7,971 matches
-
trebuie să intre În apă. Johan! l-a strigat. A luat-o la fugă pe nisip. Tot felul de mărunțișuri ascuțite Îi Înțepau tălpile, dar nu s-a oprit din alergat. Îi venea greu să fugă pe nisipul zgrunțuros, a alunecat, a și căzut. Nu l-a durut când a căzut. Apoi nisipul devenea ud, noroios, lipicios și peste tot erau pietre. El Însă nu s-a oprit din fugă. Johan era departe acum, Înainta prin apa puțin adâncă, abia Îi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
durut când a căzut. Apoi nisipul devenea ud, noroios, lipicios și peste tot erau pietre. El Însă nu s-a oprit din fugă. Johan era departe acum, Înainta prin apa puțin adâncă, abia Îi venea până la mijlocul pulpelor. Adam a alunecat pe o piatră ca o lamă subțire și ascuțită care i-a făcut o tăietură pe laba piciorului. Dar nu l-a durut. Nisipul devenea noroios, nu mai putea să alerge prea repede. Johan! Se uita drept Înainte spre el
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mergea pe stradă către casă sau către serviciu dirijată fiind de subconștient, fără să mai vadă nimic în jur. Se pomenea dintr-odată pe scările blocului, recunoștea desigur locul, balustrada din material plastic, aplecată într-o parte, pe care-i aluneca mâna, sticla groasă, verzuie de la uscător și surâdea la gândul că un asemenea reflex, o asemenea precizie o au și vacile care se întorc de la cireadă și se opresc fără greș la poarta stăpânului lor, așteaptă să li se deschidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
naturii. Și, ca să disimuleze înfrângerile vanității ei de femeie, prefera să-și păstreze atenția asupra lecturilor sale, concentrarea o lua cu sine ca pe o pavăză, o menținea trează pe oriunde mergea, drumuri limitate între serviciu și casă, prefera să alunece, să pășească orbește decât să observe că trece neluată în seamă, așa cum neluată în seamă cade o stea de la locul ei de pe boltă și se pierde în neguri. Ori poate ea nu mai emana acea atracție ce o făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gândi și era derutată, jignită, uneori iritată. Când pleca la culcare o lăsa pe femeie croșetând, îi făcea o bluză cu model perforat era foarte la modă, spunea, croșeta rapid în gheboșată în scaun, cu mimica țeapănă, impenetrabilă, cu ochelarii alunecați pe vârful nasului. Dimineața ochii îi erau roșii de nesomn și dacă fata o certa pentru faptul că nu se îngrijește de sănătatea ei și-și pierde nopțile aiurea ea se înduioșa, îi zâmbea încântată și, scormonind prin punga de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ține trasă într-o parte draperia de pluș albastru, despre părul blond al Elei și despre mirosul plăcut ce plutește prin aer. Carmina tresări surprinsă de privirile lui Ovidiu. Unde erai cu gândul? o întrebă el și se lăsă să alunece într-o parte pe canapea până ce cotul i se sprijini de margine. Știi, mama e de părere că nu-i cazul s-o mai lungim așa. Și cum ea îl privi mirată, cu obrajii aprinși, ca de purpură, el continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trăgând către orificiul bucal, ca pe niște raze, mănunchiurile subțiri de riduri ce-i tăiau obrazul și bărbia. Fumează ca un nesimțit, își spuse mai apoi în gând și îl simți cum pășește ca un cotoi lângă ea, mai mult alunecând pe asfalt, purtând cu sine ca pe-o armură, blazarea. Vrei s-o iei de soție, ori ba? îl întrebă enervată când urcau scările către locuința lor. Cred că da, îi răspunse cu voce înceată, în timp ce-și căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
părul cânepiu, tuns după ultima modă, pieptănat într-o parte, cu firele bine ticluite la tâmple, orientate spre ceafă, îi privi ochii de culoarea mierii. El îi prinse privirea și pentru o clipă păru să coopereze cu ea, dar, nu, aluneca, era prea departe și prea puțin dornic să scurteze traseul, să afle ce se petrece sub fruntea albă, înaltă a Carminei. Pe taburetul de lângă sobă, afișând un zâmbet obosit, uitată, mama își masa genunchiul umflat și se strâmba uneori atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ar al dracului să fie, își zise ea, să mai am eu anii lui, să fiu bărbat și să nu fiu în stare să pun foc la tălpile unei femei! Simțise că se întâmpla ceva cu Carmina, zi de zi aluneca tot mai mult în interiorul ei, dar, ocupată, presată de alte treburi, n-avusese timp să aprofundeze problema, crezuse că este suficient să-i creeze o atmosferă prietenoasă în jur, crezuse că Ovidiu va ști să se ocupe de ea, altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
el îi explica în amănunt pasajul, chiar i-l recita, fără să reușească s-o impresioneze sau s-o emoționeze cu ceva. Ea urmărea mai departe capătul lucios al acului, mâna i se mișca repede, cu precizie, ochelarii îi tot alunecau pe nas. Înțelegi, mă? O întrebă bărbatul și ea replica jignită, da înțeleg, ce mare filozofie e ca să nu înțeleg? Mai târziu, în camera ei, în patul larg, cu plapuma trasă până sub bărbie, Carmina adormi cu greu, o deranja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ea se gândea mai ales la cât de corect acționase pentru satisfacerea intențiilor sale, care erau părțile slabe asupra căror amănunte trebuie să insiste în următoarele zile. Își trasa așadar o linie de conduită și abia atunci își permitea să alunece în somn, împăcată. Bineînțeles că uneori punea mult suflet în acțiunile sale, nu precupețea absolut nici un efort și uneori avea descărcări emoționale reale, lacrimile ei din după amiaza aceea fuseseră absolut autentice. Își amintise că tot așa venea împreună cu Ovidiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
I-ar fi fost foarte ușor să-și ridice privirea, o altă privire, desigur, să întindă mâna și să ia inima fetei în palmă, caldă încă, zvâcnind regulat, dar n-o făcea, îi era mai ușor s-o ocolească, să alunece pe alături. Obosise sau pur și simplu nu mai voia s-o apropie. Puțin mai târziu o conduse până la ușă, răsuci după ea yala, reveni la masă, goli și paharul Carminei, nici două pahare nu fac rău, se încurajă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un bolid către blocul ei. Pe scări, între etaje își mai trage sufletul, se sprijină epuizată de balustradă. Sunt nebună, își zise în timp ce introduce cheia în broască, sunt nebună de legat. Se odihnește sprijinită de perete, în hol poșeta îi alunecă din mână, își leapădă pantofii, mai face câțiva pași și se prăbușește în fotoliu, cu genunchii tremurând. Zace acolo nemișcată, palidă, câteva minute pe urmă un alt impuls o face să sară din fotoliu, aleargă la baie, dă drumul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
încep să o doară, să devină prea grele. Sare atunci din pat, își smulge de pe ea prosopul, se privește despuiată în oglindă, din profil și din față, pe urmă își alege din dulap o rochie de casă de mătase, țesătura alunecă pe ea și pielea ei alunecă pe țesătură, acum e gata, roaba a fost pregătită, minuțios pregătită pentru venirea stăpânului. Puțină muzică, derularea unui CD durează patruzeci de minute, acum vine, acum vine. Îl aude cum întoarce cheia în broască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prea grele. Sare atunci din pat, își smulge de pe ea prosopul, se privește despuiată în oglindă, din profil și din față, pe urmă își alege din dulap o rochie de casă de mătase, țesătura alunecă pe ea și pielea ei alunecă pe țesătură, acum e gata, roaba a fost pregătită, minuțios pregătită pentru venirea stăpânului. Puțină muzică, derularea unui CD durează patruzeci de minute, acum vine, acum vine. Îl aude cum întoarce cheia în broască, aleargă în întâmpinarea lui, aproape se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de "bon ton" să mergi la teatru, să-ți etalezi rochia sau coafura care te avantajează, Larisa se topește după asemenea expuneri, ar fi fost foarte probabil să vă întâlnesc acolo. Carmina își aruncă un picior peste altul. Poala rochiei alunecă dezvelind-o, se acoperi nervoasă, dezlănțuită în fața provocărilor lui, izvorât din sentimentul său orb de egoism menținut asupra ei. Carmina! Bietul autor, continuă ea cu nerv, în timp ce-și scrie piesa și-și pierde acolo, pe masa de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Iar al doilea lucru care te izbește este oglindă ce acoperă un perete întreg. «Asta ca să mărească senzația de spațiuă, mi-a explicat scriitorul, dar n-ai cum să nu te gândești că există și un alt motiv. Privirea îi alunecă încontinuu într-o parte, atrasă irezistibil de acea oglindă, chiar și atunci când stă de vorbă cu tine. M-am dus la Samuel Sharp întrebându-mă de ce a fost atât de ghinionist în căsnicie. Am plecat spunându-mi că știu răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
acesta. Este necesară, deci, citirea și recitirea subiectului pentru a-i înțelege temeinic aspectele. În cazul unei probe de examen, operația trebuie făcută cu meticulozitate, deoarece din cauza înțelegerii superficiale a acesteia, de multe ori procesul de elaborare a unei compoziții alunecă pe piste greșite, atrăgând după sine observații de genul: ,,abatere de la subiect”, ,,subiect netratat”, ,,subiect confundat”. 2. Documentarea reprezintă etapa căutării elementelor indisponibile tratării. Ea constă în căutarea ideilor care au la bază fapte, acestea fiind transmise într-o anumită
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
răsărit înflăcărat într-o fierbere argintie; dealurile, văile se rumeniră; mierea soarelui se varsă în valuri calde cu sclipiri bălaie peste pământ; soarele a fost eliberat din leagănul norilor și-și înalță discul pe cer; tăcut și ușor, astrul ceresc alunecă pe deasupra copacilor ca o luntre pe apă; răsfrângerile palide ale răsăritului peste violetul întunecat al bolții; astrul zilei descinzând maiestuos în sânul...; apusul de jăratec; apusuri ca sângele; asfințit vânăt; soarele aruncă în nori cu săgeți. Despre toamnă: toamna cea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Orionului, care urma să domnească peste întinderile albe de zăpadă. Povestirea ciobanului era foarte frumoasă. Printre pânzele imense și schimbătoare ale nopții miam imaginat muntele acela necunoscut ca un uriaș telescop care privea lumea de sus și în oglinzile căruia alunecau încet timpul și infinitul. Când am adormit, uriașele aripi ale fanteziei m-au purtat în căutarea acelei nopți minunate de început de iarnă. A doua zi dimineață, soarele strălucea într-o vâlvătaie de aur puțin deasupra vârfului muntelui. Adierea plăcută
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
trecerea spre pădurile dese, iar în spatele meu, doi pui de ursuleți se joacă în iarba moale și pufoasă a țărmului râului. Un glas puternic tulbură atmosfera plăcută. Cele două mici vietăți își continuă însă joaca, nepăsătoare. Deodată, unul din ei alunecă de pe una din înălțimile malului, iar apa îl duce la vale, până în spumele altei cascade prăpăstioase. Celălalt ursuleț îl urmărește cu privirea întristată de pe țărm, alergând de-a lungul cursului apei. Un schelălăit stins se auzi din fundul cascadei prăpăstiei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
astfel, urcându-te în aerul pur al înălțimii, toate ți se vor înfățișa cu dulceață și ca o gardă de onoare a cerului. Alina Boțu, clasa a VII-a C Pe Ceahlău Trenul lasă în urma priveliști paradisiace, după care ochii alunecă încet într-o lume plină de vise, desfășurându-si marile aripi ale fanteziei. Ne apropiem rapid de muntele venerat al Moldovei, Ceahlăul. În vorbirea oamenilor, totul se întâmplă în jurul acestei mărețe și faimoase zidiri a naturii. Aceste ținuturi păduroase formează
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Dar, deodată, se auzi un țipăt nemelodios: era cântul de pe urmă al unei lebede. Se stinse o viață aici pe pământ. Lacul își pierduse un tovarăș. Privind în sus pe cer, văzui o steluță mică, o scânteie de foc, cum aluneca de pe boltă și-și stinge licăririle. Poate era steaua acestei lebede sau poate, fermecată fiind de această împărăție de apă, se coborî să dea strălucirea ei bătrânului lac. Însă, înaintea steluței, luna își trimise ea razele de argint înspre misterioasa
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
iar parfumul lor lipsește cu desăvârșire. Doar foșnetul îmi aduce aminte de neuitatele seri de iunie. Din păcate și el, încetul cu încetul, devine mai strident, mai galben. La fel ca frunzele. ...O ultimă frunză se desprinde printre crengi și alunecă alene pe toboganul vântului, pe melodia unui vas autumnal. Cu ea, o lacrimă se desprinde dintre pleoape și alunecă greoi pe obrazul meu în ritmul foșnetului de odinioară. S-a terminat. ......................................................... Pe întinderea albă se zăresc niște contururi: arbori sau
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
el, încetul cu încetul, devine mai strident, mai galben. La fel ca frunzele. ...O ultimă frunză se desprinde printre crengi și alunecă alene pe toboganul vântului, pe melodia unui vas autumnal. Cu ea, o lacrimă se desprinde dintre pleoape și alunecă greoi pe obrazul meu în ritmul foșnetului de odinioară. S-a terminat. ......................................................... Pe întinderea albă se zăresc niște contururi: arbori sau umbre? Sunt salcâmii mei aidoma fantomelor lunatice din noaptea de vară. Zăpada pare de argint. Poate că e. stelele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]