8,962 matches
-
, Elena (22.IX.1940, Caracurt-Ismail), prozatoare și istoric literar. Este fiica Mariei (n. Cernev) și a lui Sava Siupiur, agricultori. Urmează liceul în comuna Viziru, județul Brăila (1953-1957), apoi Facultatea de Filologie, secția limbi slave, a Universității din București (1958-1963). Funcționează doi ani ca profesoară în școli din preajma Bucureștiului și, din 1965, în calitate de cercetător științific la Institutul de Studii Sud-Est
SIUPIUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289713_a_291042]
-
, Ion (26.VIII.1953, Hotar, j. Bihor), critic și istoric literar, editor. Este fiul Floarei (n. Chirilă) și al lui Ioan Simuț, agricultori. Frecventează școala generală în localitatea natală și Liceul Pedagogic „Iosif Vulcan” din Oradea (1968-1973). Din 1974 se înscrie la Facultatea de Filologie, secția română-franceză, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, absolvită în 1978, în aceeași serie cu Ioan Groșan și Radu
SIMUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
ȘOPTEREANU, Virgil (27.VI.1927, Iclănzel, j. Mureș), slavist. Este fiul Mariei (n. Bucur) și al lui Zachei Șoptereanu, agricultori. Urmează școala primară în comuna natală (1934-1941), Școala Normală la Blaj (1941-1949), Facultatea de Filologie, secția română, la Universitatea din Cluj (1949-1953), avându-i ca dascăli și mentori pe D. Popovici, Ion Breazu, Liviu Rusu și Ovidiu Drimba. Ulterior va
SOPTEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289791_a_291120]
-
, Pan (25.V.1924, Botoșana, j. Suceava), prozator. Este fiul Todosiei (n. Leșan) și al lui Porfir Solcan, agricultori, urmași ai bejenarilor ardeleni din zona Năsăudului (Ilva Mare), ajunși în Bucovina în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Urmează școala primară în comuna natală, apoi cursurile Liceului „Ștefan cel Mare” din Suceava și susține bacalaureatul în 1945
SOLCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289778_a_291107]
-
, Corina Victoria (pseudonim al Corinei Victoria Bădulescu; 25.XII.1936, Pojogi-Cerna, j. Vâlcea), poetă și prozatoare. Este fiica Mariei (n. Ștefănescu) și a lui Ștefan Călugăru, agricultori. Urmează la Timișoara Școala Medie „Eftimie Murgu” (1958-1962) și Școala Tehnică Sanitară (1962-1964). Lucrează ca asistentă socială la Spitalul Militar din Timișoara, ca funcționară la diverse întreprinderi, iar din 1972 în calitate de corector și secretar de redacție la „Orizont”. Din 1991
SEIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289606_a_290935]
-
SCURTU, Nicolae (4.II.1951, Văratec, j. Neamț), istoric literar și editor. Este fiul Anei (n. Manolache) și al lui Dumitru Scurtu, agricultori. Urmează clasele primare în localitatea natală, apoi învață la Filioara și la Târgu Neamț. Frecventează Facultatea de Filologie a Universității din București, absolvită în 1978. Funcționează ca profesor de limba și literatura română la liceele bucureștene „I. L. Caragiale”, „Grivița Roșie
SCURTU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289586_a_290915]
-
SEGĂRCEANU, Ion (14.V.1937, Segarcea-Vale, j. Teleorman), poet și publicist. Este fiul Floarei (n. Cazangiu) și al lui Dumitru Geabău, agricultori. A urmat școala elementară în satul natal și în comuna vecină, Lița, iar liceul la Turnu Măgurele (1951-1954). Frecventează la București Institutul „Maxim Gorki” (1955-1956) și Facultatea de Filologie, secția limba și literatura română (1956-1961), urmând mai târziu și un
SEGARCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289604_a_290933]
-
SFÂRLEA, Alexandru (22.VI.1947, Cihei, j. Bihor), poet. Este fiul Mariei (n.Buda) și al lui Nicolae Sfârlea, agricultor. Învață în satul natal, apoi urmează liceul la Salonta. Până în 1991 lucrează într-o fabrică, ulterior e corector, iar din 1997 face parte din redacția cotidianului județean „Crișana”, unde debutase cu poezie în 1967. Prima carte, placheta Dezvăluiri, îi apare
SFARLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289656_a_290985]
-
ȘLEAHTIȚCHI, Maria (17.I.1960, Ștefănești, j. Soroca), poetă, critic și istoric literar. Este fiica Zinaidei (n. Moraru) și a lui Neculai Guțanu, agricultori. Urmează cursurile școlii medii în satul natal (1967-1977) și pe cele ale Institutului Pedagogic „Alecu Russo” din Bălți (1977-1981). În 1991 își susține teza de doctorat, la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe din Chișinău, cu tema
SLEAHTIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289721_a_291050]
-
familie, mulțime, clasă, idee, structură redată în schema de mai jos. p. 125 Omul plural Familie Mulțime Clasă Masă Grup Asociație J. Szczepánski deosebește mai multe forme de comunități umane: a) colectivitățile teritoriale, legate de așezare: nomade, sezoniere, semistabile, specializate (agricultori, pescari, vânători, crescători de animale), cetăți, orașe etc. b) clasele sociale, reprezentând colectivități umane ale macrostructurilor, care cuprind: categorii de indivizi (statistic), pături sociale (straturi), clase sociale; acestea sunt constituite după următoarele criterii: tradiție, coeziuni, interese, economie, nivel de aspirații
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
, Eugen (18.VI.1886, Lehliu - 1965, București), prozator, publicist și autor de versuri satirice. Este fiul lui Radu Todie, agricultor. Face șapte clase primare în satul natal și urmează apoi Școala Normală din Craiova, Liceul „Matei Basarab” și Liceul „Sf. Sava” din București, pe care îl va termina în 1906. Învățător suplinitor la Luncavița, județul Tulcea, se transferă din toamna
TODIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290205_a_291534]
-
, Bucur (7.IX.1910, Rășinari, j. Sibiu - 15.IX.1987, București), eseist și istoric literar. Este fiul Anei (n. Barbăalbă) și al lui Bucur Țincu, agricultor, ținând și o cârciumă. Casa natală era vecină cu cea a familiei lui Emil Cioran. Acesta, cum va mărturisi la bătrânețe, copilărește cu „Țâncii”, adică împreună cu Bucur și Petru (viitor director al Băncii Agricole și autor, în prima tinerețe, al
ŢINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
, Constantin (4.VI.1939, Ivești, j. Galați), prozator, critic și istoric literar. Este fiul Măriuței (n. Enache), și al lui Costică Trandafir, agricultori. Urmează școala elementară în satul natal, iar liceul în comuna gălățeană Pechea (1953-1956). Student al Facultății de Filologie de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași (1958-1963), obține titlul de doctor în științe filologice în 1980. Funcționează ca profesor de limba
TRANDAFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290239_a_291568]
-
TUDOR, Iorgu (pseudonim al lui Gheorghe Todorov; 1.II.1885, Stâncăuți, j. Bălți - 29.XII.1975, București), prozator, istoric literar și ziarist. Fiu al lui Ștefan Todorov, agricultor, T. urmează o școală pedagogică. Va lucra până la pensionare ca învățător și inspector școlar la Chișinău. Participă la luptele din Galiția, fiind ofițer în armata țarului. Din 1917 se încadrează în mișcarea de eliberare națională. La 27 martie 1918, în calitate de
TUDOR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290282_a_291611]
-
, Nicolae (pseudonim al lui Nicolae Turtă; 25.XI.1941, Iacobeni, j. Botoșani), poet și publicist. Este fiul Eugeniei (n. Iordăchescu) și al lui Gheorghe Turtă, agricultor. A absolvit școala generală la Iacobeni, apoi Școala Medie Tehnică din Câmpulung (Muscel) (1957-1961) și cursurile Facultății de Filologie la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași (1961-1966). Se angajează ca redactor de emisiuni culturale la Studioul de Radio Iași, din
TURTUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290314_a_291643]
-
un concurs de împrejurări vodevilesc - în situația de a participa la un examen pentru angajarea pe un post de muncitor, ia examenul cu ușurință, dar nici nu se gândește să se ducă la slujbă, rămânând fidel condiției sale de gospodar agricultor. Nuvela Cine a ucis oaia națională e de fapt un mic roman polițist burlesc, ca și Cartea păcatelor, acesta mai degrabă sumbru, amintind întrucâtva de minimalismul decepționist și revoltat al „tinerilor furioși” englezi din anii ’50 ai secolului trecut, dar
UNGUREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
ierarhia eventualului panteon al lumii contemporane, neo-eneolitice. În interpretarea acestei realizări artistice, trebuie să luăm în considerație cel pușin trei aspecte, care se integrează în natura spiritualității preistorice eneolitice: a, existența orantei ca element al ceremoniilor cultice la comunitățile de agricultori și crescători de vite; b, situația ierarhică a divinității feminine în panteonul religiilor neo eneolitice, îndeosebi cucuteniene; c, relația htonic-uranic sau uranic-uranic în religiile și manifestările cultice ale comunităților preistorice. Studiile de specialitate precizează existența reprezentărilor feminine sub forma orantei
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
ȘTREMPEL, Gabriel (8.IX.1926, Pomi, j. Satu Mare), istoric literar, bibliograf și editor. Este fiul Mariei (n. Crișan) și al lui Ioan Ștrempel, agricultori. A fost elev al liceelor „Mihai Eminescu” din Satu Mare (1937-1940, 1945-1947) și „I. C. Brătianu” din Pitești (1942-1945, în refugiu), va urma Facultatea de Istorie a Universității din București (1947-1951). Își susține doctoratul în istorie medievală și paleografie românească în 1967
STREMPEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289979_a_291308]
-
metropolele țărilor occidentale. (So, 1990, p. 96). Manoilescu a explicat lucrul acesta prin diferența dintre calitatea muncii agricole și a celei industriale. La 8 ore/zi ale muncitorului american, un muncitor din periferie trebuie să presteze 16 ore și un agricultor 72 ore. Prin urmare, 72 de ore pe zi ar trebui să lucreze un agricultor pentru a echivala munca unui muncitor industrial din metropolă. A.G. Frank a evidențiat, iată, că procesul istoric (transferul surplusului economic) care generează dezvoltare economică în
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
calitatea muncii agricole și a celei industriale. La 8 ore/zi ale muncitorului american, un muncitor din periferie trebuie să presteze 16 ore și un agricultor 72 ore. Prin urmare, 72 de ore pe zi ar trebui să lucreze un agricultor pentru a echivala munca unui muncitor industrial din metropolă. A.G. Frank a evidențiat, iată, că procesul istoric (transferul surplusului economic) care generează dezvoltare economică în Apus generează subdezvoltare în țările lumii a treia. În al doilea rând, munca din periferie
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
acestea tind să fie insensibile la condițiile sociale, culturale și ecologice ale grupurilor-țintă. Rămânând în aceeași zonă geografică a lumii, un exemplu eșuat de dezvoltare a fost încercarea de a-i transforma pe păstorii din aceași zonă (Estul Africii) în agricultori. Proiectul respectiv era organizat în jurul unui proiect de irigație care să susțină culturile ce urmau să fie introduse. Aceasta prespunea însă o schimbare radicală a drepturilor de proprietate asupra pământului, în sensul că pământul folosit la comun urma să fie
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
activități războinice în slujba unei case princiare protectoare, activități comerciale pe distanțe lungi prin organizarea unor caravane și creșterea și comercializarea cămilelor. Acoperind o zonă deșertică de câteva ori mai mare decât teritoriul României, această populație menținea relații comerciale cu agricultorii din oaze sau din zonele mai fertile ale peninsulei. După al doilea război mondial, odată cu dezvoltarea enormă a industriei petroliere, organizarea economică a acestei populații s-a schimbat substanțial. Deși aceștia iubesc în continuare deșertul și cămilele, ei au început
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și dezvoltare rurală prin: promovarea dezvoltării sociale, egalitate de gen, creșterea veniturilor, protecția mediului și o mai bună guvernare locală. Strategia IFAD se concretizează prin acordarea unor împrumuturi și granturi, susținerea intensificării dialogului și a dezvoltării parteneriatelor. Grupurile-țintă sunt micii agricultori, dar și săracii fără pământ. De la înființare, IFAD a finanțat 653 de proiecte în 115 țări, în valoare totală de 8,1 miliarde dolari. Totalitatea proiectelor au îmbunătățit situația a peste 50 de milioane de familii din mediul rural adică
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
la o întâlnire de lucru a celor care au contribuit la acest volum. Ambele povestiri sunt preluate din Rao și Walton (2004a). Prezentare preluată din Kottak (1990). Metafore folosite în diferite teorii ale modernizării și dezvoltării. Folosesc ghilimele pentru că percepția agricultorilor nu avea o conotație morală negativă, fiind mai degrabă vorba despre o reciprocitate negativă (Sahlins, 1972): „furtului” muncii țărănești de către CAP-uri i se răspundea conceptual cu „luarea” unor produse de pe câmp. Adică acea parte a producției care nu era
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ce a coborât pe marele fluviu, atunci când acei oameni se vor fi învrednicit să îmblînzească cu priceperea lor cursul sălbatic al fluviului, unind și pentru corăbiile lor cele două Ape de la începuturi. Anexa 2 Din pământ și apă - pâinea primilor agricultori: Neoliticienii Băiatul, care s-a ferit de soare în umbra răcoroasă a malului de lut, nu are altă treabă decât să gonească păsările care vin să ciugulească spicele de grâu pârguit, din semănătura de pe luncă și sălbăticiunile care ar căuta
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]