2,436 matches
-
tiraniei 6. Étienne de la Boétie (1530-1563), scriind în zorii modernității (concisul său Discours de la servitude volontaire, ou le Contr’Un, câtuși de puțin anunțat de poeziile publicate până atunci de tânărul autor, a fost „camuflat” de marele său prieten și admirator, Montaigne, în mult mai cunoscutele Essais), a găsit răspunsul definitoriu pentru noua antropologie filozofică negativă - încă metafizică, dar deja intrată pe povârnișul secularizării -, din care aveau să se nască în următoarele două secole constituțiile democratice. În opinia lui Étienne de la
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
prea omenesc”, ar spune Nietzsche -, fără ca prin aceasta să devenim mai indulgenți cu ilustrul tiranofil. Ba chiar dimpotrivă. La fel de clară era pentru toată lumea și evaluarea (i)responsabilității politice a lui Alexandre Kojève, marele prieten-inamic al lui Leo Strauss și marele admirator al lui Carl Schmitt - venit să țină o conferință la Berlin în 1967, excentricul rus, probabil agent KGB timp de patru decenii, a anunțat că merge să-l vadă pe Schmitt, „singurul om cu care merită să vorbești în Germania
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sanctuarul fericirii conjugale? deși, orice ar face Pașa, tot nu-l poate alunga din patul său pe cel mai faimos Lothario, căci, vai! toți pești dorm în același pat! După cum, pe uscat, doamnele pricinuiesc adesea cele mai teribile dueluri între admiratorii lor rivali, balenele sînt uneori cauza unor lupte pe viață și pe moarte, între bărbătușii ce le îndrăgesc. Aceștia se duelează cu lungile lor fălci inferioare, ajungînd uneori să și le vîre una într-alta; ei luptă astfel pentru supremație
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a resimțit nu puține din vicisitudinile timpului sub fața lor cea mai suportabilă. Trupele rusești de ocupație le-a cunoscut prin ofițerii instruiți care îi frecventau cursurile, iar autoritățile statului i s-au înfățișat mult timp în relația filosofului cu admiratorul și protectorul său, ministrul Zedlitz. 42. Immanuel Kant, Op. cit., p. 377. Christine Korsgaard dezvoltă această temă, sugerând următorul raționament al lui Kant: „Dacă a minți pentru un scop bun sau a ne revolta pentru a avea un guvern mai bun
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
la o asemenea întrebare pare important pentru aprecierea caracterului realist al învățăturii sale morale. Căci ce ar putea spune o asemenea învățătură altora dacă cel care o propune a trăit într-un mod care se indepărtează mult de principiile ei? Admiratori ai lui Kant nu ezită să afirme că viața acestuia a fost exemplară tocmai fiindcă a fost trăită în deplină consecvență cu principiile pe care le-a formulat gânditorul. Otto Schöndörffer, unul dintre editorii scrisorilor lui Kant, remarca: „Kant nu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
orice urmă de îngâmfare. Merită să fie invocate câteva fapte care ilustrează această atitudine. În perioada lungii sale tăceri de un deceniu, care a premers apariția Criticii rațiunii pure, Kant nu s-a lăsat câtuși de puțin influențat de insistența admiratorilor săi de a publica cât mai repede rezultatele importante la care ajunsese în cercetările sale34. Puțini știu că marile coordonate ale filosofiei sale morale au căpătat contururi clare în mintea lui Kant cu mulți ani înaintea scrierilor sale în acest
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
o opțiune care i-a șocat pe atunci pe unii dintre tinerii intelectuali de școală franceză. Poziția lui Maiorescu, arbitru cultural și profesor de filosofie, este exemplară în această privință 3. Pentru a nu mai aminti de Eminescu, un mare admirator al lui Schopenhauer, cel care a făcut cea dintâi încercare de a traspune în limba română a vremii un text kantian de ariditatea celui al Criticii rațiunii pure. Acțiunea Junimii pentru orientarea culturii naționale în spiritul umanismului european, așa cum se
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
un sistem de referință esențial pentru gândirea filosofică în genere, Petrovici va reflecta totuși asupra problemelor morale, sociale și politice ale epocii sale într-un orizont cu totul diferit de cel al filosofiei practice kantiene. Ne putem întreba de ce acel admirator al geniului filosofic al autorului Criticii rațiunii pure care a fost Petrovici nu era entuziasmat de viziunea kantiană asupra autonomiei omului ca ființă înzestrată cu rațiune, de orientarea republicană, democratică și cosmopolită a gândirii sale sociale și politice. Există, cred
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
el de nedespărțit. 95. Nae Ionescu, „Confuzii ideologice”, în Cuvântul, 17 august 1929, citat după George Voicu, Mitul Nae Ionescu, Editura Ars Docendi, București, 2000, p. 66. 96. Într-o versiune caricaturală această poziție va fi reluată de elevul și admiratorul său Petre Țuțea. Acesta sublinia că dialogurile lui Platon se termină fără a oferi soluții și aprecia că aici „se vede geniul lui Platon față de Kant care e mai plăvan”. Kant „are impresia că posedă soluții, în timp ce Platon își dă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cum să-i spun? - documentară, dar și ca mostră de stil chandlerian de cea mai bună calitate. (De altfel, câteva fragmente au fost deja folosite în pasajele anterioare.) Valoarea lui e cu atât mai mare cu cât adresantul este un admirator englez oarecare și nu unul dintre partenerii de dialog epistolar de o viață ai romancierului. Datată 19 aprilie 1951, scrisoarea poate oricând sta, ca document programatic, alături de marele său eseu The Simple Art of Murder. Prins în joc, Chandler se
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ar ști noul dans mambo, pentru că pare să fi apărut și să fi devenit popular doar de curând. Alte preocupări artistic-distractive: Susțineți c-ar merge des la filme și că-i displac musicalurile. Trebuie să verific. Ar putea fi un admirator al lui Orson Welles. Posibil, mai ales atunci când Orson nu e regizoul filmelor în care joacă. Obiceiurile de lectură și gusturile muzicale ale lui Marlowe sunt un mister la fel de mare pentru mine cât sunt pentru dumneavoastră și dac-aș încerca
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
deja o figură de cult, acuzația putea fi cât se poate de serioasă. Cineva interesat de gusturile literare ale lui Chandler ar constata cât de mare era discrepanța între ceea ce-i plăcea lui și categoria autorilor în care îl plasau admiratorii. Pentru elita intelectuală a vremii, el constituia un posibil egal al unor Graham Greene sau Eugene O’Neill. În viziunea sa, nici una din vedetele „progresiste” nu merita vreo stimă: Chandler îi percepea în sterilitatea lor plină de resentiment, în lenea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
-l deranja pe Chandler era vorbăria fără sfârșit în jurul acestor personaje care acaparaseră prim-planul scenei culturale. Nu mai conta că mulți dintre ei - T.S. Eliot, Stephen Spender, Cyril Connolly, iar mai târziu William Faulkner, Truman Capote etc. - se declaraseră admiratori înfocați ai romanelor „marlowiene”: un justițiarism strâmb, inflexibil, ranchiunos înlocuiește necesara luciditate a unui autor cu merite necontestate vreodată de cineva. Corespondența lui Chandler arată ce fel de literatură îi place și, mai ales, de ce îl preferă pe enigmaticul Ross
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
narative născute sub privirile sale. Intrând în mintea lui Marlowe, suntem, parcurgând textul, alter ego-uri ale acestuia, martorii pregătiți să probeze adevărul întâmplărilor puse în pagină de impetuoasa persoană întâi a narațiunii. Toate acestea ar fi simple fantasme ale unor admiratori ai lui Chandler dacă n-ar exista și probele textuale corespunzătoare. Valoarea creației lui Chandler este dovedită de nenumărate secvențe în care talentul literar al scriitorului irumpe vijelios. Scena descrierii de către Marlowe a stării de delirium tremens în care-l
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
belele. O frază nefericită, interpretată drept poziție antisemită („Dr. Carl Moss era un evreu greoi, cu o mustață ca a lui Hitler, ochi bulbucați și calmul unui sloi de gheață”), i-a atras un val de atacuri, inclusiv din partea unor admiratori. (Din pur scrupul filologic, fără a căuta un sens anume acestei constatări, menționez că în edițiile de după 1976 ale romanului, de la Vintage Books, cuvântul jew, „evreu”, a fost înlocuit cu man, „bărbat”...) Într-o scrisoare din 11 ianuarie 1946, adresată
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
-se naibii! (Chandler, 1981, p. 153). Îmbufnarea lui Chandler nu e o formă de alint. Existau suficiente motive în viața lui pentru a privi realitatea printr-o ceață pâcloasă, deprimantă: starea de sănătate, în continuă deteriorare, a lui Cissy. Mare admirator al lui Chandler, Somerset Maugham ridică vălul de pe drama trăită cotidian de către romancier, îngrozit că trebuie să fie martorul neputincios al intrării lente în moarte a ființei iubite. Devotat până la neurastenie plăpândei arătări ce cobora, din când în când, din
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în Playback), ni se înfățișează drept un atlet al performanțelor de dormitor și un consumator impenitent de alcooluri tari pe marginea piscinei. E limpede că romanul începea fals, promitea să fie grosolan și urma să sfârșească prin a-și înstrăina admiratorii. Modelul James Bond devenea, însă, tot mai irezistibil, fiind pe cale să acapareze imaginația cititorilor din anii ’50. Acest lucru devenise vizibil încă pe când Chandler scria Playback. Sub presiunea noului idol, dar și a prieteniei care îl leagă, în acest interval
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nu acestea erau întrebările din mintea moștenitorilor lui Chandler. Și - n-avem vreun motiv să credem - nici neliniștile lui Robert B. Parker, un scriitor de constant succes, inteligent, cultivat, dar deloc obsedat de marile probleme ale lumii. Parker era un admirator al stilului literar al lui Chandler - și cam atât. Pe de altă parte, este exagerat să punem în evidență doar aspectul mercantil al demersului, fără să remarcăm performanța creatoare. Or, din acest ultim punct de vedere, Poodle Springs reprezintă o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Academiei Române, la propunerea lui Sextil Pușcariu. Trimite versuri revistelor „Luceafărul” și „Lamura”, scoase și conduse, după război, de Al. Vlahuță, pe care, sosind în București, îl vizitează. În casa bătrânului poet, face cunoștință cu Nichifor Crainic și V. Voiculescu, amândoi admiratori ai tânărului și practicând, ca și el, o lirică de „concepție”. Încearcă să obțină o docență universitară, dar, nereușind, intră în redacția ziarului clujean „Voința” (1920). Se împrietenește aici cu alți viitori membri ai grupării „Gândirea”, Cezar Petrescu, Gib I.
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
din țările care fac parte din noul val de lărgire a NATO. În legătură cu Ion Iliescu și relația sa cu Iugoslavia, am aflat eu Însumi ceva interesant: el are o relație specială cu Iugoslavia. În primul rând, a fost un mare admirator al socialismului bazat pe autogestiune, așa cum era el formulat În Iugoslavia, și a urmărit cu mare atenție dezbaterile ideologice din această țară. Până prin 1980, când eurocomunismul și varianta titoistă de socialism despotic luminat păreau o alternativă preferabilă situației pe care
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
de război Împotriva civilizației liberale moderne, dragă sufletului lui Mircea Dinescu, ca și lui Andrei Pleșu. Mi se pare că acesta a tras Învățăturile de cuviință, fiind prin structura sa germanofil și atașat de valorile culturale germane. Nefiind un mare admirator al multora dintre lucrurile văzute În Statele Unite, după cum a spus-o În nenumărate rânduri, el a scris totuși În perioada eliberării Irakului două articole care mi se par esențiale și pe care le-am menționat deja. Thomas Freedman publică astăzi
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
și poet foarte interesant, ce rămâne În continuare de orientare marxizantă. Sigur că, dacă te uiți la biografia lui, poți Înțelege, ca și În cazul biografiei unei victime a regimului Pinochet: e greu să faci dintr-o asemenea victimă un admirator al lui George W. Bush, deși acesta nu are nici o vină pentru ce s-a petrecut În Chile În timpul regimului Pinochet. Există Însă zone politice În care o victimă a regimului Pinochet nu va intra: una este cea a Partidului
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
jos, al luminării poporului prin învățătură și culturalizare. El privește orice îndemn la schimbare cu reținere, acțiunile sale sunt prudente. A.r. ilustrează, în bună măsură, această poziție politică. Pe tărâmul culturii și al literaturii, redactorul gazetei este un eclectic. Admirator al clasicismului, dar nu indiferent la armoniile romantice ale poeziei europene a epocii, cunoscător, cum singur mărturisește, al folclorului autohton, precum și al legendelor și tradițiilor istorice naționale, el îmbină în scrierile sale beletristice toate aceste direcții, iar ideologia sa literară
ALBINA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285223_a_286552]
-
pildă în De laudibus philosophiae, Declarationes platonicae ad Cristophorum Laudinum, în Institutionum ad platonicam disciplinam libri quatuor, după cum și în epistolele adresate prietenilor săi. Marsilio Ficino l-a studiat sistematic pe gânditorul antic, creînd în jurul său un cenaclu liber de admiratori ai operei sale din care făceau parte filologi, filosofi, oameni politici, cu toții interesați în cercetarea, înțelegerea și traducerea dialogurilor lui Platon: Amerigo Benci, Migliore Cresci, Ottone Niccolini, Benedeto Accolti, Pietro dei Pazzi, Bernardo Valori, Giovanni Rucellai, Bartolomeo Fortini, Cristoforo Laudino
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
evrei - slovaci - turci - bulgari - țigani, aducând cu sine o imagine sui-generis a zonei de tranziție între Europa Occidentală și Europa Orientală. Epoca extrem de complexă, contradicțiile nemaiântâlnite până atunci sunt consecințele din urmă ale mișcărilor sociale, politice și religioase. Oamenii instruiți, admiratorii artei și ai culturii sunt din ce în ce mai numeroși; în paralel, se dublează numărul fanaticilor religioși, ai contestatarilor, ai nihiliștilor. Așa se face că veacul al XVI-lea afirmă, alături de Erasmus, Morus, Olahus, Mountjoy, Henric al VIII-lea al Angliei, Francisc I
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]