1,935 matches
-
afirmat; vom aduce argumentele de rigoare la capitolul despre critic). Nu este o atitudine elitistă și, deci, o fisură în concepția democratică promovată de Ibrăileanu, ci un criticism lucid și, mă repet, inocent, o ușoară exagerare, pe care natura genului (aforismul) o presupune. Explicația se poate susține și din alt punct de vedere. Nevroticului Ibrăileanu, pentru care orice realizare a fost smulsă cu efort fizic și intelectual, viața i se pare un necurmat război: Nu fi un moment distrat, nu te
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
supus hazardului. Nimic din ceea ce se va produce nu poate fi anticipat, viitorul fiind considerat ca un neant (p. 26-27). Sunt păreri care contravin tinereții sale socialiste, ba chiar democratismului poporanist ori tenacității sale. Nu este exclus ca în aceste aforisme contemplativul oriental (armean) să se răzbune pe burghez-adaptatul Ibrăileanu. Sunt câteva aforisme în care tăișul inciziei se apropie de pesimismul mizantrop al lui La Rochefoucauld. Criticul relevă egoismul și micimea omului, care nu e interesat decât de binele său ("Toți
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
viitorul fiind considerat ca un neant (p. 26-27). Sunt păreri care contravin tinereții sale socialiste, ba chiar democratismului poporanist ori tenacității sale. Nu este exclus ca în aceste aforisme contemplativul oriental (armean) să se răzbune pe burghez-adaptatul Ibrăileanu. Sunt câteva aforisme în care tăișul inciziei se apropie de pesimismul mizantrop al lui La Rochefoucauld. Criticul relevă egoismul și micimea omului, care nu e interesat decât de binele său ("Toți oamenii doresc un lucru simplu, naiv, logic: ca universul întreg să se
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un continent în ocean?" (p. 22). Suntem fatal ignoranți (40), vanitoși (33), mințim sau spunem adevărul după nevoie (90), suntem supuși deteriorării organice și rușinii prin boală, bătrânețe și moarte (87) - am dat, între paranteze, numerele trecute la sfârșitul majorității aforismelor din Opere, 6.) Privind dintr-o perspectivă mai largă, gânditorul se înduioșează umanist: micimea omului în comparație cu imensitatea universului ar impune drăgăstoasă solidaritate, nu ura și indiferența care domină (65). Dacă omul ar avea perspectiva morții, dacă ar fi mai filozof
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cugetări simțim un vânt schopenhauerian, de împrumut, atunci când autorul se ridică împotriva vieții, a procreării (6, 100 și 190). Contradictorie, mai degrabă neaprofundată, este gândirea sa în privința relației natură - civilizație, precum și în privința raportului implicat dintre instinct și inteligență. În câteva aforisme, șapte la număr, aprecierea este categorică: dezvoltarea creierului, a conștiinței constituie o nenorocire (67). Conștiința "vestejește și usucă" inocența copilului. Mai explicit se pronunță când opune civilizației, inteligenței, instinctul: "Omul, creând civilizația, a făcut tot ce a putut ca să-și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
creând civilizația, a făcut tot ce a putut ca să-și dezvolte inteligența de dezagregarea instinctelor. Și acum nu-i ajunge toată inteligența ca să suplinească ceea ce făceau instinctele fără nici o sforțare" (37). Ibrăileanu nu mai revine asupra ideii; doar în aforismele despre amor întîlnim câteva referințe care dezvăluie o altă opinie. Ceea ce coboară amorul este instinctul. Chiar și femeia, mai apropiată de natură, este socotită inferioară bărbatului dintr-un anumit punct de vedere, ceea ce nu-l împiedică pe Ibrăileanu să susțină
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
coboară amorul este instinctul. Chiar și femeia, mai apropiată de natură, este socotită inferioară bărbatului dintr-un anumit punct de vedere, ceea ce nu-l împiedică pe Ibrăileanu să susțină emanciparea politică a femeii. În aceeași ordine de idei, într-un aforism, regretă tocmai tenuitatea, inconsistența materiei, a corpului, atât de impropriu pentru o conștiință superioară: "Crima fundamentală a naturii împotriva omului e că a pus conștiința unui Kant într-un corp de mamifer supus legilor stupide ale naturii, care (...) poate stinge
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
este sensibil la progresele civilizației, unul dintre ele - remarcă echivoc ori nu moralistul - fiind "instituția femeilor galante", ce presupune o mare distanță, anume de la năvala primitivă a satisfacerii plăcerii fizice la negocierea actuală. O altă grupă, cuprinzând circa cincizeci de aforisme, se referă la relația femeie - bărbat, la iubire. Și aici, poziția lui este marcat sceptică, în ciuda multor prietene femei pe care le-ar fi avut (vezi corespondența, mărturisirea soției sale). Ca în La Rochefoucauld, Chamfort, Amiel etc. găsim opinii misogine
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
femeii este legată și de puterea ei mai mare de penetrație psihologică (128). Și la Amiel: femeile "ne brillent que dans l'analyse des sentiments" (Op. cit., II, p. 130, febr. 1876). O ultimă grupă, delimitată convențional, cuprinde circa douăzeci de aforisme cu caracter general, filozofic. Nu putem însă să ne facem o idee despre gândirea sa filozofică, deoarece Ibrăileanu nu atacă decât cu totul tangențial problematica filozofică propriu-zisă: materialitatea lumii, categoriile spațiului, timpului, cunoașterea. Din ce am prezentat până acum, mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
caracter general, filozofic. Nu putem însă să ne facem o idee despre gândirea sa filozofică, deoarece Ibrăileanu nu atacă decât cu totul tangențial problematica filozofică propriu-zisă: materialitatea lumii, categoriile spațiului, timpului, cunoașterea. Din ce am prezentat până acum, mai ales aforismele despre condiția omului și amor, deși abordarea era din perspectivă morală, ar putea indica vag pe filozof. Noi l-am și desemnat un sceptic, atent la precaritatea naturii umane, la deteriorările pe care timpul și societatea le pricinuiesc individului. Nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
om se pot modifica structural aplicând organizat, sistematic și inteligent un sistem educațional în care individul să fie implicat organic. Altfel, la un nivel formal, poți asimila cunoștințe, dar ele sunt de împrumut, nu angajează esența ființei. Într-un alt aforism, Ibrăileanu uită accepția atribuită noțiunii de idee. El o desparte acum de sentiment, confundînd-o cu noțiunea de cunoștințe: "În scrisul tău destinat publicului pune ideile tale, dar niciodată sentimentele tale, adică partea intimă a personalității tale, niciodată imaginația ta, adică
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
reprezenta pentru societate o adevărată calamitate. ("Ascunderea gândului e tot atât de trebuincioasă ca portul veșmintelor", în romanul Manechinul de nuiele, E. P. L. U" 1965, p. 279.) Masca, detașarea se impun. Scepticismul se închide... Psihologul și moralistul trebuie reabilitați prin citarea unui aforism care să probeze importanța moralității chiar pentru raportarea, adaptarea omului la adevărul realității. Legătura dintre morală și rațiune ni se pare și nouă astăzi atât de profund evidentă. "Cele mai multe judecăți false în privința lucrurilor omenești se datoresc infirmității morale, și nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Constantinescu: "ilustrare concretă a sensibilității unui intelectual din epoca eminescianismului"; "romanul unui cazuist (...), al unui intelectual cu acțiunea erotică paralizată de prea multă disociație" (G. Călinescu- I. L. R., Minerva, 1985, p. 667). Pentru Al. Piru, Adela este "traducere epică a aforismelor din Privind viața" (în G. Ibrăileanu, ediția a III-a, Minerva, 1971, p. 460), un roman "autobiografic în sens moral" (p. 471). C-tin Ciopraga identifică romanul cu "analiza crizei sentimentale a unui cvadragenar de o luciditate extremă". Mihai Drăgan
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lumi de mizerie" (Opere, VI, p. 220). Pe damele "fine", "caritabile", le consideră "deviate", anormale. Eroarea acestor scriitori constă în fetișizarea naturii feminine: "ei cred că inteligența fascinează atât de mult sexul "fin"". Alt argument, ce-l găsim și-n aforisme, este incompatibilitatea dintre intelectualul de rasă, cu atât mai mult a celui în vârstă, și iubire. Un singur detaliu se respectă în Adela: vârsta partenerilor nu depășește împreună 75 de ani. Am făcut această paranteză pentru a atrage atenția și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mentalității tinerilor generoși de la finele secolului al XIX-lea, ai căror idoli erau materialiștii Moleschott, Vogt și Büchner, dar și Marx și Engels, Taine și Brandes în critică. Schopenhauer, Nietzche, psihiatrii sexologi Kraff-Ebing și Charcot sunt modelele lui Ibrăileanu în aforismele din Privind viața (1930). Solitarul și retractilul Ibrăileanu care, ca și Proust ă...î, primea vizite acasă numai după miezul nopții, așeza drept imperativ suprem al eticii sale delicatețea. Moralistul din Privind viața se revelă plenar în romanul Adela (1933
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Îndrăzneală, nu mai vorbim de tupeu...!! O.K., dacă n’ai auzit Încă de numele meu ei bine, să mă prezint: sunt Lct. Col. Tudose Ion, șeful serviciului economic pe Întreaga Capitală. Iar Înainte de a aprofunda discuția, păstrează pentru tine aforismele adresate lucrătorilor miliției. Iar acum, vreau dosarul lucrării...!” Lct.Col.Tudose Ion avea motive Întemeiate să fie furios. Sabotajele se desfășurau În lanț, iar dușmanul nu putea fi depistat. Câteva zile În urmă, o delegație chineză Împreună cu Dictatorul Nicolae Ceaușescu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În definitiv, nu era și el om...? E adevărt, avea un salariu incredibil de mare iar alimentele Îi erau trimese acasă gratis totuși, nu era ușor să Întreții o nevastă fără muncă plus doi copii la școală...! Avea remușcări pentru aforismele adresate, propunându-și să-i dea un telefon Încercând să aprofundeze discuția pe temă materială...! Poate, cine știe...! Nu mică Îi fu Însă mirarea, când ajungând la șantier, Șeful de Șantier Îl chemă la el În birou să stea de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un bulgăre de lumină și-au așternut în mine un fel de liniște, de pace mângâitoare. A doua zi mi-a pus în brațe o carte veche, îngălbenită de timp „Ah, acești adolescenți”, de Iuliu Rațiu, și o culegere de aforisme și cugetări care și ea și-a cam trăit traiul, zicându-mi, „- Citește! Îți va prinde bine!” Și mi-au prins. Am reușit să înțeleg de ce e bine să evit măcar pentru o perioadă de timp acele escapade în compania
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
și ironii ale vieții de zi cu zi. Nu, un bărbat adevărat nu plânge, suferă cu demnitatea pe care ai sădit-o în mine, tată! Aș avea încă multe de spus, dar cum spațiul nu îmi permite, închei cu un aforism și un citat din Alden Nowlan: „La adolescență, toți avem impresia că suntem geniali. Dar numai imbecilii își păstrează această convingere toată viața.” și „În ziua în care copilul realizează că toți adulții sunt imperfecți, el devine un adolescent; în
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
că el plănuia exact ceea ce și-ar fi dorit Deggle. Era ceva ce l-ar amuza și pe Maestrul Nicholas dacă ar afla. în caz că n-ar exista nici un zeu, ar trebui să inventăm unul, își aminti Virgil și răsturnă acel aforism: din moment ce există un Grimus, el trebuia distrus. Atunci asta însemna reducerea unui război demult pierdut. Va trebui să-l înfrunte pe O’Toole și, poate, chiar pe Liv. Dar nu mai avea cale de întoarcere. — Vultur-în-Zbor, spuse el, aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
părerea multe personalități, ceea ce fac ș i eu . Recunoștința noastră față de părinți începe cu aceea pe care o datorăm mamei, ca cea care ne‐ a dat viață din viața ei . Marele istoric și savant Nicolae Iorga a scris într‐un aforism: “Dobânda împrumuturilor sufletești este recunoștința“. Iar o cugetare arabă spune și ea : “Recunoștința îmbracă trei forme principale: 1. Un sentiment din adâncul inimii; 2. O expres ie de mulțumire; 3. Un dar restituit pe care l‐ ai primit” . Lev Tolstoi
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
Dimpotrivă. Vorbesc proștii; tac lașii; ascultă Înțelepții. — Cine a zis asta? Seneca? — Nu. Domnul Braulio Recolons, care conduce un magazin cu produse din carne de porc pe strada Aviñón și posedă un har proverbial atît pentru cîrnați, cît și pentru aforismul cel mai nimerit. Continuă, te rog. Îmi vorbeai de fata aceea fîșneață... — Bea. Asta e treaba mea și n-are nimic de-a face cu tot restul. Barceló rîdea Înfundat. Eram pe cale să-mi continuu relatarea peripețiilor, cînd doctorul Soldevila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Din prima încăpere, am pășit într-un mic hol cu un du lap în perete, având ușile pictate în nuanțe argintiu-sidefii, în vreme ce pe cealaltă ușă, către baie, erau scrise de mână, 14 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE în negru, aforisme, versuri și maxime franțuzești. Până și tăblițele întrerupătoarelor erau pictate. A doua cameră, de un farmec boem, m-a surprins prin dezordinea lucrurilor puse parcă la întâmplare: uleiurile artistei, cărți, fotografii, afișe de expoziții, felicitări, afișe cu Sergiu Celibidache dirijând
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
am reușit să-i prilejuiesc acestui suflet ofilit și însingurat momente de reală fericire. De drăgălașa Furnica a început să mi fie dor acum când încredințez hârtiei gândurile și trăirile mele sufletești. Acest fapt, aparent banal, mi-a inspirat un aforism cu profunde rezonanțe etice: Adevărata fericire a omului ar trebui să izvorască din izbânda că i-a ajutat și pe alții să fie fericiți. O altfel de proză Scriu Mi-am făcut condei din oiștea de la Carul Mare, cu peniță
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
minute, aparent în joacă, niște desene reușite, unele chiar frumoase. Constatarea de mai sus, cu valoare de concluzie este valabilă pentru toți oamenii, pentru toate domeniile de activitate, mai cu seamă în cel al creației, pe care am sintetizato în aforismul ce urmează: Ceea ce prin ereditate nu ai dobândit,Nicicând și de nimic nu poate fi înlocuit. Coerciția în educație O zicală populară cu valoare paideică spunea că pe copil să-l bați cât încape să doarmă de-a curmezișul patului
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]