KorAP: Find »[drukola/base=adjutant & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...48 49 50 ...53 >

1,320 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288

pentru un sonet, ajunse și micul dejun la final. Adjutanții curățară masa și duseră vesela și restul de mâncare la bucătărie, Acum mergem să ne aranjăm, nu întârziem deloc, spuseră ei, Așteptați, le-o tăie șeful, apoi, adresându-se primului adjutant, Servește-te de baia mea, altfel nu mai plecăm de aici. Cel căruia i se acordase favoarea se înroși de satisfacție, cariera lui tocmai făcuse un mare pas înainte, avea să se pișe în wc-ul șefului. În garajul subteran îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
indicau marca, culoarea, numărul de înmatriculare și sectorul din parcare unde fusese lăsat. Fără să treacă pe lângă portar, au coborât până acolo cu liftul și au găsit imediat mașina. Era aproape ora zece. Șeful îi spuse celui de-al doilea adjutant, care îi deschidea ușa din spate, Conduci tu. Primul adjutant se așeză în față, alături de șofer. Dimineața era plăcută, cu mult soare, demonstrând din plin că pedepsele a căror sursă atât de darnică a fost cerul în trecut și-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
unde fusese lăsat. Fără să treacă pe lângă portar, au coborât până acolo cu liftul și au găsit imediat mașina. Era aproape ora zece. Șeful îi spuse celui de-al doilea adjutant, care îi deschidea ușa din spate, Conduci tu. Primul adjutant se așeză în față, alături de șofer. Dimineața era plăcută, cu mult soare, demonstrând din plin că pedepsele a căror sursă atât de darnică a fost cerul în trecut și-au pierdut treptat forța cu trecerea veacurilor, bune și juste vremuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
acum să mergem la masă, ah, când o să vă întoarceți la bază intrați prin garaj, luni va trebui să mă informez dacă portarul e de încredere. O oră și patruzeci și cinci de minute mai târziu, comisarul îi regăsea pe adjutanții care îl așteptau în piață, pentru ca apoi să-i lase, succesiv, mai întâi pe agent, apoi pe inspector, în cartiere diferite, unde aveau să aducă la îndeplinire ordinele pe care le primiseră, adică, să se plimbe, să intre prin bodegi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
retrageți misiunea, albatros, O să v-o retrag, papagal-de-mare, v-o promit, dar nu acum și nici la cererea dumneavoastră, vă va fi retrasă când cazul va fi închis, iar cazul acesta va fi închis datorită efortului dumneavoastră meritoriu și al adjutanților dumneavoastră, ascultați-mă bine, vă dau cinci zile, luați bine aminte, cinci zile, nici una în plus, ca să-mi predați toată celula legată de mâini și de picioare, pe vulturul dumneavoastră pescar și pe soțul ei, căruia nu s-a ajuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
precum destinul, dacă ești foarte grăbit ia-o pe scări. Comisarul băgă, în sfârșit, cheia în ușa de la providențial, s.a., asigurări&reasigurări, aprinse lumina și se precipită spre masa unde întinsese harta orașului și unde luase ultimul mic dejun cu adjutanții săi absenți. Îi tremurau mâinile. Forțându-se să avanseze încet, să nu sară rânduri, cuvânt cu cuvânt, citi una după alta știrile din cele patru ziare care publicau fotografia. Cu mici schimbări de stil, cu ușoare diferențe de vocabular, informația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
a venit să verifice dacă totul este în conformitate cu planurile. Nu pare ceva neobișnuit. Deși la anumite nivele ale breslei începuse deja să se murmure că ministrul nu era satisfăcut de treaba comisarului, și dovada stă în faptul că ordonase întoarcerea adjutanților, lăsându-l pe el în suspensie, alții spun stand by, murmurele încă n-au ajuns la straturile mai inferioare, cărora le aparțin acești agenți, Trebuie să lămurim, totuși, și înainte de a uita, că amintiții murmurători nu au nici o idee precisă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597

Adoras erau pedeapsa pentru că ucisese un tânăr locotenent ce îl amenințase că va da în vileag neregularitățile în contabilitatea regimentului său anterior. Condamnat la moarte, unchiul său, faimosul general Obeid-el-Fasi, erou al Independenței, reușise, datorită faptului că fusese unul din adjutanții și oamenii săi de încredere în timpul războiului de eliberare, să obțină pentru el posibilitatea de a se reabilita în fruntea unui detașament, într-un loc unde nu putea fi trimis nici un alt militar de carieră, decât dacă s-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
dintre soldați îl întrerupse, arătând cu mâna spre salină. — Priviți! - strigă. Pleacă! Locotenentul luă binoclul și se uită spre locul indicat. într-adevăr, targuí-ul își strânsese ridicolul campament și se îndepărta, ducându-și animalul de frâu. Se întoarse gânditor spre adjutantul său: — Unde s-o fi ducând? Ajamuk ridică din umeri: — Cine poate ști ce-i în mintea unui targuí? — Nu-mi place. — Nici mie. Locotenentul se gândi câteva clipe, vădit îngrijorat. Presupun că va încerca s-o șteargă în timpul nopții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

Era beată toată bateria, mergând pe drum În Întuneric. Mergeam spre Champagne. Locotenentul continua să călărească pe câmp spunându-și „Dacă-ți zic că-s beat, mon vieux. O, sunt terminat“. Am ținut drumul acela toată noaptea pe Întuneric și adjutantul Își tot ținea calul lângă bucătăria mea, spunându-mi „Trebuie să-l stingi. E periculos. Cineva o să-l observe.“ Eram la cincizeci de kilometri de graniță și adjutantu-și făcea griji din cauza focului de la bucătăria mea. A fost un drum tare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
lumina pe deasupra nămeților. Săpaseră un șanț de-a lungul colibei și În fiecare zi senină razele soarelui străluceau pe zid, reflectând căldura pe zăpadă și lărgind, astfel, șanțul. Era spre sfârșitul lui martie. Maiorul stătea la o masă de lângă perete. Adjutantul său era așezat la altă masă. Maiorul avea două cercuri albe În jurul ochilor, urme lăsate de ochelarii de soare. Restul feței fusese arsă de soare, apoi bronzată și apoi arsă din nou. I se umflase nasul și Începuse să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
apoi Își freca fruntea și obrajii, și pe urmă, cu mare delicatețe, Își masa nasul. După ce termină, se ridică-n picioare, luă farfurioara și se duse În camera mai mică, unde dormea. — Mă duc să mă culc puțin, Îi spuse adjutantului, care, În acea armată, nu era un ofițer numit de o comisie. Termină tu ce mai e pe-aici. Da, signor maggiore, răspunse adjutantul. Se lăsă pe spătarul scaunului și căscă. Scoase din buzunarul hainei o carte cu coperțile Îmbrăcate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
se duse În camera mai mică, unde dormea. — Mă duc să mă culc puțin, Îi spuse adjutantului, care, În acea armată, nu era un ofițer numit de o comisie. Termină tu ce mai e pe-aici. Da, signor maggiore, răspunse adjutantul. Se lăsă pe spătarul scaunului și căscă. Scoase din buzunarul hainei o carte cu coperțile Îmbrăcate-n hârtie și o deschise. Apoi o lăsă jos și-și aprinse pipa. Se aplecă cu coatele pe masă ca să citească și pufăia din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
uite. Nu putea să citească liniștit până nu termina. Soarele se ascunse În spatele unui munte, așa că lumina nu se mai reflecta pe peretele cabanei. Un soldat intră și vârî În sobă niște crengi de pin ciopârțite. — Încet, Pinin, Îi spuse adjutantul. Maiorul doarme. Pinin era ordonanța maiorului. Era un băiat tuciuriu. Pregăti focul În sobă, punând cu grijă crengile de pin, Închise ușița și se-ntoarse În spatele cabanei. Adjutantul continuă să se uite prin hârtii. — Tonani! strigă maiorul. — Da, signor maggiore

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
vârî În sobă niște crengi de pin ciopârțite. — Încet, Pinin, Îi spuse adjutantul. Maiorul doarme. Pinin era ordonanța maiorului. Era un băiat tuciuriu. Pregăti focul În sobă, punând cu grijă crengile de pin, Închise ușița și se-ntoarse În spatele cabanei. Adjutantul continuă să se uite prin hârtii. — Tonani! strigă maiorul. — Da, signor maggiore? — Trimite-l pe Pinin Încoace. — Pinin! strigă adjutantul. Pinin intră. — Te cheamă maiorul, Îi spuse adjutantul. Pinin traversă camera până În fața ușii Întredeschise a maiorului. Ciocăni În ușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
un băiat tuciuriu. Pregăti focul În sobă, punând cu grijă crengile de pin, Închise ușița și se-ntoarse În spatele cabanei. Adjutantul continuă să se uite prin hârtii. — Tonani! strigă maiorul. — Da, signor maggiore? — Trimite-l pe Pinin Încoace. — Pinin! strigă adjutantul. Pinin intră. — Te cheamă maiorul, Îi spuse adjutantul. Pinin traversă camera până În fața ușii Întredeschise a maiorului. Ciocăni În ușa Întredeschisă: — Signor maggiore? — Intră, Îl auzi adjutantul pe maior, și Închide ușa după tine. În cameră, maiorul stătea Întins pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
cu grijă crengile de pin, Închise ușița și se-ntoarse În spatele cabanei. Adjutantul continuă să se uite prin hârtii. — Tonani! strigă maiorul. — Da, signor maggiore? — Trimite-l pe Pinin Încoace. — Pinin! strigă adjutantul. Pinin intră. — Te cheamă maiorul, Îi spuse adjutantul. Pinin traversă camera până În fața ușii Întredeschise a maiorului. Ciocăni În ușa Întredeschisă: — Signor maggiore? — Intră, Îl auzi adjutantul pe maior, și Închide ușa după tine. În cameră, maiorul stătea Întins pe pat. Pinin rămase În picioare lângă patul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Tonani! strigă maiorul. — Da, signor maggiore? — Trimite-l pe Pinin Încoace. — Pinin! strigă adjutantul. Pinin intră. — Te cheamă maiorul, Îi spuse adjutantul. Pinin traversă camera până În fața ușii Întredeschise a maiorului. Ciocăni În ușa Întredeschisă: — Signor maggiore? — Intră, Îl auzi adjutantul pe maior, și Închide ușa după tine. În cameră, maiorul stătea Întins pe pat. Pinin rămase În picioare lângă patul de campanie. Maiorul stătea cu capul pe rucsacul pe care-l umpluse cu haine ca să fie ca o pernă. Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
ar fi mai bine să rămâi ordonanța mea. Sunt mai puține șanse să fii ucis. Mai aveți treabă cu mine, signor maggiore? — Nu, du-te și vezi-ți de ce făceai. Lasă ușa deschisă când ieși. Pinin ieși, lăsând ușa deschisă. Adjutantul Îl urmări cum traversă Încăperea cu un mers ciudat și apoi ieși. Pinin se-nroșise și se mișca altfel decât atunci când venise cu lemnele. Adjutantul privi În urma lui și zâmbi. Pinin se Întoarse cu alte lemne pentru foc. Maiorul, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
și vezi-ți de ce făceai. Lasă ușa deschisă când ieși. Pinin ieși, lăsând ușa deschisă. Adjutantul Îl urmări cum traversă Încăperea cu un mers ciudat și apoi ieși. Pinin se-nroșise și se mișca altfel decât atunci când venise cu lemnele. Adjutantul privi În urma lui și zâmbi. Pinin se Întoarse cu alte lemne pentru foc. Maiorul, care stătea Întins pe pat, privindu-și casca acoperită cu pânză și ochelarii de soare atârnați Într-un cui, Îi auzi pașii pe podea. „Drăcușorul, mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
decât În orice bombardament, din cauza unei case și a unui grajd lung și a unui canal? Se ridică-n capul oaselor. Își lăsă picioarele jos cu grijă. Îi amorțeau de fiecare dată când le ținea Întinse prea mult. Răspunse privirilor adjutantului, ale telegrafiștilor și ale celor doi curieri și-și puse pe cap casca acoperită cu pânză. — Regret absența ciocolatei, a ilustratelor și a țigărilor, spuse. Port totuși uniforma. Maiorul se-ntoarce imediat, spuse adjutantul. În acea armată, adjutantul nu este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
ținea Întinse prea mult. Răspunse privirilor adjutantului, ale telegrafiștilor și ale celor doi curieri și-și puse pe cap casca acoperită cu pânză. — Regret absența ciocolatei, a ilustratelor și a țigărilor, spuse. Port totuși uniforma. Maiorul se-ntoarce imediat, spuse adjutantul. În acea armată, adjutantul nu este delegat de o comisie. Uniforma nu este executată corect pe de-a-ntregul, spuse Nick. Dar ajunge ca să vă faceți o idee. Mai multe milioane de americani o să ajungă aici În curând. Credeți c-o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Răspunse privirilor adjutantului, ale telegrafiștilor și ale celor doi curieri și-și puse pe cap casca acoperită cu pânză. — Regret absența ciocolatei, a ilustratelor și a țigărilor, spuse. Port totuși uniforma. Maiorul se-ntoarce imediat, spuse adjutantul. În acea armată, adjutantul nu este delegat de o comisie. Uniforma nu este executată corect pe de-a-ntregul, spuse Nick. Dar ajunge ca să vă faceți o idee. Mai multe milioane de americani o să ajungă aici În curând. Credeți c-o să trimită soldați americani aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
este delegat de o comisie. Uniforma nu este executată corect pe de-a-ntregul, spuse Nick. Dar ajunge ca să vă faceți o idee. Mai multe milioane de americani o să ajungă aici În curând. Credeți c-o să trimită soldați americani aici? Întrebă adjutantul. — O, desigur. Americani de două ori cât mine, sănătoși, cu inimi curate, care dorm noaptea, care n-au fost răniți niciodată, care n-au fost aruncați În aer, cărora nu li s-a săpat prin căpățâni, cărora nu le-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
a săpat prin căpățâni, cărora nu le-a fost frică niciodată, care nu beau, care le sunt credincioși fetelor pe care le-au lăsat acasă, de altfel mulți n-au avut niciodată lăței, băieți minunați. O să vedeți. — Sunteți italian? Întrebă adjutantul. — Nu, american. Uitați-vă și voi la uniformă. E făcută de Spagnolini, dar nu e o replică foarte exactă. — Sunteți din nord sau din sud? — Din nord. Simțea cum Începe să vină. O să Încerce s-o Înăbușe. — Dar vorbiți italiana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]