1,512 matches
-
Într-o bună zi, le va veni rândul și ăstora să-i caute și să-i cerceteze. Avea în vedere niște unchi stabiliți eventual în străinătate și fără moștenitori. Rafael se strâmba și se scărpina în cap. Era alergic la amăgirile soră-sii, și când o auzi că nu știi de unde sare iepurele... Averi, moșteniri, tot așa cum se agățase de bărbatu-său, ca să vadă în el mai mult decât era de fapt, și tot așa cum se agăța de el. Rafael o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai avantajos, peste prețul zonei, ca să cumperi o casă și să rămâi și cu niște bani. Ceva mai ieftin și, eventual, mai spațios. Ce planuri deștepte, adică mai ieftin și mai spațios poate la periferie, n-ai decât să rumegi amăgirea asta, ca și cum aici ar fi Centrul Civic sau cartierul Primăverii. Păi, mai la periferie decât aici, în fundul Vitanului, poate doar la țară, la câmp și la pădure, cât mai departe, cum ai zis, șase mii de dolari ai zis, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
prin intermediul unui sanitar german. Își revenise, cel puțin la nivel controlabil, după o beție zdravănă în compania camarazilor și somnul aproape continuu din cele câteva zile libere primite ca recompensă. Dar acum, să speri la o perioadă de refacere, înseamnă amăgire și îngrijorarea sapă crevase adânci pe fața lui. Epuizarea te poate face să pierzi din vedere detalii importante, să comiți greșeli plătite aici cu vieți omenești. Ce se va întâmpla atunci? Cum își va privi în ochi subordonații, în cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
poate, înțepenit pe scăunelul pliant, eram atent, cu ochii la scule și cu urechea la o frântură de tril a unei păsărici, pe care câteodată o ghiceam printre crengile vreunui copac că ar fi privighetoare sau merlă, sau la o amăgire de glas din satul apropiat care putea fi un scâncet de copil sau un lătrat scurt de cățel. Și cum dormeai așa, gol, pe pământul acela primitor, te mai gâdilam pe la ureche sau pe la nas cu un fir de iarbă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
se petrece minunea. La un moment dat, pe Autostrada 80 ceva se declanșează În capul meu și dintr-o dată simt că i-am prins sensul. Myron și Sylvia se poartă cu mine ca și cum aș fi fiul lor. Sub influența acestei amăgiri colective, Încep să devin asta, cel puțin pentru o vreme. Încep să mă identific cu bărbații. Dar se pare că s-a prins de mine și ceva de fiică. Pentru că nu trece mult timp și Sylvia mă ia deoparte ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
atâtor suferințe, atâtor dorințe, de prețul atâtor zbateri, de vreme ce aici se sfârșesc toate ?... Ce știm noi desore moarte, ori despre viață ... Nimic !... Judecata nu e bună la nimic. Cu ce te ajută ?!... Știai ceva, trăiai înfășurat într-un văl de amăgiri, pe care le-ai țesut singur cu mintea, ascunzând adevăratul chip al adevărului !... Ce legătură este între gândul nostru și zvârcolirile cărnii și ale sufletului, care se zbate și se stinge ?!... Broboane de sudoare reci îi inundară fruntea. Părul la
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
viață ?!... Nimic !” Își zise el prin minte trecându-i cuvintele lui Avicena : ”... Taina morții nu pot s-o dezleg... Totul se clatină, judecata nu e bună de nimic, cu ce te ajută ?! Știai ceva, trăiai înfășurat într-un văl de amăgiri pe care le-ai țesut singur cu mintea, ascunzând adevăratul chip, schimonosit al adevărului!... Continuă el să murmure în genunchi, pe marginea gropii. Ce legătură este între gândul morții și zvârcolirile cărnii și ale sufletului care se zbate și se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
dorințe... de prețul atâtor zbateri... de vreme ce aici se sfârșesc toate?!... Ce știm despre moarte... ori, despre viață?! Nimic!... Chiar de-am ști... judecata nu e bună la nimic, cu ce te ajută! Știai ceva... trăiai înfășurat într-un val de amăgiri pe care le-ai țesut singur cu mintea, ascunzând adevăratul chip sehimonosit al adevărului!... Broboane reci de sudoare îi inundă fruntea. Mai privi o dată în urmă, spre mormânt, murmurând cu glas sugrumat: Sărmana mea Fată, dormi în pace!... Ceva murise
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
A descifra O, Veșnicie , ce știi citi! Mi-ai dezordonat visele efemere Făcând ca la viață să nu mai sper Le-ai învățat poetice minciuni Scăldate în cuvinte și amăgiri. Le-nalți la cer și le adormi Apoi la mine visând le cobori... Va fi doar întunericul arzând, Lumina de la lună suspinând. Stele-n abis cântând nemărginirea Speranța viselor plutind în neștirea Vieților de mult uitate În eternitatea gândurilor neumblate
A doua oară unu by Huţanu Mădalina () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92935]
-
armă ucigătoare” în buna tradiție a pieselor de teatru bulevardier, ochiul analistului observând și un fir de ciorap care s-a desprins. Egotismul eroului implică „și dorința de a poza, rezultat al unei formații livrești și al capacității de autoiluzionare. Amăgirea cunoște la început forme benigne, naive; tânarul profesor, invitat într-o clasă de fete să țină o conferință, preocupat de impresia pe care o face adunăturii de <<jeunes filles en fleurs>>, își închipuie că <<fiecare din fete tresărea, poate cu
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
noastre îndrăgostite! — O dragoste care poate schimba orice, am precizat eu. — Sufletul tău simte acum o astfel de dragoste pentru sufletul meu? întrebă ea. — Bineînțeles, i-am răspuns. — Și nu s-ar putea ca acest sentiment să fie doar o amăgire? insistă ea. N-ai putea să te înșeli? Nici gând, am zis eu. — Și indiferent ce ți-aș spune, nimic nu l-ar putea schimba? — Nimic, am asigurat-o. — Ei bine, începu ea. Am să-ți spun ceva ce până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
cunoaște pe Dostoievski din ceea ce s-a scris despre el. Și iarăși gîndurile se întorc la ochii îmbătați de dragoste, luminînd parcă interiorul taxiului particular. Cheamă în auz șoapta Lilianei, să o asocieze vorbelor de demult, ale altei femei. Două amăgiri? Două certitudini? Nu! Cu siguranță, două ocazii pierdute. Singura consolare, acum, rămîne căldura din compartiment. Faptul că nu-i nimeni, creează în Mihai o permanentă stare de toropeală. Cînd și cînd, mai revine în amintirea sa zîmbetul Lilianei, simte pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
se oprește la ceafă, cu degetele desfăcute, gata s-o rețină. Stau așa, nemișcați, respirînd apăsat, ca într-o încleștare. Deasupra prăpastiei celei mari, Liliana închide ochii strîns, șoptind o chemare. Sărutul lor e mai degrabă un alint, sau o amăgire, să treacă timpul. Zgomotul roților de la ultimul stîlp îi fac pe cei doi să-și revină. Mihai sare primul din scaun și o ajută pe Liliana să coboare. Ies afară, pe terasă și privesc speriați în sus, către norii adunați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
întrerupeau negoțul pe mare și pe lângă țărmuri al grecilor. Puind temei pe vorba adrianopolitanilor, Ioannițiu ceru intrare în orașul lor, pe care-l smulsese într-un mod atât de strălucit din cucerirea latinilor, primi însă răspuns negativ. Supărat pentru impertinenta amăgire în care-l ținuseră într-adins fățarnicii greci pe câtă vreme avuseră trebuință de el, hotărî să răpească cu puterea ceea ce i se refuza de bunăvoie și-ncepu împresurarea orașului. Totuși nu-i prea mergea cu sporiu, pentru că romîno-bulgarii nu știau bine
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu artistul adevărat când acesta își ia zborul împins de geniul său, pentru a îndeplini opera sa în tot coprinsul ei. Opere, XXXVIII, pag. 150. Și renumitul sofist Gorgias zice cu spirit în această privință că tragoedia ar fi o amăgire unde amăgitul apare mai drept decât neamăgitorul și amăgitul mai înțelept decât neamăgitul. În acest mod paradox el esprimă aci într-un mod dovedit situațiunea mai înaltă atât a poetului tragic cât și a adevăratului spectator față cu un punct
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sine simț prozaic și îndreptat numai asupra adevărului natural. Comp. Bode, Istoria artei poetice eline, III, p. 50. {EminescuOpXIV 237} legile lumei spiritelor. Acesta nu află contrazicerea acolo unde materialul deja ne amintește aparința frumoasă și ține departe cerința unei amăgiri sensuale. Arborele depins, floarea, espresiunea (plină de simț) însuflețită a omului într-o situațiune oarecare nu ne încîntă pentru că privim în el o copie fidelă a naturei, pentru că astfel vedem numai creațiunea anterioară în duplicatul ei; ci pentru că înainte[a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
e ținta artei. Operele lui Goethe, XXXVIII, p. 146. Tieck zice în privința aceasta foarte nimerit; "Eu să uit personalitatea sa (adică a actorului), să fiu amăgit însă totuși numai atâta pre cât poate, pre cât îi e permis artei. Conștiința amăgirei trebuie să rămâie ca și înaintea tabloului celui mai succes a celui mai mare pictor, unde ar înceta toată plăcerea daca aș putea vrodată [uita] că stau înaintea unui tablou. " [Foi dramaturgice], II, p. 12. {EminescuOpXIV 238} și plină de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
râsul mulțimei și-i sacrifică reprezintarea caracterelor. Mintea cea pătrunzătoare a lui Iarno în Guillom Meister semnalează acest moment în toată unilateritatea lui când zice (Goethe, Opere, XX, pag. 25): "Într-adevăr eu iert actorului orce greșală ce izvorăște din amăgirea pe sine însuși și din dorința de-a plăcea, căci daca el o părea sie și altora ceva, atunci nu e nimica. Vocațiunea sa este părerea, el trebuie să prețuiască mult aplauzul momentan, căci el nu capătă altă răsplată. El
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cășițe de trântori. Daca însă facultatea crăiesei nu este în toată orânduiala, adecă daca nu s-au împreunat și fecundat, sau sămânța primită cu ocazia împreunării este întrebuințată și punga cu sămânță e sleită, regina nu suspendă ouarea; dar se-ntîmplă amăgiri. Sute de ouă le pune în căsițe mici, sigură în intenția ei că le-a fecundat în toată regula; și din toate sau, în caz de împreunare insuficientă, din multe se dezvoltă bărbătuși cari nu-ncap în cășițele strâmte destinate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ele trebuie lăsate în inerția subînțelesului, în simpla dinamică imanentă a producerii lor. În mod normal sănătatea mentală a omenirii ține de transă, de capacitatea de a participa la seducție și miraj. Ești sănătos câtă vreme ești prins în "dansul amăgirii muritoare" vegheată de marea regină a Lumii, Maya. Cel care părăsește dansul acesta iese din cursa vieții și devine "nebun"; pentru că privirea distantă, care atrage după ea clarviziunea, strică jocul Mayei. Toate medicamentele antidepresive de astăzi reprezintă tehnici de refacere
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Cel care părăsește dansul acesta iese din cursa vieții și devine "nebun"; pentru că privirea distantă, care atrage după ea clarviziunea, strică jocul Mayei. Toate medicamentele antidepresive de astăzi reprezintă tehnici de refacere a sistemului protector de iluzii, reintrarea în hora amăgirii, un mod de a fi îmbrîncit din nou în cursa vieții, de a-ți recăpăta miopia salutară. Dacă Hamlet ar fi putut lua timp de trei luni două pastile de Zoloft sau de Prozac pe zi, tragedia lui n-ar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pentru a atrage atenția sau a obține ceva, ci pur și simplu pentru că aceasta i se pare calea cea mai la îndemînă, mai abruptă și mai elegantă de a abandona. În acest "proiect" al său (singurul care se poate sustrage amăgirii) el este ajutat în mod firesc de consătenii săi care îl spânzură ca pe unul ce a încălcat legea iluziei, ca pe un deziluzionat. 6 iunie Tema prăpastiei pe care stăm. Am întîlnit-o prima oară la douăzeci și ceva de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a-i cere regelui socoteală e sortită eșecului : Totul e zadarnic (I 3). După cum observă și tatăl ei, Ifigenia pricepe, chiar dacă nu în chip conștient, că va muri, că nunta despre care i s-a tot vorbit e o simplă amăgire : Iphigenia ghicește că nunta aceasta e doar un basm... Nu pot uita îmbrățișarea ei fricoasă, ca o pasăre care ghicește primejdia (II 2). Atunci când descoperă un lucru pe care nu-l cunoștea încă, Ifigenia îl decodează corect numaidecât. Chrysis o
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
joia, la ora trei după-amiaza. Uneori, după ce Aldaya pleca, Sophie rămînea singură, plîngînd sau tremurînd În alcov. Apoi, cînd venea duminica, Sophie căuta cu disperare În ochii pălărierului vestigii ale femeii care tocmai dispărea, urmărindu-i cu nesaț devotamentul și amăgirea. Pălărierul nu vedea semnele de pe piele, tăieturile și arsurile presărate pe tot trupul ei. Pălărierul nu vedea disperarea din zîmbetul ei, din docilitatea ei. Pălărierul nu vedea nimic. Poate că de aceea i-a acceptat cererea În căsătorie. Încă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sau de vreo gazetuță. Scria sub trei pseudonime, Între paisprezece și șaisprezece ore zilnic. CÎnd Îl Întrebam de ce lucrează atîta, se mărginea să-mi zîmbească sau Îmi spunea că, nefăcînd nimic, s-ar plictisi. Între noi n-a existat nici o amăgire, nici măcar din acelea fără cuvinte. Miquel știa că va muri curînd, că boala nemiloasă Îi mai lăsase la dispoziție doar cîteva luni. — Trebuie să-mi promiți că, dacă se Întîmplă ceva, vei lua banii ăștia și te vei recăsători, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]