13,375 matches
-
și neobrăzarea lor. Socotind deci că au nevoie să fie ținuți în frîu și știind, pe de altă parte, că poporul urăște pe cei mari și că ura lor se întemeiază pe frică, el a vrut să-l pună la adăpost de orice și a orînduit totul în așa fel, încît lucrul acesta să nu intre în sarcina regelui, scutindu-l de greutățile pe care le-ar fi întîmpinat din partea celor mari atunci cînd ar fi favorizat poporul, și din partea acestuia
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
domnească cu mai multă siguranță peste un stat, să înalțe fortărețe în scopul de a ține în frîu pe aceia care ar fi avut de gînd să li se împotrivească și pentru ca în același timp ele să le servească drept adăpost sigur în cazul unei răscoale neașteptate. Eu laud obiceiul acesta, deoarece el a existat ab antiquo 41. Cu toate acestea, se știe că în vremurile noastre, domnul Niccolo Viteli a dărîmat două cetăți la Citta di Castello pentm ca să poată
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
îndeplinise atît de bine ordinele, pentru a se face iubit de popor, pedepsind organul propriei sale barbarii. Povara tiraniei nu se simte nicicînd mai grea decît atunci cînd tiranul vrea să îmbrace aparențele inocenței și cînd opresiunea se exercită la adăpostul legilor. Împingînd previziunea pînă dincolo de moartea Papei, care era tatăl lui, Borgia a început să-i extermine pe toți aceia pe care-i deposedase de averi, pentru ca noul papă să nu se servească de ei împotriva lui. Vedeți cascada crimei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cînd în sînul ei se nasc artele frumoase: flori care cresc pe un pămînt roditor, sub un cer fericit, dar pe care seceta sau suflul crivățului le omoară. Nimic nu face mai celebră o domnie decît artele care înfloresc la adăpostul ei. Secolul lui Pericle este tot atît de faimos prin marile genii care trăiau la Atena, cît prin războaiele mari pe care atenienii le-au purtat atunci. Secolul lui Augustus este mai cunoscut prin Cicero, Ovidiu, Horațiu, Vergiliu și ceilalți
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
oamenilor o singură declarație de război, n-ar fi insensibili. Imaginația lor nu este destul de vie pentru a le putea reprezenta, pe viu, suferințele pe care ei nu le-au cunoscut niciodată și de care condiția lor îi pune la adăpost: cum ar simți ei impozitele care-i copleșesc pe oameni? privațiunea tineretului țării, pe care o suportă recruții? acele maladii contagioase care devastează armatele? ororile luptelor și asediile, încă mai ucigătoare? suferința răniților, cărora sabia dușmană le-a retezat cîte
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
al "creșterii". Vom reveni, bineînțeles, asupra acestui aspect. Pe de altă parte, de mult timp dorite, prelungirea duratei medii de viață și lărgirea inevitabilă a efectivului celor de "65 de ani și peste" care urmează trebuie să fie puse la adăpost, în măsura posibilităților, de o degradare a calității vieții la vârstele înaintate care va conduce cu siguranță la o teamă față de ele, chiar la a le respinge. Aceasta înseamnă să evocăm chestiunile prevederii (individuale și instituționale), ale protecției sociale, care
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
cele două poduri, iar sub dealul Cerhatului, am luat-o la stînga, apoi la dreapta, suind pe la marginea pădurii. Zoli ne-a atras aten ția asupra unei colibe din crengi Împletite Într un desiș de arbuști. Era mai mult un adăpost deschis pe latura dinspre noi, cu cîteva ramuri căzute din acoperiș, semn că nu mai fusese folosit În ultimul timp. Ce ascunzătoare minunată, ne gîndeam, am putea să ne facem noi acolo ca să pîndim ieșirea din pădure a vulpilor despre
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Valea Măriei. În acel martie, auzeai sloiurile lovindu-se din cînd În cînd de picioarele podului. Tot În fața primăriei, dar puțin spre dreapta, mai precis, În dreptul casei lui Müller, se găsea o stație de autobuz acope rită, un fel de adăpost cu o săliță de așteptare, o construcție măruntă, cărămizie, Înconjurată, culmea, de o grădină cu plante neroditoare, deci, un parc Închis, inaccesibil publi cului. Prin spatele parcului, vuia torentul. La șase dimineața, pe Întuneric, Îndărătul unei stive de coșuri, genți
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
atragă ad versarii În cea izolată, ușor de Înconjurat. Nici alții nu erau proști să creadă una ca asta, așa că potera a sosit, Începînd Îndată să pieptene pădurea cea mare. Văzînd uimit că revolverul său credincios nu percutează, răzvrătitul, la adăpostul unui baraj de bușteni, a ridicat mîinile, avînd norocul ca trupa să nu tragă, ci să și-l dorească legat. A luat ani grei de temniță, dar se pare că tocmai inspirația lui de a arunca arma și a se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În somn, ei Îl pun la Încercare pe Iacob, nelăsîndu-l să treacă, ei mută, la sfîrșitul sfîrșitului, planeta Într-o altă dimensiune. Umblă și ei cu precădere noaptea, ca demonii, se arată În visele oamenilor ori le taie calea la adăpostul Întunericului, cu sabia În mînă. Numai În Ziua Jude cății se ivesc pe lumină. Îngerii nu sînt ținuți să-și pună mintea cu parohieni de rînd ca noi. Dar să admitem că o inteligență de pe Syrius... De ce tocmai Syrius? Pentru că
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de stat pe iarba asta, oamenii aveau voie să o cultive, cîștigau destul de bine de pe urma ei, dar erau opriți să o vîndă altcuiva decît agentului statului. Se Înțelesese Însă cu niște creș tini dintr-un sat vecin să ajungă la adăpostul nopții pînă la ei și să ia un ban frumos pe o traistă de foi bine uscate. S-a așternut la drum pe la vreo trei ceasuri după miezul nopții, sub secera lunii, dar crede că a călcat Într-o urmă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și prietenie, și iubire dar toate astea fuseseră demult. Era bine să fie uitate și uitate să rămână, ca să nu-i împiedice la lucru. Trebuiau să adune fâșiile de ceață, fâșii lungi, verzi-cenușii, care, strânse în mormane, erau duse la adăpostul zidurilor, ele însele cenușii. Nu știau la ce folosesc. Datoria lor era doar să lucreze. Și nu trebuiau să se gândească. Doar se știe: cine gândește, cine simte, cine iubește, nu poate fi condus, ci se conduce el însuși după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a măturat satul, copacii, gospodăriile frumoase, a înecat drumul... După aceea, oamenii au făcut alt dig, dar meșteșugul pietrarilor de demult se uitase. Așa cum vedeți, digul trebuie acum întreținut în fiecare an, ca să ne bucurăm de liniște și siguranță la adăpostul lui. Din când în când, în nopțile de toamnă târzie, se vede o licărire deasupra apei și oamenii de pe-aici spun că e piatra, care-și caută locul în dig. Iar când apa tresaltă așa, într-un val mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
în cer?" mă întrebă din nou cel de lângă mine. Îmi dădu mâna să mă ridic, mă înfășură într-un colț al mantiei lui și pășirăm afară, în ploaie. Ne așezarăm lângă foc. Câteva scântei mai pâlpâiau, ici și colo, în adăpostul de pietre. Oaspetele scormoni în cenușă, mai adăugă câteva frunze și vreascuri... Aiurea, mi-am spus! Ce, nu vede că plouă?! E clar că nu-s de pe-aici, dar oare la ei, de unde-or fi fiind, nu plouă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ați văzut că atunci când ești iubit nu-ți mai e foame? Și chiar trăiam din iubirea ei. Tot pentru ea mă duceam, când mă lăsa învățătorul, la sinagogă (erau multe de făcut în casă și trebuia cumva să-mi câștig adăpostul și mâncarea). În ziua aceea, învățătorul era singur. M-a chemat la el. Mi s-a făcut frică. Acuș o să-mi spună să plec. Dar unde, Doamne?! Dar nu, nu era asta. S-a uitat lung la mine cine știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cum În armată, mai ales În vreme de război - când Curtea Marțială te pândește de după fiecare colț - nu ai voie să spui nici o vorbuliță În plus, am răspuns: „Am Înțeles! Să trăiți!”... Un camion cu prelată, sub care Își găsiseră adăpost Încă o mulțime de gradați și ofițeri - stârnind tot colbul pustiului rusesc - ne-a dus spre soare-răsare. Când a Început să se simtă miros de praf de pușcă, camionul s-a oprit. „Toată lumea jos”. Vorba ceea: „Până aici ați plătit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Omul vorbește da’, din când În când mai Întreabă de sănătate și cea ulcică cu vin”. Drept urmare a pus mâna pe ulcica cu vin și a dat-o de dușcă. Apoi a reînnodat firul povestirii: Noi ne-am retras la adăpostul unor tufari, cărându-i pe cei doi ruși, din care unul făcea „nani” de voie... „Tu, Păpădie, și cu Undiță, care știți rusește, ajutați-mă să aflu de unde până unde au ajuns ei aici?” - le-a ordonat Toader celor doi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
spunea că se urnește din loc o garnitură grea... Aici era capăt de linie și magaziile deserveau mai multe colhozuri din regiune. Când am ajuns la o limită care - speram noi - nu era periculoasă, ne-am oprit... Am căutat un adăpost cât am putut mai bun Într-un câmp deschis și am rămas cu ochii pe grupul de magazii. La un moment dat, ne-a Înghețat sufletul În noi. Nici la trei pași În fața noastră, călcau Înciubotați doi militari ruși. Purtau
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
precizarea. „Eu am să rămân aici și voi fi cu ochii În patru. În caz că ceva nu e la locul lui, să faci pași Înapoi cu cea mai mare grijă. N-am cum să ți semnalizez. Suntem aproape la vedere. Nici un adăpost de Doamne-ajută. Noroc, prietene!” Undiță și-a lăsat sacul de merinde În seama mea și a pornit. Se târa ca un șarpe. Știa să se adăpostească după orice buruiană. La un moment dat, a dispărut, ca Înghițit de pământ! Mi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la Îndemână. Undiță, tu vei rămâne pe locul pe unde a trecut patrula rusească. Ceilalți doi, cu câțiva pași mai În spate. Să existe posibilitate de comunicare Între voi. <Executarea!ă” Am plecat spre șosea, căutând În semiobscuritatea nopții un adăpost. N-am uitat să luăm câteva crengi din copăcelul singuratic aflat În calea noastră. Asta pentru a șterge urmele după ce ne vom găsi adăpost. În cele din urmă, tot Toader l-a găsit. Simplu. „Din câte Îmi dau seama, aici
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
posibilitate de comunicare Între voi. <Executarea!ă” Am plecat spre șosea, căutând În semiobscuritatea nopții un adăpost. N-am uitat să luăm câteva crengi din copăcelul singuratic aflat În calea noastră. Asta pentru a șterge urmele după ce ne vom găsi adăpost. În cele din urmă, tot Toader l-a găsit. Simplu. „Din câte Îmi dau seama, aici a fost un lan de grâu sau de orz - ovăz nu, fiindcă rușii nu prea mai au cai. Și dacă le-a mai rămas
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
umezit geana și un oftat de regăsire s-a auzit din piepturile celor din jur. ― Geamătul lui Toader trăda o durere de nesuportat! L-am târât cât am putut mai adânc În lungul văgăunii. Acolo ne puteam socoti oarecum la adăpost. Umbra malurilor și tufișurile de pe creastă ne făceau invizibili pentru vânător. Apoi ne-am lipit de pereții gârlei foarte Înguste, pentru ca vreo rafală de mitralieră să nu ne poată atinge... De altfel și aviatorul, văzând că Își pierde timpul degeaba
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vină într-ajutor. Îi răspunse numai ecoul, pe mai multe voci, și un stol de ciori se ridică întunecat dintre crăcile unor salcâmi răzleți și încă fără frunze. Apoi Culae iuți pasul și o luă la fugă, în căutarea unui adăpost. Întâmplarea norocoasă îi scoase în cale un bordei dărăpănat și învelit cu stuf, răsărind stingher la o margine a drumului. Dar nu se repezi să intre, ca un om fără chibzuință, ci mai întâi cercetă bine cu privirea locul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
că la vreo zece kilometri se găsește satul Gherasimovka, unde se află și "comanditur". Șeful transportului, un rus ras în cap, care vorbea tare și înjura la fiecare două cuvinte, ne-a mai spus că trebuie să ne pregătim un adăpost pentru iarnă și că în câteva zile va trece un camion cu un "nacialnic" care ne va instrui despre obligațiile noastre de muncă. După ce am privit împrejurimile de pe dâmbul cu mesteceni am pornit în explorarea lor. Apele unui pârâu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Ulitia, ajutată de cel mai tânăr Vasili de pescuit, vânat, lemne de foc. Și toate astea fără să fi avut încă habar ce muncă vom avea de făcut ca deținuți. Olga, Ana și Iuliana s-au apucat să sape un adăpost în pământ, iar Ulitia și cu mine am cules ierburi și crengi ca să acoperim și să căptușim viitorul nostru bârlog. Minodora se juca cu Vasili printre copaci și ierburi, fără să își dea seama, dragii de ei, cât de util
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]