1,384 matches
-
de obicei "conștiință" este cel care, sub forma culpabilității (a cărei refulare constituie funcția subconștientului), indică dereglarea idealului supra-conștient al armoniei. Sentimentul acesta supraconștient, SUPRACONȘTIINȚA ETICĂ, nu poate deveni cunoaștere conștientă absolut precisă decît în măsura în care falsa motivație nu mai este afect subconștient, în măsura în care aceasta este cunoscută conștient, compromisă din punct de vedere științific și tradusă în limbaj conceptual. Din cunoașterea falsei motivații decurge în mod necesar cunoașterea motivației juste Prima este contrariul perfect al celeilalte. Subconștientul și supraconștientul se află într-
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
termenii "afectivitate" și "emotivitate" sînt confundați și considerați drept sinonimi. Nu este deloc inutil să insistăm asupra lor. Căci în diferența dintre semnificațiile lor se află cheia științei motivelor și scoaterea în evidență a ei va facilita considerabil expunerea. Atît afectul cît și emoția sînt forțe motivante. Ar fi însă impropriu să vorbim despre o orbire emotivă. Orbirea spiritului este de natură afectivă și ține de forța subconștient motivantă. Termenul "afectiv" îl include implicit pe cel de "afectare", sinonim cu vanitate
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ideale. La modul simbolic, pedeapsa pentu greșeala comisă este prezentată ca fiind aplicată de principiul "divin". Ca să se spele de greșeală, de spiritul rău, ca să se elibereze de chinul înspăimîntător, omul trebuie să depună un efort interior de obiectivare a afectului cu efect orbitor al spamei: spiritualizarea-sublimarea acesteia. Epoca mitică se deosebește deci de epoca animistă prin faptul că implorarea magică este înlocuită de simbolizarea unui efort intrapsihic destinat depășirii mai eficiente a spaimei. Efortul acesta își găsește expresia mitică în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sânului. Metafora biologică pare a se fi pierdut pe drum, undeva în materialismul contingent al practicii. În cadrul întâlnirii dintre aceste două mașini se formează fluxul „dorinței” mașinice, flux specific „mașinilor dezirante” și care presupune atât subzistența conexiunilor cât și prezența afectelor care intră în interacțiune, relaționând și multiplicând sistemele, corpurile, forțele. Dacă la Baudrillard simularea este un principiu destructurant al lumii și al realității, la Deleuze și Guattari interconectarea este un principiu structurant într-un univers al destructurării și al destabilizării
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
organizate (organismeă și dezorganizate (fluxuriă. Fiind agregate sau constructe ale dorinței subiective, nu pot fi excluse din procesele productive (nu ne referim aici la termenul marxistă ale subiectivității. Mașinile dorinței operează în subiectivitatea omului în profunzime, până la nivelul memoriei, al afectelor și al sensibilității, transformând-o pe aceasta în producție; la rândul ei, subiectivitatea productivă are o funcționare mașinică, fiind deconstruită ca raport între deteritorializare (a fluxurilor simțurilor individualeă și reteritorializare (a fluxurilor simțurilor conectate la altă mașinăă. Mașinile dezirante sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
capitolul de față nu analizează cyborgul în dimensiunea unui corp organizat - ca organism (structuri, granițe, organe și ierarhii precis definite, universal stabilite și obiectiv formulateă, ci ca flux și dorință corporală. Astfel, aveam de-a face cu fluiditatea dezorganizată a afectelor, turbulența emoției, flexibilitatea contingentă a simțurilor, transgresarea limitelor și a dihotomiilor, fragmentarea subiectivă a corpului. Plecând de la premisa faptului că, în cadrul organismului, organul are o funcție particulară, o structură definită și o activitate sistematică, prin care se organizează, putem discuta
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
privește proteza cu tribulație și cu superioritate. Retrospectiv și introvertit, acest tip de cyborg este o victimă a tehnologiei, un prizonier în propria identitate mutantă, se teme de străinătate și se vede imobilizat într-o inerție a simțurilor și a afectelor. Evenimentele par a se derula înspre înapoi, iar sensul vieții este echivalat cu o pierdere sau cu un vid al trupului și al minții. Ajuns până în pragul nebuniei, se socotește el însuși un anormal sau un monstru într-o societate
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
aceste procese se realizează prin intermedierea simțurilor fizice, prin participare, imersie și interacțiune. De pildă, deși este transpoziționată în rețea, identitatea online, mobilă și transferabilă precum o informație digitală, nu este mai puțin înrădăcinată în corp, în simțuri și în afecte. Glorificată mai ales ca un spațiu al minții și al cunoașterii umane, al codurilor informaționale multietajate, identitatea la interfața tehnologiilor computaționale este și un spațiu al corporealității fizice, al dorințelor și al plăcerilor încarnate. Avatarul numeric se întrupează în lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
deopotrivă în mod fenomenologic și tehnologic. Astfel, corpul este restructurat ca biotehnologie, iar identitatea este dată de conlucrarea corporalității cu conștiința transfigurată prin relaționarea cu noile tehnologii informațional-comunicaționale. Identitatea (postăumană, ca solidaritate între materialitatea organic-mașinică, concretețea forțelor intelectului și subiectivitatea afectelor, este un proces de relații al organismului cu lumea, al minții cu trupul și al tehnologiei cu biologia. În această viziune sintetică se produce fluidizarea demarcațiilor existențiale și culturale fixe. Identitatea postumană, cyborgică, avatarică sau transgenică, (reăconfigurată în dimensiunile multiple
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
flexibilă de umanism care asigură echilibrul dintre materialitatea tehnologică și spiritualitatea umană. Așadar, nu postumanism, ci umanism valorificat într-un maxim de potențial creativ. 22. Acest capitol respinge atât perspectiva modernistă, raționalistă și universalistă, care neagă importanța simțurilor fizice, a afectelor și a dorințelor corporale, cât și pe cea postmodernistă, poststructuralistă și constructivistă, împinsă la extrem, pentru care corpul și identitatea umane sunt simple constructe culturale. Nici una dintre cele două perspective nu reușește să pună în lumină caracterul biologic al corpului
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
la Biserica Golia. La 30 aprilie cere și este confirmat ca diacon "definitiv". 1868. 17 februarie : este numit definitiv institutor la clasa I. La 26 februarie ziarul Convențiunea descrie doi preoți, care în Teatrul Național se „desfătau privind și aplaudând afectele și simțămintele din piesă”. Nu se dau nume, dar unul dintre acești preoți este Ion Creangă (ancheta eclesiastă stabilește acest lucru). După aceea în Curierul de Iași nr. 6, titlul unui articol este Tragerea la țintă și vânatul de paseri
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
aspecte disparate ale realității; * este imprecisă în sensul că ea este marcată de inexactități, de exagerări ale unor detalii în dauna întregului, ale manifestului în dauna latentului, de interpretarea necorespunzătoare a unor semne ale socialului; * este subiectivă, determinată de predominanța afectelor, sentimentelor și prejudecăților observatorului; * nefiind înregistrate sistematic, multe dintre datele empirice culese se pierd. La rândul ei, observația științifică se caracterizează prin: * este fundamentată teoretic: cercetătorul realizează observația pornind de la o teorie științifică în legătură cu obiectul investigat; respectiva teorie îi orientează
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
o continuitate a copilului. Tot ce trăiește încă din timpul vieții intrauterine se gravează, se înscrie în el: în conștient (amintiri, urme mnezice conștiente), dar mai ales în inconștient. Conștientul este limitat și nu poate conține cantitatea de emoții, experiențe, afecte percepute sau trăite în timpul vieții individului. Amintirile sale se vor organiza deci în așa fel încât să se evite o supraîncărcare, ceea ce ar genera haos și tulburări psihice. Memoria este obligată să opereze selecții. Ca urmare, este vorba de o
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
a realității (refularea elementelor negative legate de o situație anxiogenă), nu este deci decât o iluzie. Sentimentele negative nu pot să dispară ca prin minune; ele sunt doar date deoparte. Sunt plasate în inconștient. Refularea nu se referă doar la afectele penibile și neplăcute, ci și la gândurile, dorințele sau acțiunile nerealizabile sau interzise. Pentru a evita, în caz de frustrare, o stare permanentă de tensiune, refularea va acționa prin drenarea energiei respective spre inconștient. De aici, tensiunea va fi domolită
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
unor granițe relativ rigide, iar sinteza gândirii se elaborează greoi, aceștia percep cu întârziere modificările activității în funcție de particularitățile situației și schimbările survenite în modul lor de viață. 10. Fragilitatea construcției personalității și infantilismul comportamental, pe fondul dificultăților de stăpânire a afectelor care poate conduce fie la impulsivitate, agresivitate, credulitate excesivă, fie la izolare, frică de a relaționa cu cei din jur, neîncredere. De asemenea, acesta prezintă și o rigiditate a conduitei, fapt care determină o serie de probleme în relația cu
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
deoarece aceștia nu recurg la procedee de fixare intenționată, nu-și elaborează un plan de organizare al materialului nici în momentul fixării, nici în momentul reproducerii; Imaturitate afectivă destul de accentuată, evidențiată în principal prin caracterul exploziv și haotic al trăirii afectelor și capacitate redusă de a controla expresiile emoționale, adesea exagerat de puternice în raport cu cauza care le-a produs, afectează negativ relațiile cu cei din jur. 1.3.3. Dizabilitatea mentală de gradul II (imbecilitatea) Este cunoscută în literatura de specialitate
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
maladia Down sunt întârziate ca apariție și cunosc un ritm de dezvoltare lent, la orice vârstă mongoloidianul este lent, apatic pasiv, poate sta ore întregi în aceeași poziție sau are pendulări monotone ale capului și ale membrelor. Afectivitatea la nivelul afectelor foarte puternică. Emotivitate exagerată prin lipsa controlului cortical. În general, afectuos, vesel, bine dispus. Se întâlnesc rar cazuri de iritabilitate sau agresivitate. Manifestă în permanență tendința de sociabilitate, fără o formulă axiologică. Are puternice reacții de gelozie datorită infantilismului afectiv
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
în rândul celor cu deficiență, dar asta nu-i exclude și pe cei cu nivel intelectual normal și care comit numeroase fapte imorale; * tulburări afective care sunt prezente sub forma unei imaturități sociale și morale, cu stări de dereglare a afectelor (V. Preda, 1981, p. 72). Acest fapt cauzează o dependență afectivă și în consecință o cotă crescută de sugestibilitate. Incompleta dezvoltare a unei autonomii afective va scădea șansele de control asupra reactivității afective, și mai ales a celor socio-morale. A.M.
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
loc semnificativ, întrucât stimulii din exteriori nu dețin anumite proprietăți stresante, ei doar există; însă maniera de evaluare și de raportare a individului față de aceștia reprezintă cauza centrală a tensiunii resimțite. un astfe de decalaj între realitatea obiectivă și nevoile, afectele și valorile interne ale individului facilitează dezvoltarea unor comportamente antisociale, cu un nivel crescut de agresivitate (auto- și hetero-) ce pot îmbrăca diferite forme (Butoi, T. 2009, p. 26): * inhibiția anxioasă a activității; * reacții necontrolate cu descărcări agresive; * regresii de
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
exact prin adevărul operei [s.n.]. Adevărul poartă în el o putere de convingere, chiar de convertire, care este marca prin care îl recunoaștem. Cu cât mai mare este opera și mai profund adevărul întrevăzut, cu atat mai puternic va fi afectul așteptat și cu atât mai mult acest efect va deveni universal [s.n.]. Universalitatea se află, deci, în efectul produs [s.n.], si nu în cauză 64. Marii artiști ne oferă o viziune cu totul nouă asupra lumii, care, după ce le contemplam
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
pe care o simțim în propria noastră viața 91. Marii artiști ne fac să descoperim în noi sentimente de o intensitate singulară și imprevizibilă, inseparabile de operă ce o generează, dar care reînnoiesc fundamental trăirile noastre. Artă aduce la lumină afectele noastre cele mai profunde, prin mijloace estetice și ritmice, printr-o creație liberă, ce reanima și dezvăluie o istorie personală, deschisă (precum "sentimentul naturii", creat de J-J. Rousseau, amintit de Henri Bergson, în Cele două surse ale moralei și religiei
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
înțelege deplin mecanismul efectului propus"106, printr-o organizare conștientă, deliberată, a materialelor primare ale artei, este necesară. Numai în acest fel poate el să producă o operă genială, pentru a iscă, în ceilalți, ceea ce ei pot simți cu adevărat - afectul ce însoțește intuiția simetriei divine. Cunoașterea veritabilă, la care conduce doar sentimentul poetic, inseamna descoperirea armoniei lumii, care reprezintă la Poe, Adevărul Suprem. Scopul mărturisit al speculației metafizice din Eureka este să dezvăluie ordinea cosmosului, cu alte cuvinte, să releve
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
cel mai puternic care i se aduce constă în faptul că reduce toate interacțiunile umane la calcul și schimburi raționale. Criticii arată că în realitate oamenii intră în relații sociale pentru tot felul de motive, unele raționale, unele bazate pe afecte. O viziune mai echilibrată, poate fi aceea că oamenii intră în relații unul cu altul parțial pentru motivele schimbului și parțial pentru alte motive. Cap. 4 CULTURA ȘI STRUCTURA SOCIALĂ 4.1. Societatea, cultura și structura socială Sociologia, așa cum am
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
altfel oamenii nu ar putea asigura o decență a relațiilor reciproce. Competența morală a conștiinței, a eului spiritual „Conștiința domnește, dar nu guvernează.” (P. Valéry) În sens strict psihologic, este așa, deoarece „conștiința” este În luptă permanentă cu „instinctele” și „afectele” noastre. SÎnt totuși existențe umane, e drept singulare, care demonstrează că la nivelul psihicului individual conștiința poate guverna ca „principiu moral”, asigurînd o anumită calitate comportamentului (ex: Cato, Socrate, Diogene, Laerțiu etc.). * Orgoliu nu Înseamnă Întotdeauna numai stimă de sine
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
mai rău conducător este acela care nu se poate conduce pe sine Însuși.” (Cato) Despre cel incapabil de a se conduce pe el Însuși Baruch Spinoza spunea: „Numesc sclavie neputința omului de a-și potoli și de a-și Înfrîna afectele; căci omul supus afectelor nu mai este stăpîn pe sine, ci este stăpînit de soartă, cu atîta putere, Încît adesea este constrîns, deși vede binele, să urmeze totuși răul”. * „Rațiunea necorectată de instincte e la fel de rea ca și instinctul necorectat
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]