4,209 matches
-
Gaston a sărit, șocat, din pat. L-a înfuriat faptul că bărbatul își făcea nevoile în chiuveta în care alții se spălau pe față. Și-a dus mâna la gură și a tușit tare, ca să se audă și-n camera alăturată. Picuratul s-a oprit brusc, dar s-a auzit apoi curgând apa de la chiuvetă. Bărbatul a deschis robinetul ca să înăbușe orice alt zgomot și și-a văzut mai departe de treabă. Gaston călătorise mult și văzuse multe lucruri, dar acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
acolo pe Teodelapio, întorcând capul într-o parte, ca și cum s-ar fi ferit de mirosul gurii acestuia. După care s-a ridicat în picioare și, redobândindu-și brusc calmul, a poruncit: - Să intre consilierii! Probabil că așteptau într-o odaie alăturată, de vreme ce i-am văzut intrând imediat. Erau doisprezece cu toții, unii longobarzi și alții romani, oameni vârstnici îmbrăcați în togi de aceeași croială, albe, tivite pe margini cu roșu, de parcă ar fi fost senatori ai imperiului. - Uită-te bine la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cultură remarcabilă. La sfârșit, m-am convins că, dacă frumoasă n-avea cum să fie, măcar distinsă ar fi putut fi. S-a ridicat cu greu, bolborosind și suflând. Legănându-se ca o gâscă, m-a dus într-o încăpere alăturată, unde se afla o masă de scris plină de cărți tencuite dezordonat. Atunci m-a întrebat pe neașteptate: - Stiliano, nu-i așa că arăt oribil ca femeie? De data aceea am decis să fac o excepție de la regula pe care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
impersonală putea cu greu să recunoască scena pe care o trăise cu adevărat. Apoi, fiind foarte amețită și slăbită, am mers la camera de urgență a spitalului San Giacomo, unde am fost tratată pentru leziuni mai bine specificate În raportul alăturat. Vreau de asemenea să denunț faptul că de când l-am părăsit, Buonocore nu mi-a furnizat fondurile necesare Întreținerii copiilor noștri, pentru care sunt ajutată de mama mea. În plus, menționez că de luni de zile Buonocore mă agresează și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
adăugă orgolioasă: — Valentina e deosebită, nu a luat nimic de la voi, e o campioană. Unde e? țipă din nou Antonio. Olimpia tăcu. Poate că se Întreba dacă să-i spună adevărul sau să-i Închidă telefonul În nas. Pe peronul alăturat, Eurostarul se desprindea de tampoane, Încet ca Într-un vis. Trenul pentru aeroport trebuia deja să fi ieșit din Roma. a optsprezecea oră Sasha o recunoscu imediat. O eșarfă imposibilă din pene de struț, poșeta de catifea violetă, părul despletit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
continuă, sunt atât de distractivi, gândește-te la Toto, la Massimo Troisi, sărmanul, a murit atât de tânăr, dar argentinienii se aseamănă mai mult cu cei mai răi dintre napolitani, așa, ca Maradona, oameni fără chef de muncă. Din salonul alăturat, țipete excitate se apropiau amenințător. O hoardă de copii se Împrăștie prin sală. Îl fugăreau pe unul dintre clovni - cel mai mititel, cu nasul mare și fleșcăit și cu trompeta În mână. Apoi descoperiră un bilețel strecurat Într-o coloană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și-ar fi pierdut doar timpul. Se strecură printre ospătarii care susțineau tăvi de argint, evită un măscărici ce continua să sufle balonașe de săpun și apoi trecu pe lângă un băiețel Înlăcrimat cu un balon dezumflat, În urma lui. În salonul alăturat, niște pitici În haine de costum și cravată Încercuiau un clovn al cărui machiaj era de-acum șters de transpirație și priveau un monitor așezat la picioarele lor. Cântau - urmărind cuvintele care se desfășurau pe ecran. Acestea se aprindeau unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din sticlă, piscină cu deversare. Un imn Înălțat mării. O recunoștință meritată a lucrurilor, cînd se gîndea că din mare Își scotea tot ce era esențial pentru modul lui de viață. Aruncă o privire spre un teren de tenis umbrit, alăturat vilei, pe care o femeie brună și zveltă lovea mingi propulsate la intervale regulate de un lansator automat. Chantal renunțase să-l convertească - plăcerea lui era golful - și apelase la prietenii fiicei ei, Încîntați să profite de teren servindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
crăpa de ziuă cînd ajunseră cu discreție În fața ușii lui Morineau. Lucas o deschise În tăcere cu un șperaclu. Pătrunseră iute cu armele În mîini. În penumbră, explorară cele două Încăperi: sala mai mare era la fel de goală ca și cămăruța alăturată. În mod evident, Morineau nu era acasă. La ora 6 dimineața, era ciudat. Profitară ca să facă o cercetare rapidă. În timp ce Marie aprindea lumina și se ocupa de cămăruță, Lucas urcă la mezaninul sălii mari. Îl auzi scotocind printre mobile. - Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
apariția, ai nevoie de ajutor ca să-ți instalezi cortul? — Mă descurc..., răspunse Bruno cu o voce sugrumată, mă descurc, mersi. E În regulă..., adăugă el dintr-o suflare. Simțea capcana. Într-adevăr, câteva secunde mai târziu, izbucniră urlete din wigwamul alăturat (de unde or fi cumpărat asemenea drăcie? l-or fi confecționat chiar ei?). Femeia se repezi Înăuntru, ieși cu doi țânci minusculi, câte unul agățat de fiecare șold, și Începu să-i legene fără chef. Urletele se Întețiră. Masculul apăru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
zece ani. Pe atunci eram un centru foarte mic, nu prea dotat, ne-ați fost de mare ajutor. Sunt vaci robuste, se reproduc ușor și dau un lapte excelent. Nu vreți să le vedeți? Walcott parcă mașina pe un drumeag alăturat. Djerzinski se apropie de Împrejmuirea din pietre ce delimita pajiștea. Vacile pășteau liniștite, Își frecau capetele de burta vecinelor; două sau trei erau culcate. Replicarea celulelor lor era guvernată de un cod genetic creat, sau cel puțin ameliorat de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
destinde într-o explozie de încântare. Aud ușile trenului trântindu-se. E gata să plece. Haide ! Țip, făcându-i semn insistent. Îl văd că se ridică în picioare în tren, își înșfacă rucsacul și se strecoară pe lângă femeia din scaunul alăturat. Apoi dispare din raza privirii mele, exact în clipa în care trenul pornește din stație. — Prea târziu, spune cameramanul pe un ton fatidic. N-o să reușească. Am un ghem prea mare la stomac ca să mai pot vorbi. Tot ce pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Hai. Mișcă ! O, Doamne. Biroul meu e ticsit de tot felul de prostii. Deschid un sertar și arunc la Întîmplare hîrtiile În el, după care, ușor panicată, Încep să-mi aranjez pixurile În suportul pentru chestii de scris. La biroul alăturat, Artemis Harrison Își Împrospătează rimelul. — Întîlnirea cu el va fi o adevărată sursă de inspirație, spune admirîndu-se În oglinjoara de mînă. Știi, o groază de oameni sînt de părere că el a schimbat, de unul singur, fața marketingului mondial. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pe un ton plăcut. — Bună ziua, reușesc cu greu să Îngaim. Domnule Harper. OK, bine, m-a recunoscut. Dar asta nu Înseamnă neapărat și că Își amintește tot ce i-am zis. CÎteva comentarii aleatorii aruncate de o persoană de pe scaunul alăturat. Cine stă să-și amintească așa ceva ? Poate că nici măcar nu mă asculta. Și cu ce anume te ocupi ? — Eu, Îhm, ofer asistență celor din departamentul de marketing și Îi ajut la punerea În practică a inițiativelor promoționale, murmur. — Emma a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
lasă iar jos. De ce-oi fi acceptat să fac așa ceva ? De ce ? — Ăă... pentru că e distractiv ? — Distractiv ? Ridică vocea contrariată. Tu crezi că e distractiv ? O, Doamne. Expresia i se schimbă brusc. Tace și se ascunde repede după o ușă alăturată. O clipă mai tîrziu, o aud vomitînd. OK, ceva nu e În regulă aici. Credeam că dansul e bun pentru sănătate. Apare iar În ușă, palidă și tremurîndă, și o fixez Îngrijorată. — Lissy, ești bine ? — Nu pot să fac asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
rezultat al odioasei mișelii. Un cărturar play‑boy, oarecum deviat, dar ordonat În obiceiuri, s‑a așezat să‑și satisfacă o necesitate naturală - cea de zi cu zi - și a fost Împușcat de un asasin pitit În cabina de closet alăturată; a murit pe loc. Rosamund stăruia să mergem de la aeroport direct la spital. Dar eu Îi ceream să ne ducem acasă. Odată culcat În patul meu o să mă simt mai bine. Firește, nu mă vedeam cum arăt. Nu știam ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
prin însuși votul națiunilor? Harry cască, apoi se întinde cât e de lung în scaunul rotativ aflat în fața calculatorului. În mijlocul camerei e o masă cu câteva fotolii ergonomice, la perete e nelipsitul bidon de apă distilată și pe o măsuță alăturată sunt samovarele nichelate pentru apă caldă (ceai) și apă tulbure (cafea). Pe rafturile din furnir de nuc se răsfiră niscai reviste, dicționare, Reader's Digest, manuale de feng shui, cărți de telefon, Stephen King, Huntington, ziare din lumea întâi sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
un tânăr năuc, suit ca iedera într-o clopotniță roșie, un copil mut cu ochi largi de ciuf. Și dat jos din clopotniță, copilul să se uite mirat la mine, să mă ia de mână și să mă ducă în alăturata biserică unde cresc acum rochița rândunicii și troscotul, în altarul redevenit vegetal, și tânărul să-mi arate tot pe muțește un liturghier ca vai de el, o cazanie făcută ferfeniță, precum și sfânta evanghelie ferecată în argint, cu pecețile încremenite. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și suficientă. ─ Amin! Și conversația ia sfârșit. Șontâc șontâc, Martineasca se înapoiază în odaia ei de la celălalt capăt al culoarului lung și îngust. Ajunsă în sfârșit în sanctuar, deschide fereastra și se așează în fotoliul de lângă ea. Pe o măsuță alăturată o așteaptă calumetul, cutia cu mai multe soiuri de tutun, amnarul, scrumiera somptuoasă de malachit, bețigașul de argint pentru curățat pipa și lopățica cu rol de vătrai în miniatură. Se apucă să-și pregătească pe îndelete o pipă dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
arheotipul uman. ─ Bravo, foarte bine, se zice arhetip, nu-i nimic, să lăsăm și pe altcineva. Ia zi tu, Cristi. Băiatul din banca a treia o privește aiurit. Un motiv în poezia lirică? încearcă el. Sorana surâde viclean. Din clasa alăturată se pornește repetiția de pian și după violența cu care sunt atacate clapele, oricine-și poate da seama că Izabela Ciortea e iarăși beată. D-șoara Filip își dă ochii peste cap și face pfff! din gură. Acum toată clasa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
din lagună, prin care trecea mereu o adiere fără opreliști, invadată de aroma profundă a pământului virgin, tăcută noaptea, curată și liniștită. Făcu un „duș“ cu apă cafenie și caldă de râu, în mirosul acru de urină venind de sub ușa alăturată; își puse singurul pantalon care-i mai rămăsese și o cămașă cu o culoare de-acum greu de definit și coborî prost dispus pe terasa ce servea drept sală de mese în zilele fără ploaie. Părintele Carlos îl aștepta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
câteva câștigătorului. Și apoi din nou aceleași mișcări, agitația, rotirea și ochii aceia Încremeniți, țintuiți spre roata care se Învârtea. De ce, se Întrebă el, atât de mulți dintre oamenii aceia purtau inele pe degetul mic? Se duse alene În camera alăturată, vag conștient că se despărțise de grup, curios să observe. Într-o cameră interioară, dădu peste mesele de black-jack și-l văzu pe doctorul Pastore așezat deja acolo, cu un teanc modest de jetoane clădit cu o precizie chirurgicală În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
-se anevoie și ducându-se la ușă. Întinse mâna: — Dacă vă gândiți la ceva, doctore. La orice. Ea Îi luă mâna, zâmbi, dar nu spuse nimic. El o privi cum se Îndepărtă pe coridor În stânga și cum intră În camera alăturată, din care putu auzi vocea unei femei care Îi vorbea cu o voce joasă, cântată, probabil unui copil bolnav. Afară, șoferul aștepta, ocupat cu o revistă. Ridică privirea când Brunetti deschise portiera din spate a mașinii. — Încotro, domnule? — E deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
patului, Magicianul făcu o reverență până la pământ, apoi merse liniștit în debara și se așeză pe geamantanul cu bani. Își trase jobenul pe ochi și surâse. Bărbatul se zbătu în somn, iar pieptul i se umplu de sudoare... În camera alăturată, laptopul avu o scurtă tresărire, iar pe ecranul negru apăru sigla windows. După câteva secunde, desktopul oferi imaginea unui lac de munte în care se reflectau nori albi și pufoși, o fotografie pe care o făcuse chiar scriitorul cu mai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
analogie în momentul în care am urmărit buletinul de știri. O presimțire, dacă pot spune așa, un zvâcnet în zona pieptului, semnalul evident că s-ar putea ca... acela... să fie... chiar... Moșulică se așeză picior peste picior pe fotoliul alăturat, genunchiul - stângul, dreptul? - scoase un pocnet, iar unul dintre papuci, cel stâng, dădu de veste că s-ar putea să iasă din picior. Detectivul era în stare să pună pariu că șoseta nu putea să fie ruptă în dreptul degetului mare
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]