziua-noapte Îmi spui o poveste? „Trăia cândva demult un mielopard care se chema Gabrielopardul. El era poet popular și, cum acest lucru nu-i era de ajuns, mai era și filosof și critic al rațiunii celorlalți mieloparzi. Se adăpase din cunoștințele magiei, ale mișcării aștrilor, ale creșterii cozilor de comete și ale descreșterii furtunilor cerești. Uneori, când visa urât, se trezea și născocea cifrele arabe, cifrele romane și cafeaua cu lapte. Avea o soție, mielopardesa Miriam, care împletea ciorapi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
-ndrept spre tine pe cărări neumblate. Îmi frâng hainele în povârnișul dușmănos al stâncilor neatinse.Înalț strigătul războinic: -Hei, munților! Mă dor încheieturile roase în a voastră piatră! Mă tulbură ochii goi ai izvoarelor din adâncul nesecat din care se adapă, în miez de noapte, iele mlădioase cu trupuri mercuriene și picioare de foc. Luna își ascunde fața de femeie perfidă îndărătul unui nor cernit ca o jale. -Aș bea apă cristalină de izvor, din care s-au adăpat ielele însetate
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
care se adapă, în miez de noapte, iele mlădioase cu trupuri mercuriene și picioare de foc. Luna își ascunde fața de femeie perfidă îndărătul unui nor cernit ca o jale. -Aș bea apă cristalină de izvor, din care s-au adăpat ielele însetate. Aș bea apă curată din pumnii lumii. O avalanșă de gânduri îmi curmă dorințele, învăluindu-mă până în străfundul sufletului străin, ca o catedrală părăsită.Universul se metamorfozează într-un uriaș hermafrodit, îndemnându-mă să beau apa vie din
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
marmură, încât trupul ei părea un obiect uitat la margine de drum. Șoptea adeseori: -Îmi convine, ea o să se întoarcă mereu, și eu n-o să îmbătrânesc niciodată...Ar putea să fie fântâna vieții mele, nesecată, din care să mă pot adăpa continuu. Surâdea comparației găsite, așa cum surâzi unui vechi prieten întâlnit întâmplător. -Cum să o răsplătesc? Dar oare nu am răsplătit-o? Sunt Ulisele ei modern, mereu plecat pe alte valuri... Cândva o să mă întorc la ea. N am timp acum
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
jertfă de ani pe-o imensitate prea albă, Dar tu știi drumul, de vrei urmează-mă acum Și lasă țărâna de ani, să te contemple-n măiastre Chemător de o iubire, pe-o distanță de scrum, Visele încep să se adape pe o inimă-n astre. E mult de-aici? să nu privești înapoi; Nu plânge durerea din dragostea albă, fereastra iubirii, tresare prin neștiute nevoi, Preschimbându-te-n raze și-n ființa prea calmă. Să nu te pierzi prin retrăiri
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
întreptându-se spre locuința lui. Când urcă toți îl întreabă. Cum a fost? — V-ați bucurat de clipe minunate? — ...”drept în creștet o sărută pe-al ei păr de aur moale Și pe rând și-astupă gura când cu gura se adapă” recită Dan, prietenul lui, versuri din „Călin (file din poveste)”. — Nebunilor, vreți să știți dacă ne-am sărutat? Ei bine, ne-am sărutat și ne-am sărutat învăluiți de iubire. — Bravo, Cezar! Așa te vrem. Încep să cânte iarăși „Mulți
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
vedeți voi, măi oameni buni, bidiviul îl cunoaște și nechează mulțumit, și-i așază capul pe umăr, și așteaptă să fie mângâiat. Da' pe Gheo-grăjdarul calu cela nu-l poate suferi nici măcar prin apropiere, că-l bate, că nu-l adapă la vreme, că-i dijmuieșe obricul adus de Cumătru pentru hulubii lui și-l lasă cu bălegarul necurățat ca pe caii de rând. Căluțul, ca răspuns, mai zilele trecute, l‑a înhățat de cap, încât l-a amețit de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu urină și l-a călcat cu copitele. Drept pedeapsă, Gheo nu i-a mai dat nici măcar rația de paie și nici apa cuvenită pentru o zi întreagă. Către seară, l-a salvat conductorul care l-a hrănit, l-a adăpat și l-a țesălat în vederea unei deplasări dis-de-dimineață la moara de la Zvoriștea, cu o căruță bine vârfuită cu saci. Și așa războiul s-a mai potolit, dar nu s-a sfârșit. Calul a avut și în continuare parte de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de coturi. Râul se cheamă Crasna și după ce trece de satul nostru se varsă în apa Bârladului, acolo unde este și un nod de cale ferată numit la felCrasna. De unde vine și pe unde trece, oamenii au făcut iazuri pentru adăpat vitele, dar și pentru a avea apă pentru a uda grădinile de zarzavat aflate de o parte și de alta a malurilor, însă pentru avea și pește. Când plouă cu găleata, digurile se rup și apa o ia la vale
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
atunci, chem filiala, să-l surprindă ei, șefii mei, asupra faptului. La pândă a depistat altceva. Codobatură venea, Înțepenea arma de cracii unui copac mare, cu țevile spre cărarea pe care animalele sălbatice mari veneau la lac, pentru a se adăpa. În apropierea apei crea, din crengi, un gât, prin care viețuitoarele Însetate să se poată strecura, cu o anume greutate, pentru a ajunge la lichidul care le perpetua viața. O sfoară, prinsă de cocoașele armei, cu un capăt, iar celălalt
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
aibă grijă de curățenia, hrănirea și adăparea cailor. Frumoșilor cai, admirați de către fiecare om care-i vedea! Înainte de intersecția Secuiei, coti la dreapta. De câte zeci de ori nu poposise aici, În iarba crescută până la brâu, alături de Mierla, mutând taurul, adăpându-l, iar, În timp ce animalul se odihnea, de-amiaza,ei, retrași sub sălciile de pe malul râului, se sărutau, se hârjoneau, și, nu rareori, se iubeau, până la epuizare. Apoi se despărțeau. Și, fiecare, se ducea În drumul său. Acum, Însă, Roșcuț veni
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de un zid de piatră, Într‑un picior, precum o pasăre vătămată... „Suntem toți aici, Kameraden“, continuă Bandura, „suntem toți membrii unei familii mari, amanți, logodnici, dar ce zic eu, bărbații aceleiași femei, cavalerii aceleiași doamne, copărtași care s‑au adăpat la același izvor, au băut rom de la buza aceleiași sticle, au plâns beți pe același umăr și au vomat În același lighean, de după baldachinul verde... “ Când vocea spartă a lui Bandura amuți, Începură să se lovească de coșciug primii bulgări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
zone, care constituia unul din teritoriile lor de predilecție, silindu-i pe cercetători să plece în altă parte. 12. Tot cam pe vremea coridorului a trebuit să locuiesc vreo zece zile în altă pădure, mi se dăduse un cal, îl adăpam cu o găleată de pânză de la izvorul din imediata apropiere, îl țesălam, îl hrăneam dintr-un sac cu ovăz, mă culcam lângă el, noaptea era frig, de multe ori mă trezeam cu capul pe grămăjoara caldă de bălegar, mâncam din
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
s-a transformat într-un vampir, după felul în care arăți nu s-ar spune că nu-ți bea sângele noapte de noapte, tu nici nu știi că te-ai transformat într-un eleșteu de sânge din care el se adapă". Copilul acesta a fost mereu un deflaționist, adică unul care neagă ordinea stabilită, cu gândul să împrospăteze lucrurile, să creeze ceva nou și neașteptat, ceva cu adevărat extraordinar pentru oameni, în această privință copilul îi semănă, mereu îi este dor
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cade a ști pentru rândul școalelor de învățătura cărții, de vreme ce în țara aceasta din nepurtare de grijă a domnilor neobicinuindu se...a se ține școale de învățătură era multă prostie,...Și fiindcă școalele sânt ca o fântână din care se adapă obștescul norod cu îndestularea învățăturii și a înțelepciunii, care...îl face pe tot omul...a pricepe legea cea pravoslavnică, a pricopsi pe oameni cu înfrumusețarea vorbirii, și practica cuvintelor,...a se face preoți iscusiți și dascăli învățați, de la care curge
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
a treia domnie a domniei mele, de Gheorghie Vrabie logofăt de taină...” „Cum ți s-a părut Așezământul lui Grigore Ghica voievod?” Mi-a plăcut peste măsură spusa lui vodă „Și fiindcă școalele sânt ca o fântână din care se adapă obștescul norod cu îndestularea învățăturii, care...îl face pe tot omul...a pricepe legea pravoslavnică, a pricopsi pe oameni cu înfrumusețarea vorbirii și practica cuvintelor...” Treabă cu dichis, părinte, ce mai?! „Așa cred și eu. Vezi că și mitropolitul Moldovei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
măsură, nu pot defini complexitatea de a exista în afara lor. Dacă, în nepriceperea sa, Dumnezeu ar fi modelat omul fără ochi, lacrima ar fi picurat de sub unghii, cerul s-ar fi coborât în suflet prin vene, curcubeul s-ar fi adăpat direct din inimă, dar așa, în perfecțiunea zilei a șaptea, singura menirea ochiului a fost să plângă și apoi să vadă. Dacă Dumnezeu ar fi intuit negânditele lui Noe (marele absent la facerea lumii), sigur, din comoditate, ar fi cioplit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
n-auzi? Unde mi-ai intrat? VASILICĂ (vine din spatele casei): Aici-s, mămucă. SMARANDA: D-apoi că mi s-o știrit gâtul de când te strig. Unde mi-ai fost? VASILICĂ: M-o trimis tata cu boii la fântână, să-i adăp. Venea de la moș Ispas și zicea că pleacă la drum cu dânșii. SMARANDA: Așa? Și unde-i tat-tu? VASILICĂ: Era prin șură când am plecat. DĂNILĂ (vine): Gata, Vasilică, i-ai adăpat? VASILICĂ: Precum ai spus, tătucă. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
tata cu boii la fântână, să-i adăp. Venea de la moș Ispas și zicea că pleacă la drum cu dânșii. SMARANDA: Așa? Și unde-i tat-tu? VASILICĂ: Era prin șură când am plecat. DĂNILĂ (vine): Gata, Vasilică, i-ai adăpat? VASILICĂ: Precum ai spus, tătucă. I-am lăsat priponiți lângă fântână și-am venit. DĂNILĂ: Bine-ai făcut. Acuma pune mâna pe târn și deretică prin șură, că numa' bunica Safta lipsește de-acolo. (Vasilică iese) SMARANDA: Da' când te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-te-te! Nu cumva ți-a veni în minte să sai cu coarnele la mine? Acuși scot brișca, și te jupoi de n-ai vreme să dai dintr-un picior. Ți-o fi sete, te pomenești! Hai, hai să te-adăp. Hai la baltă, ici. Iaca dracu'! Nu vrei. Faci nazuri, nu ți-o fi plăcând apa din Lacu' Babei! Sau, doamne ferește, îi fi cumva beteagă, și-n loc de lapte m-oi pricopsi cu altă minune! CÂRLIG (din culise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Cons. Annee 8e 1800 Și-ar cugeta la viața în pace - să trăim în pace! - a lui Pedro Ezpeleta și-a Juanei Iribarne în vreme ce Napoleon umplea lumea cu tumultul istoriei sale. Apoi, Jugo de la Raza al meu, dornic să-și adape ochii cu verdele munților patriei sale, ar merge până la podul Arnegui, la frontiera dintre Franța și Spania. Pe-acolo, pe podul acela total neînsemnat și sărăcăcios, a trecut, în a doua zi a Carnavalului din 1875, pretendentul don Carlos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pe Kant sub plapumă și că oferta era legată strict de DIAMAT. Deștepții mei de prieteni m-au cenzurat să-i replic în 22. Ideea lui, formulată atunci, era că cine nu a trecut pe la Păltiniș și nu s-a adăpat drept de la izvor e tarat și castrat filosoficește. Cred că greșeala morală a început atunci. În ’90, eu eram nime-n lume, public vorbind, și nu puteam să mă pun cu marele intelectual. Pe scurt, m-am comportat ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]