2,458 matches
-
constitui prin ele înseși în enunțuri sintactice complete, neanalizabile; conținutul semantico-sintactic al acestora rezultă din raportul anaforic cu enunțuri anterioare sau ulterioare, pe care le substituie în frază: „După întrunire avem preferanță (...) Da, neică Zahario.” (I.L. Caragiale, I, p. 116) Adverbele modalizante de tipul poate, firește, desigur etc. sunt considerate în mod frecvent „adverbe predicative”. În G.A. se afirmă că aceste adverbe „constituie singure predicatul regentei unei propoziții subiective.” (vol.I, p. 318; cf. și vol.II, p. 97 ș
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
rezultă din raportul anaforic cu enunțuri anterioare sau ulterioare, pe care le substituie în frază: „După întrunire avem preferanță (...) Da, neică Zahario.” (I.L. Caragiale, I, p. 116) Adverbele modalizante de tipul poate, firește, desigur etc. sunt considerate în mod frecvent „adverbe predicative”. În G.A. se afirmă că aceste adverbe „constituie singure predicatul regentei unei propoziții subiective.” (vol.I, p. 318; cf. și vol.II, p. 97 ș.u.). Funcția de predicat ar caracteriza aceste adverbe atunci când între adverbe și „subordonat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe care le substituie în frază: „După întrunire avem preferanță (...) Da, neică Zahario.” (I.L. Caragiale, I, p. 116) Adverbele modalizante de tipul poate, firește, desigur etc. sunt considerate în mod frecvent „adverbe predicative”. În G.A. se afirmă că aceste adverbe „constituie singure predicatul regentei unei propoziții subiective.” (vol.I, p. 318; cf. și vol.II, p. 97 ș.u.). Funcția de predicat ar caracteriza aceste adverbe atunci când între adverbe și „subordonat” intervine conjuncția că sau să: „Poate că-i convin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sunt considerate în mod frecvent „adverbe predicative”. În G.A. se afirmă că aceste adverbe „constituie singure predicatul regentei unei propoziții subiective.” (vol.I, p. 318; cf. și vol.II, p. 97 ș.u.). Funcția de predicat ar caracteriza aceste adverbe atunci când între adverbe și „subordonat” intervine conjuncția că sau să: „Poate că-i convin tuspatru craii cărților de joc.” (M.Eminescu, I, p. 163) Poziția autorilor ultimei ediții a Gramaticii Academiei a rămas în esență aceeași. Deși aceste adverbe sunt
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mod frecvent „adverbe predicative”. În G.A. se afirmă că aceste adverbe „constituie singure predicatul regentei unei propoziții subiective.” (vol.I, p. 318; cf. și vol.II, p. 97 ș.u.). Funcția de predicat ar caracteriza aceste adverbe atunci când între adverbe și „subordonat” intervine conjuncția că sau să: „Poate că-i convin tuspatru craii cărților de joc.” (M.Eminescu, I, p. 163) Poziția autorilor ultimei ediții a Gramaticii Academiei a rămas în esență aceeași. Deși aceste adverbe sunt considerate, funcțional, modalizatori
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aceste adverbe atunci când între adverbe și „subordonat” intervine conjuncția că sau să: „Poate că-i convin tuspatru craii cărților de joc.” (M.Eminescu, I, p. 163) Poziția autorilor ultimei ediții a Gramaticii Academiei a rămas în esență aceeași. Deși aceste adverbe sunt considerate, funcțional, modalizatori (vol.I, Adverbe modalizatoare, p.599 ș.u., vol.II, în interpretarea Predicatului, pp.249-251, și în cap. Modalitatea, p.673 ș.u.), "Semantic, toate au calitatea de predicat semantic, primind drept argument o întreagă propoziție
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
intervine conjuncția că sau să: „Poate că-i convin tuspatru craii cărților de joc.” (M.Eminescu, I, p. 163) Poziția autorilor ultimei ediții a Gramaticii Academiei a rămas în esență aceeași. Deși aceste adverbe sunt considerate, funcțional, modalizatori (vol.I, Adverbe modalizatoare, p.599 ș.u., vol.II, în interpretarea Predicatului, pp.249-251, și în cap. Modalitatea, p.673 ș.u.), "Semantic, toate au calitatea de predicat semantic, primind drept argument o întreagă propoziție (...) (Firește că a învățat.)" (vol.II, p.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
II, în interpretarea Predicatului, pp.249-251, și în cap. Modalitatea, p.673 ș.u.), "Semantic, toate au calitatea de predicat semantic, primind drept argument o întreagă propoziție (...) (Firește că a învățat.)" (vol.II, p.250), " Din punct de vedere sintactic, adverbele epistemice pot apărea ca elemente regente, cu funcție sintactică de predicat, când au ca adjunct o propoziție subiectivă introdusă prin conjuncția că (Poate că nu s-a observat...)." (vol.I, p.599) Adverbele de modalitate rămân în afara funcțiilor sintactice dar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
p.250), " Din punct de vedere sintactic, adverbele epistemice pot apărea ca elemente regente, cu funcție sintactică de predicat, când au ca adjunct o propoziție subiectivă introdusă prin conjuncția că (Poate că nu s-a observat...)." (vol.I, p.599) Adverbele de modalitate rămân în afara funcțiilor sintactice dar pot intra - unele din ele - în structura unor enunțuri complexe - printr-o relație de incidență, exprimând prin „propoziții neanalizabile” atitudinea subiectului față de conținutul desfășurat în planul obiectiv: „Pentru dăsagi și măgari/ Ușile-s
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
intra - unele din ele - în structura unor enunțuri complexe - printr-o relație de incidență, exprimând prin „propoziții neanalizabile” atitudinea subiectului față de conținutul desfășurat în planul obiectiv: „Pentru dăsagi și măgari/ Ușile-s, firește, mari.” (T. Arghezi, I, p. 235). Aceleași adverbe pot funcționa ca enunțuri sintactice globale când sunt întrebuințate și cu rol de adverbe de confirmare: „ - Lasă, Lache... o s-o cântați, sper.../ - Firește...” (I.L.Caragiale, II, 182). Cum, ca adverbe de confirmare, fac parte din clasa adverbelor pronominale (substitutive), planul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
exprimând prin „propoziții neanalizabile” atitudinea subiectului față de conținutul desfășurat în planul obiectiv: „Pentru dăsagi și măgari/ Ușile-s, firește, mari.” (T. Arghezi, I, p. 235). Aceleași adverbe pot funcționa ca enunțuri sintactice globale când sunt întrebuințate și cu rol de adverbe de confirmare: „ - Lasă, Lache... o s-o cântați, sper.../ - Firește...” (I.L.Caragiale, II, 182). Cum, ca adverbe de confirmare, fac parte din clasa adverbelor pronominale (substitutive), planul semantic global al propoziției (frazei) pe care o realizează își are originea în propoziția
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Ușile-s, firește, mari.” (T. Arghezi, I, p. 235). Aceleași adverbe pot funcționa ca enunțuri sintactice globale când sunt întrebuințate și cu rol de adverbe de confirmare: „ - Lasă, Lache... o s-o cântați, sper.../ - Firește...” (I.L.Caragiale, II, 182). Cum, ca adverbe de confirmare, fac parte din clasa adverbelor pronominale (substitutive), planul semantic global al propoziției (frazei) pe care o realizează își are originea în propoziția (fraza) anterioară la care se raportează, în structura dialogală a textului. Adverbele modalizante nu pot realiza
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
p. 235). Aceleași adverbe pot funcționa ca enunțuri sintactice globale când sunt întrebuințate și cu rol de adverbe de confirmare: „ - Lasă, Lache... o s-o cântați, sper.../ - Firește...” (I.L.Caragiale, II, 182). Cum, ca adverbe de confirmare, fac parte din clasa adverbelor pronominale (substitutive), planul semantic global al propoziției (frazei) pe care o realizează își are originea în propoziția (fraza) anterioară la care se raportează, în structura dialogală a textului. Adverbele modalizante nu pot realiza funcția de predicat întrucât nu pot participa
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
II, 182). Cum, ca adverbe de confirmare, fac parte din clasa adverbelor pronominale (substitutive), planul semantic global al propoziției (frazei) pe care o realizează își are originea în propoziția (fraza) anterioară la care se raportează, în structura dialogală a textului. Adverbele modalizante nu pot realiza funcția de predicat întrucât nu pot participa la nucleul predicațional al unei propoziții cu niciuna din cele două componente ale predicației - lexicală și gramaticală; pe de o parte, aceste adverbe sunt lipsite de autonomie semantică lexicală
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
raportează, în structura dialogală a textului. Adverbele modalizante nu pot realiza funcția de predicat întrucât nu pot participa la nucleul predicațional al unei propoziții cu niciuna din cele două componente ale predicației - lexicală și gramaticală; pe de o parte, aceste adverbe sunt lipsite de autonomie semantică lexicală; pe de alta, nu dispun de capacitatea de a actualiza, de a situa în timp „realități” aflate în afara timpului. Fără aceste două componente nu există predicat. S-a considerat că unele din aceste adverbe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adverbe sunt lipsite de autonomie semantică lexicală; pe de alta, nu dispun de capacitatea de a actualiza, de a situa în timp „realități” aflate în afara timpului. Fără aceste două componente nu există predicat. S-a considerat că unele din aceste adverbe - cele care ar admite verbul copulativ a fi: posibil, probabil participă la realizarea predicatului nominal (Cf. G.A., vol II, p. 97) iar altele, adverbele incompatibile cu intrarea în relație cu un verb copulativ (negreșit, firește, desigur, bineînțeles, pe semne
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
timpului. Fără aceste două componente nu există predicat. S-a considerat că unele din aceste adverbe - cele care ar admite verbul copulativ a fi: posibil, probabil participă la realizarea predicatului nominal (Cf. G.A., vol II, p. 97) iar altele, adverbele incompatibile cu intrarea în relație cu un verb copulativ (negreșit, firește, desigur, bineînțeles, pe semne etc.), ar realiza predicate verbale. De fapt, adverbe precum sigur, posibil, numai aparent admit verbul copulativ; în realitate este vorba de mari deosebiri între termenii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fi: posibil, probabil participă la realizarea predicatului nominal (Cf. G.A., vol II, p. 97) iar altele, adverbele incompatibile cu intrarea în relație cu un verb copulativ (negreșit, firește, desigur, bineînțeles, pe semne etc.), ar realiza predicate verbale. De fapt, adverbe precum sigur, posibil, numai aparent admit verbul copulativ; în realitate este vorba de mari deosebiri între termenii aflați în cele două structuri: cu verb copulativ și fără verb copulativ; se poate considera chiar că sunt două variante contextuale - de adjectiv
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
posibil, numai aparent admit verbul copulativ; în realitate este vorba de mari deosebiri între termenii aflați în cele două structuri: cu verb copulativ și fără verb copulativ; se poate considera chiar că sunt două variante contextuale - de adjectiv și de adverb - ale aceluiași termen. Între enunțurile „Probabil că va pleca.” și „E probabil că va pleca.” deosebirile sunt semnificative; în primul enunț, subiectul vorbitor „comentează”, pune sub semnul probabilității o anumită situație, în al doilea caracterizează o situație. Statutul diferit al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
că va pleca.” deosebirile sunt semnificative; în primul enunț, subiectul vorbitor „comentează”, pune sub semnul probabilității o anumită situație, în al doilea caracterizează o situație. Statutul diferit al celor doi termeni este dovedit și de reacția lor la categoria intensității: adverbul probabil este incompatibil cu sensurile gramaticale ale acestei categorii; nu se poate spune: „Foarte probabil/mai probabil că va pleca.” decât admițând elipsa verbului a fi, adică admițând că e vorba de enunțul al doilea: „E probabil că va pleca
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
gramaticale ale acestei categorii; nu se poate spune: „Foarte probabil/mai probabil că va pleca.” decât admițând elipsa verbului a fi, adică admițând că e vorba de enunțul al doilea: „E probabil că va pleca.” Iar în această situație, poziția adverbului nu e diferită de a altor termeni care constituie, aparent, singuri predicatul unei propoziții, dar numai datorită elipsei sau subînțelegerii verbului copulativ, componentul care poartă atributele semanticii gramaticale a predicației: „Ea un înger ce se roagă - El un demon ce
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ce se roagă - El un demon ce visează;/ Ea o inimă de aur - El un suflet apostat.” (M.Eminescu, I, p. 50), „Bine c-ai venit.”, „Păcat că n-ai venit.” ș.a.m.d. Se poate vorbi, așadar, numai de adverbe care intră în structura predicatului. În aceste enunțuri, însă, adverbul nu mai este un adverb modalizant. Prin esența lor, adverbele modalizante exprimă atitudinea subiectului vorbitor față de conținutul mesajului. Între adverb și verbul-predicat al propoziției nu se dezvoltă o relație sintactică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
inimă de aur - El un suflet apostat.” (M.Eminescu, I, p. 50), „Bine c-ai venit.”, „Păcat că n-ai venit.” ș.a.m.d. Se poate vorbi, așadar, numai de adverbe care intră în structura predicatului. În aceste enunțuri, însă, adverbul nu mai este un adverb modalizant. Prin esența lor, adverbele modalizante exprimă atitudinea subiectului vorbitor față de conținutul mesajului. Între adverb și verbul-predicat al propoziției nu se dezvoltă o relație sintactică asimilabilă relației de interdependență dintre predicat și subiectul său2 . În
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
suflet apostat.” (M.Eminescu, I, p. 50), „Bine c-ai venit.”, „Păcat că n-ai venit.” ș.a.m.d. Se poate vorbi, așadar, numai de adverbe care intră în structura predicatului. În aceste enunțuri, însă, adverbul nu mai este un adverb modalizant. Prin esența lor, adverbele modalizante exprimă atitudinea subiectului vorbitor față de conținutul mesajului. Între adverb și verbul-predicat al propoziției nu se dezvoltă o relație sintactică asimilabilă relației de interdependență dintre predicat și subiectul său2 . În consecință, un enunț precum „Negreșit
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
p. 50), „Bine c-ai venit.”, „Păcat că n-ai venit.” ș.a.m.d. Se poate vorbi, așadar, numai de adverbe care intră în structura predicatului. În aceste enunțuri, însă, adverbul nu mai este un adverb modalizant. Prin esența lor, adverbele modalizante exprimă atitudinea subiectului vorbitor față de conținutul mesajului. Între adverb și verbul-predicat al propoziției nu se dezvoltă o relație sintactică asimilabilă relației de interdependență dintre predicat și subiectul său2 . În consecință, un enunț precum „Negreșit că va veni.” - frază, în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]