12,606 matches
-
s-a mai întors niciodată. Nu-i imposibil, știți asta. Un arbust spinos seamănă mult cu altul, știți cum e, și pe-acolo nu sunt dealuri după care să te ghidezi. Te poți rătăci ușor. În special dacă ești un alb scos din mediul înconjurător cu care ești obișnuit. La ce vă așteptați? Nu cred că s-a rătăcit și a murit, replică Mma Ramotswe. Cred că i s-a întâmplat altceva. Se întoarse cu fața spre ea. — Ce anume? sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Japonia fără s-o vadă... - N-aveam nimic împotrivă dacă scriai despre Japonia! Cât vrei! Cât încape, și insulele Feroe pe deasupra. Dar tu scrii despre p... și nu cred că nu te-ai documentat... N-ai scris acolo, negru pe alb, că e autobiografică? Ai spus c-ai stat zile întregi s-o pândești? Că-ți găsiseși un loc pe o bancă, unde așteptai să apară, chiar dacă amorțeai stând pe lemn, că-i simțeai parfumul discret în aer? Ai povestit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu coada încolăcită pe turla bisericii. Ce-i mai împuiați capul lu’ dom’ profesor cu povești de pe vremea lu’ Pazvante? Ați uitat când s-a jurat Iacob că i s-a arătat în vis o femeie înaltă, frumoasă, îmbrăcată în alb și i-a zis că undeva, foarte aproape de noi, încă mai zace comoara lui Ipsilanti? N-am căpiat atuncea cu toții, de-am săpat toată lutăria? Moș Grețcu a scăpat de toate cazmalele, lopețile, hârlețele, țiganii vindeau parcele din toloaca de pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
În amintirea unui om care a locuit acolo la sfîrșitul anilor o mie șapte sute și a fost cunoscut sub strania poreclă de Iguana. Acest roman se bazează pe povestea lui. AUTORUL Imensul albatros cu aripi fragile, ce păreau tivite cu alb, a dat ocol maiestuos, la două sute de metri Înălțime, planînd lent, fără demonstrații exagerate, ca și cum ar fi fost susținut În spațiu de o forță nevăzută. Se afla la cea dea treia călătorie dus-Întors, cu punctul de plecare chiar de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Începutul povîrnișului. Își dădu seama atunci că depășise punctul de unde s-ar mai fi putut Întoarce și că se afla Înaintea morții sau a pierderii a ceea ce natura Îi dăruise mai frumos: niște aripi lungi, fragile și neprețuite, tivite cu alb... A fost ca și cum s-ar fi adîncit Într-un vîrtej indescriptibil, fără timp de gîndire, căci acționă numai sub impulsul instinctului și al reflexelor, zburînd În zigzag printr-un labirint de ramuri și pietre, pînă cînd simți, pe neașteptate, consistența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Messiné sau Mesriné - meditase Îndelung la răspuns, căutîndu-l, pare-se, În străfundul amintirilor sale. - Odată, recunoscu el În cele din urmă, cu toate că nu s-ar fi putut spune că era cu adevărat sigur, o fată s-a Îndrăgostit de un alb și a rugat-o pe Elegbá s-o facă albă și pe ea. Atîta a implorat-o și atîția cocoși a sacrificat, că zeița i-a ascultat ruga și În felul ăsta s-a putut mărita cu iubitul ei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
acestea, tot pe brînci, adăpostit acum de stînci și arbuști, și porni grăbit și silențios către apus, către zona cea mai sălbatică a insulei. În curînd, găsi ceea ce căuta. Bărbatul, mic și oacheș, fără Îndoială o corcitură de indian și alb, cu părul lung și negru, nasul incaș și gura și ochii de european, stătea aplecat deasupra unui mic rezervor de apă și Își umplea butoiașul cu ajutorul ibricului și al pîlniei. Nu-l auzise venind și tresări speriat cînd Îl văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cărțile dintr-un cufăr și se opri cu una dintre ele În mînă. Odiseea - silabisi el cu grijă. Despre ce e vorba În ea? Nu primi nici un răspuns și se duse În dreptul patului, luîndu-l pe bătrînul căpitan de părul lui alb și obligîndu-l să-și ridice fața și să-l privească În ochi. - Am Întrebat despre ce e vorba În cartea asta, Îi scuipă el În față cu brutalitate. Îmi răspunzi sau trebuie să te biciuiesc, cum ai făcut tu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
muriră asfixiați cu mult Înainte ca scheletul navei să Înceapă să dea semne că avea de gînd să cedeze. Barca ajunse pe uscat. Oberlus Îl Îmbrînci pe căpitan pînă-l culcă pe nisip, jalnic și ridicol, Înfășurat În murdarul lui cămeșoi alb, plîngînd și tremurînd de frică și tristețe, și așteptară Împreună, tăcuți, ca, preschimbată Într-o singură flacără halucinantă, María Alejandra să fie Înghițită de apă, scoțînd scîntei, scrîșnind și lamentîndu-se, Înainte de a se pierde pentru totdeauna În adîncuri. Prin văzduh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lume. Soiul ăsta de produse suntem cu toții. Brandy Alexander, regina absolută, cu picioare lungi și lăptoase, a petrecărețelor de primă clasă, Brandy își varsă măruntaiele printr-o gaură de glonț în minunata jachetă de la costum. Costumul e-un Bob Mackie alb pe care Brandy l-a cumpărat cu reducere din Seattle, cu o fustă strâmtă care-i modelează curul într-o formă perfectă de inimă cât roata carului. Nu ți-ar veni niciodată să crezi cât costă costumul ăsta. Adaosul comercial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Brandy, dacă mi-aș vârî mâinile sub rochie aș da numai de Darvon și Demerol și Darvocet 100. De asta se și uită cu toții la mine. Rochia mea-i o copie a Giulgiului din Torino cumpărată la solduri, maro cu alb, drapată și croită așa încât nasturii de-un roșu lucios să țină loc de stigmate. Apoi am pe mine metri întregi de voal negru de organza înfășurat în jurul feței și cusut cu mici stele de cristal austriac tăiat manual. Nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ea. Ar fi fost mai ușor să ți-o imaginezi într-o casă de turtă dulce decât într-o mănăstire. Cununată mai degrabă cu Moș Crăciun decât cu Hristos. Șorțul apretat pe care-l purta peste rasă era de-un alb atât de strălucitor, că atunci când am sosit prima dată, proaspăt adusă de la marele meu accident rutier, toate petele lăsate de sângele meu mi-amintesc că păreau negre. Mi-au dat creion și hârtie ca să pot comunica. Mi-au înfășurat capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
m-au trântit pe-o targă cu roți. Nu-mi amintesc mare lucru din asta, dar infirmiera de zi mi-a vorbit despre pozele făcute de poliție. Poze, poze mari 20x25, lucioase, frumoase ca orice altceva din portofoliul meu. În alb și negru, a zis infirmiera. Dar în acele 20x25 șed pe-o targă cu rotile, cu spatele lipit de peretele camerei de urgențe. Infirmierei de serviciu i-a luat zece minute să-mi taie rochia de pe mine cu forfecuța aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
roșie, dar asta ar însemna fisting. Maro ar însemna fie scat, fie rimming, n-am reușit să ne dăm seama care. — Galben, zice tata, înseamnă pissing. Un ton mai blând de albastru, zice mama, ar însemna doar sex oral normal. — Alb normal, zice tata, ar însemna anal. Albul ar mai putea însemna și că Shane era excitat de bărbații care poartă chiloți. Zice: Nu-mi amintesc care dintre astea două. Mama îmi pasează găina vătuită în care pâinicile încă sunt calde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ar însemna fie scat, fie rimming, n-am reușit să ne dăm seama care. — Galben, zice tata, înseamnă pissing. Un ton mai blând de albastru, zice mama, ar însemna doar sex oral normal. — Alb normal, zice tata, ar însemna anal. Albul ar mai putea însemna și că Shane era excitat de bărbații care poartă chiloți. Zice: Nu-mi amintesc care dintre astea două. Mama îmi pasează găina vătuită în care pâinicile încă sunt calde. Ar trebui să stăm pe scaune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
hotdogul ei împodobit cu bijuterii în clipa când încerc să spun ceva. Nici o vorbă, zice Brandy. Ești încă prea puternic legată de trecutul tău. N-are sens să spui nimic. Din coșul ei de cusut, Brandy scoate o serpentină de alb și auriu, o magie, un strat de mătase de-un alb imaculat decorată în aur cu motivul unei litere grecești, pe care-o aruncă peste capul meu. În spatele unui alt văl, lumea reală e și mai îndepărtată. — Ghici cum fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ceva. Nici o vorbă, zice Brandy. Ești încă prea puternic legată de trecutul tău. N-are sens să spui nimic. Din coșul ei de cusut, Brandy scoate o serpentină de alb și auriu, o magie, un strat de mătase de-un alb imaculat decorată în aur cu motivul unei litere grecești, pe care-o aruncă peste capul meu. În spatele unui alt văl, lumea reală e și mai îndepărtată. — Ghici cum fac modelul aurit, zice Brandy. Pânza e atât de ușoară că respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Sari la mine pe patul lui Evie, stând pe spate în acea primă noapte, dar neputând să dorm. Vântul ridică perdelele, perdelele de dantelă. Toate mobilele lui Evie sunt în genul ăla provincial franțuzesc, pline de fantasticării și vopsite în alb și auriu. Nu e nici urmă de lună, dar cerul e plin de stele, așa că totul - casa lui Evie, tufele de trandafiri, perdelele de la dormitor, dosul palmelor mele pe cuvertură - e fie negru, fie cenușiu. Casa lui Evie era ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
albastrul deschis Tiffany’s - ca un cadou de la Tiffany’s, Valiumul cade în gura lui Brandy, rostogolindu-se în aer. Taiorul de care am ajutat-o pe Brandy să se dezbrace e un model Pierre Cardin Space Age de un alb imaculat, fusta dreaptă și cilindrică e neatinsă și aseptică până chiar deasupra genunchilor, jacheta e atemporală și clinică în croiul ei simplu și mânecile trei sferturi. Bluza de dedesubt e fără mâneci. Încălțările ei sunt cizme de lac alb cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pâine. Pâinea fără coajă m-a dus cu gândul la copilărie. Totul era așa încântător, dar am crezut că prăjește pâine pentru mine. Apoi Manus se duce în fața unei oglinzi din apartamentul pe care-l împărțeam, îmbrăcat în slipul lui alb, și întreabă, dacă aș fi gay aș simți pornirea să i-o trag în cur? Apoi s-a schimbat într-un slip roșu și-a pus încă o dată întrebarea. Știi, zice el, chiar să mi-o vâri în găoz? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sunt aproape sigură. Ștoarfele alea pot fi așa de posesive. Brandy scoate din poșetă o pereche de mănuși albe, genul de mănuși cu nasture de perlă albă la fiecare puls. Își strecoară pe rând mâinile în ele și încheie nasturele. Albul nu e-o alegere bună. În alb, mâinile ei par transplantate de la un uriaș șoarece din desenele animate. — Apoi mi-am zis, o schimbare de sex, spune, o operație chirurgicală de reatribuire sexuală. Surorile Rhea, zice, ele cred că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
așa de posesive. Brandy scoate din poșetă o pereche de mănuși albe, genul de mănuși cu nasture de perlă albă la fiecare puls. Își strecoară pe rând mâinile în ele și încheie nasturele. Albul nu e-o alegere bună. În alb, mâinile ei par transplantate de la un uriaș șoarece din desenele animate. — Apoi mi-am zis, o schimbare de sex, spune, o operație chirurgicală de reatribuire sexuală. Surorile Rhea, zice, ele cred că mă folosesc, dar, de fapt, eu le folosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fi așa, n-avea de gînd să stea deoparte, o să-l pună pe ticăitul și zgripțorul ăsta de Leonard să caute bine în portofel pînă o să găsească toți banii trebuincioși, să-l impresioneze pe patron, un buzoian negru și în albul ochilor, și să-l cheme din fundul pămîntului pe Cristian Vasile. Oricum ar fi fost viața în Serviciu, un chef zdravăn era sănătate curată. Numai Bîlbîie nu știa asta, trăia ca un șoricel, pîș-pîș, cranț-cranț, nevăzut, ciulit, tot atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ce se petrece în lume. Și nici pe cele din Vladia nu prea le știi, dom'le adjutant, nu prea le știi! Mai bine scoate o cană cu vin și niște nuci. Și să nu ne zgîrcim, scoate din cel alb, vinul alb se bea la despărțirea de cei dragi. Sau nu ți-a fost deloc pe plac prințul nostru? Atunci a fost deștept și n-a mai zis nimic. S-a dus ca un mielușel în Cramă, a cotrobăit într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Bîlbîie a făcut ochii mari, într-o sinceră mirare, Cantacuzino își șterse transpirația de sub ochi, avea cearcăne și pungi încrețite sub ei, o exoftalmie reținută te făcea să-l privești mai tot timpul, îți atrăgeau atenția globii mari, de un alb de marmoră, ca ai unei statui, "Ei, e vorba de sărbătoare, ni s-a născut un flăcău nemaivăzut, un voinic în lege, ne-am bucurat, dar uite că au trecut zece ani și încă nu ne-am oprit din chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]