25,860 matches
-
5-6 ore. Este traseul cel mai frecventat atât vara cât și iarna, prezentând locuri cu priveliște minunată spre abruptul prahovean și asupra stațiunii Sinaia. 2. Sinaia - Cabana Poiana Stânii - Cabana Piatra Arsă - Cabana Peștera - Cabana Padina. Marcajul este cu bandă albastră, iar durata parcurgerii este de circa 5 ore. Prima și ultima parte a traseului prezintă șosea asfaltată. 3. Cabana Babele - Vârful Omu - Cabana Mălăiești - Cabana Poiana Izvoarelor. Marcajul este făcut cu bandă galbenă, iar timpul de mers este de circa
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
galbenă, iar timpul de mers este de circa 6 ore. Reprezintă unul din cele mai spectaculoase trasee ce oferă priveliști largi dinspre Vârful Omu. 4. Bușteni - Creasta Urlătorilor - Cabana Piatra Arsă - Cabana Caraiman - Cabana Babele. Marcajul este făcut cu triunghi albastru, iar timpul de mers este de circa 6-7 ore. Prezintă priveliști interesante asupra platoului Bucegi și a abruptului Caraiman. 5. Bușteni - Valea Cerbului - Cabana Omu. Marcajul este realizat printr-o bandă galbenă, iar timpul de mers este de 5-6 ore
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
de timp. În Piața Mare se remarcă Palatul Brukenthal, construit între anii 1778-1788, ce conservă elementele construcției din acea vreme, la care se adaugă, în jur, o serie de „case” ce păstrează pe ziduri sau pe vitralii stema orașului: Casa Albastră ce datează din secolul al XV -lea, Casa Haller, Casa Hecht, Casa Lutsch și Casa Generalilor. Alba Iulia (Poarta a treia) Sinaia (Castelul Peleș) Iași (Palatul Culturii) București (Palatul Parlamentului) Brașovul este, de asemenea, un oraș marcat de istorie. Înconjurat
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
a României, valoarea lor fiind apreciată la aproape 4 milioane de euro. Mânăstirea Voroneț, considerată Capela Sixtină a Orientului, este apreciată pentru prospețimea și strălucirea remarcabilă a picturii exterioare, ce a ajuns să definească o nuanță mai luminoasă a culorii albastre, numită albastru de Voroneț ? Mânăstirea Horezu este apreciată pentru stilul brâncovenesc sinteză a specificul local alături de stilurile bizantin, renascentist și gotic? Din anul 1993, aceasta face parte din patrimoniul mondial UNESCO. Mânăstirea Curtea de Argeș reprezintă unul din cele mai apreciate monumente
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
Domnului. Nu pot să descriu exact nuanțele de albastru ale cerului din poartă și nici ale hainelor Mariei, doar atât că cerul era mai azuriu, iar hainele mai închise la culoare. și Maria era frumoasă și zâmbitoare în hainele ei albastre. și îmi zâmbea mie. și era în Lumină. În acel moment, am spus: „Uite minunea ! Să scol oamenii, să vadă și ei minunea.” Dar Maria a negat cu capul intenția mea. Eu n-am înțeles și m-am străduit din
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
rămas însărcinată... și într-o noapte mă visez tot la Frasin, în gara veche. Între linii erau numai iarbă și flori; și soare mult. Acolo, între linii, era o fetiță frumoasă ca un îngeraș: blondă tare, părul numai zulufi, ochișorii albaștri luminoși și o guriță ca o frăguță. Îmbrăcată cu o rochiță dantelată, alb-roz. Eu m-am repezit la ea, am luat-o fericită în brațe și am știut că e fata mea. și au venit doi cai albi, superbi: m-
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
întins-o peste umăr și mi-a spus : „Tu numai cu asta ai să te ajuți !” Atât ! și eu am rămas cu cartea în mână. când m-am uitat la ea, am înțeles : era icoana Maicii Domnului, îmbrăcată în hlamidă albastră. Am strâns o la piept și m-am trezit în patul meu de spital. Era același pat în care stăteam de trei săptămâni. Dar mă durea genunchiul exact în locul unde mă lovisem, în vis, de colțul scaunului. M-am sculat
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
pe care o ținea deasupra ușii de la sufragerie, și încă una, o simplă litografie, în albastru, pe care nu mai știu unde o ținea. Când a murit, l-am rugat pe cumnatul meu să mi-o dea mie pe cea albastră. și am căpătat-o. O țin în casă, la candelă. și ea ne apără și ne atenționează de tot răul care vine sau este în apropiere, prin candelă. Acum știu că dacă se aprinde greu candela, sau sfârâie, sau se
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
POȚI! Să dărui celor mici și singuri Un dram de Forță și Lumină Din marea Forță ce mă cheamă La datoria cea Divină. și iar mă rog la Maica noastră și la Părintele ceresc. Să-mi dea din bolta cea albastră Putere ca pe toți să-i cresc. șI MULȚUMESC pentru menirea Ce cu iubire mi-a fost dată ! și mulțumesc pentru-mplinirea Viselor, în această soartă. Acum revin cuminte acasă și-ncep s-aștern alte cuvinte și gândul, mâna, Maica
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
mi-ar smulge cineva fâșii din trup, una câte una, încet, chinuitor.” Repetiția are rolul de a potența paraverbalul (asta încerca și Homer cu „Aurora lui cu degetele trandafirii!): „Fața i s-a luminat instantaneu. Atunci i-am observat ochii. Albaștri. Nu albastrul acela clar si transparent al cerului în diminețile de vară, ci albastrul mării. Nuanțe schimbătoare. Un bleu vert, de fapt.” Sau: „Cireșe amare, flori amare. Și zâmbete. Tot amare.” Anafora, simplă sau dezvoltată e și ea prezentă: „Cine
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
întors către mine. - O cunoașteți pe debutantă? - Da, suntem colege de serviciu, de aproximativ o jumătate de an. Îmi place pictura, astfel încât astăzi sunt aici. Dumneavoastră? - Este fiica mea. Fața i s-a luminat instantaneu. Atunci i-am observat ochii. Albaștri. Nu albastrul acela clar si transparent al cerului în diminețile de vară, ci albastrul mării. Nuanțe schimbătoare. Un bleu vert, de fapt. Frumoși. Dar parcă triști, contrastând, pe moment, cu zâmbetul. - Sunt un pic nostalgică, a șoptit. Ziua de astăzi
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ta viață? - Da. Îți voi povesti. De fapt, vei citi singură. S-a ridicat, a scotocit puțin într-un sertar și s-a întors, ținând în mână ceea ce părea a fi un teanc de scrisori. Legate strâns cu o panglică albastră. Ca un cer senin de vară. - Ia-le, vei găsi aici niște răspunsuri. Am privit-o. M-am ridicat, îndreptându-mă către ușă. Altă măsuță. Ceva mai mică. O vază cu flori. - Maria, îți plac gladiolele? II. Scris ordonat. Literele
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ridic și mă îndrept spre fereastră. Faleza e pustie. E prea devreme, să treacă cineva. Doar noi rătăcim, eu și tu, în gândurile mele. Simt și mirosul de cafea. Doamne, cât aș vrea să o bem acum, împreună, din ceșcuțele albastre, la măsuța aceea mică, râzând din orice. Simt atât de intens nevoia de a-mi fi aproape, cum nici nu-ți poți închipui. Parcă mi-ar smulge cineva fâșii din trup, una câte una, încet, chinuitor. Fizic, sunt aici, dar
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
pe neașteptate. Părea la fel de fericit că-l descoperise... M-am blocat. Dacă aș fi fost mai rapidă! - Scuzați-mă, am avut senzația că voiați să răsfoiți aceeași carte. Sau greșesc? L-am privit în ochi. Fatal! Cei mai frumoși ochi albaștri văzuți vreodată. Până atunci, expresia „dragoste la prima vedere” mi se păruse o exagerare. Nu, nu era. IX. O casă micuță. Casa în care copilărise Maria. Linii cuminți, simple, lipsite de elemente decorative inutile. De la poarta de lemn până la intrare
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
copilărise Maria. Linii cuminți, simple, lipsite de elemente decorative inutile. De la poarta de lemn până la intrare, pe o distanță apreciabilă, te întâmpinau crizanteme de toate felurile și culorile. O încântare. - Maria! Din prag, o doamnă cu părul alb și ochii albaștri ne privea uimită. - Sărut mâna, mamă! - Bine ai venit, draga mea! Ce surpriză! Nu mă așteptam, în ultima noastră discuție telefonică n-ai lăsat a înțelege că intenționezi să ne vizitezi. M-aș fi pregătit și eu cu o prăjitură
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
în palma ta? Înseamnă să simți prezența celuilalt permanent, chiar dacă nu e mereu lângă tine? Da, cred că așa trebuie să fie îmi spuneam, în gând. Și nu știu de ce, îmi închipuiam că iubirea mea cea mare va avea ochii albaștri. Ca un cer senin, într-o dimineață caldă de vară. X. Bucle blonde, prinse cu o enormă fundă roșie. Ochi albaștri și o aluniță minusculă aproape de colțul drept al gurii. Rochița cu volănașe albe, perfect apretate, îi dădeau aerul unei
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
fie îmi spuneam, în gând. Și nu știu de ce, îmi închipuiam că iubirea mea cea mare va avea ochii albaștri. Ca un cer senin, într-o dimineață caldă de vară. X. Bucle blonde, prinse cu o enormă fundă roșie. Ochi albaștri și o aluniță minusculă aproape de colțul drept al gurii. Rochița cu volănașe albe, perfect apretate, îi dădeau aerul unei balerine în miniatură. Maria mă privea dintr-o fotografie. - Aici avea șase ani. Mergea la grădiniță și adora să îi pieptăn
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
universul copilăriei ei, nu mi-am dat seama că n-o văzusem un timp. Aruncându-mi privirea încă o dată peste rafturile pline de cărți, zăresc ceea ce pare a fi un caiet sau mai degrabă un album, nu știu bine. Coperta albastră face notă discordantă cu tot restul. Îl scot din raft și constat că peste copertă trece o panglică de catifea. - Te rog să nu-l deschizi! Am promis. Din prag, Maria mă privea cu ochii umezi. XI - Caietul acesta are
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Îl păstrez aici, în camera copilăriei mele, printre cărți, pentru că știu că se află în siguranță. De câte ori mi se face dor de el, îl scot din raft, îl privesc îndelung, apoi închid ochii și-mi așez palmele peste coperțile lui albastre. O să ți se pară o nebunie, dar de câte ori fac asta, am senzația că el stă în fața mea, tot cu ochii închiși. Ne ținem de mâini. E liniște și nu se aude decât respirația noastră. - Ți-e dor de Mihu? Maria
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
mă îndrept cu pași înceți, către poartă. Nu mai e nimeni în jur și liniștea mă îndeamnă la visare. - Așteptați! Ați pierdut asta. Mă întorc. În spatele meu, o fetiță blondă, cu părul împletit strâns în codițe, îmi întinde o eșarfă albastră. - E a dvs, nu-i așa? V-a căzut din buzunar. - Da, e a mea... Mulțumesc. O privesc insistent. Aș putea să jur că n-am mai văzut-o și totuși am senzația că o cunosc. Nu cred să aibă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
V-a căzut din buzunar. - Da, e a mea... Mulțumesc. O privesc insistent. Aș putea să jur că n-am mai văzut-o și totuși am senzația că o cunosc. Nu cred să aibă mai mult de 8-9 ani. Ochi albaștri și câțiva pistrui simpatici, împrăștiați pe obraz. Un palton subțire, în carouri alb-negru, îi înfășoară trupul destul de firav. - Cum te cheamă ? - Alma. - Ce nume frumos! Îmi pari tristă, Alma. Cine te-a supărat? - Tu! Tresar. La acest răspuns nu m-
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
să sape în mine răni adânci, făcându-mă să simt ce n-aș fi vrut niciodată să trăiesc: dispreț, ură, dorință de răzbunare. De ce? De ce ai uitat de mine? Boabe de rouă încep să-i alunece din ochii ei mari, albaștri. Tresar ca vinovată și brusc, îmi dau seama că are dreptate: ne cunoaștem de o viață. O viață ce va număra, în curând, treizeci și nouă de toamne. Chipul ei a rămas însă de copil inocent. Și iată-mă aici
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
cald și bine, miroase a vanilie și scorțișoară, ea are o rochiță nouă și pantofi de lac aduși de la București, de tata. Precis va găsi sub bradul care strălucește ca poleit cu argint, păpușa dorită, mare și blondă, cu ochi albaștri. Și multe alte jucării. - Primiți cu colindul? - Primim, primim, răspunde mama, din prag. Colindătorii se răsfiră în fața ușii. Sunt mici și au obrajii roșii de frig, dar au glasurile calde. Atât de calde, încât Mia nici nu simte aerul tăios
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
dar nu-i e foame. Nici sete nu-i este. Simte doar un fel de sfârșeală în trup. O fi oboseala, a colindat toată ziua pe străzile albite de nea. Trage fotoliul vechi lângă fereastră și se cuibărește sub pătura albastră și moale. Somnul îi dă târcoale, din ce în ce mai insistent. N-ar vrea să adoarmă, e încă devreme. Dar nici nu așteaptă pe nimeni, pentru că nu, nu crede în Moș Crăciun. N-o să piardă nimic, nu vine nimeni, n-o să piardă nimic
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Cu mine vorbiți? Dumnezeule! Nu mai fusese doar un gând. Gândul se transformase într-o rugăminte rostită tare și apăsat. - Vă rog să mă scuzați, n-am vrut să vă tulbur. De obicei... Se opri în mijlocul frazei, descumpănit de privirea albastră care îl cerceta, curioasă. O privi la rându-i. Era frumoasă! După aprecierea lui - și se pricepea la asta - nu avea mai mult de 40 de ani. Corp bine proporționat, ten deschis, câteva cute fine, abia perceptibile, la colțul ochilor
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]