1,497 matches
-
196. 18 Emil Cioran, Convorbiri cu Cioran, p. 197. 19 Norbert Dodille et Gabriel Liiceanu, Lectures de Cioran, Éditions L'Harmattan, 1997, p. 67. 20 Simona Modreanu, Le Dieu paradoxal de Cioran, Éditions du Rocher, 2003. 21 Emil Cioran, Cartea amăgirilor, p. 105. 22 Idem. 23 Convorbiri cu Cioran, p. 180. 24 Simona Modreanu, op. cît., p. 67. 25 Patrice Bollon, Cioran l'hérétique, Gallimard, 1997, p. 124. 26 Emil Cioran, Despre neajunsul de a te fi născut, Humanitas,1998, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Convorbiri cu Cioran, p. 180. 24 Simona Modreanu, op. cît., p. 67. 25 Patrice Bollon, Cioran l'hérétique, Gallimard, 1997, p. 124. 26 Emil Cioran, Despre neajunsul de a te fi născut, Humanitas,1998, pp. 155-156. 27 Emil Cioran, Cartea amăgirilor, p. 77. 28 Ibid., p. 78. 29 Emil Cioran, Amurgul gândurilor, p. 69. 30 Ibid., p. 87. 31 Nicolae Țurcan, Cioran sau excesul că filosofie, Ed. Limes, Cluj, 2008, p. 207. 32 Emil Cioran, Amurgul gândurilor, p. 78. 33 Lev
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
că filosofie, p. 114. 5 Emil Cioran, Căderea în timp, pp. 137-138. 6 Pascal Quignard, op. cît., p. 129. 7 Ibid., p. 134. 8 Ibid., p. 135. 9 Emil Cioran, Silogismele amărăciunii, Humanitas, 1996, p. 63. 10 Emil Cioran, Cartea amăgirilor, p. 152 . 11 Gabriel Liiceanu, Itinerariile unei vieți, pp. 116-117. 12 Alejandra Dahia, Ernesto Sábato a los 80, articol apărut în revistă "Caras", 30 septembrie 1991, Santiago de Chile. 13 Ernesto Sábato, Abaddón, El Exterminador, p. 23. 14 Idem. 15
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Um nichts în der Welt. Eine Liebe von Cioran (Pentru nimic în lume. O iubire a lui Cioran) de Friedgard Thoma și apare la Editură Weidle Verlag din Bonn. 7 Sorin Alexandrescu, op. cît., p. 312. 8 Emil Cioran, Cartea amăgirilor, p. 168. 9 Emil Cioran, Tristețea de a fi, Ed. Oltenia și Ed. Dyonisos, Craiova, 1992, p. 35. 10 Blasco Ibáñez, Los cuatro jinetes del Apocalipsis, Alianza Editorial, Madrid, 2007, p. 39. 11 Ernesto Sábato, Hombres y engranajes. Heterodoxia, Alianza
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
La Plata și publicată în revista "Proyectos Patrimonio", Chile, 2002. 62 Ernesto Sábato, Antes del fin, p. 159. 63 Emil Cioran, Pe culmile disperării, p. 150. 64 Idem. 65 Ibid., p. 151. 66 Ibid., pp. 84-85. 67 Emil Cioran, Cartea amăgirilor, p. 168. 68 Ibid., pp. 61-62. 69 Ibid., p. 62. 70 Nicole Parfait, Cioran ou le défi de l'être, p. 61. 71 Ibid., pp. 61-62. 72 Ibid., p. 62. 73 Idem. 74 Mama sa, Juana, avea descendentă albaneză. 75
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
spațiul autohton, am fost întotdeauna atrași de idei noi, care dacă nu au putut fi create în acest spațiu, au fost imitate. Imitația nu este neapărat un proces de dorit acolo unde inovația nu este posibilă, dar nu este nicio amăgire. Este o încercare de a prinde din urmă statele care au o tradiție în domeniul inovării. Între a nu inova deloc și a inova pe terenul imitației, considerăm că a doua soluție este de preferat. De altfel imitația unor inovații
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
al adevărului, duce la Empirismul englez și are drept rezultat final scepticismul lui Hume. Nu numai gîndirea metafizică, care încearcă să scruteze supranaturalul, ci și gîndirea logică, recunoscută de Descartes ca unică sursă a certitudinii, nu ar fi decît o amăgire. Astfel, de exemplu, noaptea urmează zilei, dar ziua nu este cauza nopții. Cauza este dispariția soarelui. Care este atunci cauza mișcărilor aștrilor? Înainte de Newton, singurul răspuns posibil era referirea la un Dumnezeu, eliminat însă de cugetare. Se pune deci din
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
H. Hesse cu o certă propensiune suicidară: "Goliciunea este pentru ei (Gide și Hesse, n.n.) "sfârșitul dezbrăcării", când toate veșmintele sociale au fost scoase..., veșminte care te fac mai ales la fel ca toți ceilalți, deoarece purtăm toți aceleași haine. Amăgire la fel de perfidă ca deșertul, fiindcă nu vrea să vadă faptul că omul gol poartă și el aceeași piele ca și celălalt!... Atunci trebuie mers și mai departe "dar trupul nu este oare și el ultimul veșmânt, ultimul veșmânt de care
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cărți, a textelor ce se scriu autocomentându-se, bănuindu-se mereu de a nu corespunde orizontului de așteptare a cititorului majoritar interesat de romanesc, de cursul intrigii, de palpitantul deznodământ. Suspendarea intenționată a acestuia în cele zece povestiri are efectul unei amăgiri tot mai amare, de dragul eternului incipit, aliment și remediu al nemântuitei noastre dorințe de epic, de aventură decameronică, poescă, borgesiană, dostoievskiană, kafkiană, proustiană ș.a.m.d. Dar, vai, toată această suită ilustrată de stiluri, abordări, atitudini existențiale și imaginare reprezintă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Afroditei, astfel că pe pământ s-a înstăpânit o mare dezolare, iar inima a devenit "o groapă de gunoi în putrefacție"; a supraviețuit doar un singur mit, unul dintre cele mai feroce, cel al lui Iason și Medeea, simulacre ale amăgirii, violenței și cruzimii veacului al XX-lea. Acum cartea de aventuri consemnează robie, colonialism, sânge, mult sânge, vocea naratoare nu uită de Gulaguri și Lagăre, de trădarea idealismului militant sub stindardul revoluției (în primul rând ca angajament etic și civic
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
desprinsă de lumea comună a aparențelor și iluziilor. O lume despre care Russell spunea că este încântătoare pentru cei ce iubesc perfecțiunea mai mult decât viața. Prin însăși natura obiectului său de studiu, cercetătorul este pus aici la adăpost de amăgirea soluțiilor aparente. În contrast cu gânditorul care se îndeletnicește cu speculații asupra cauzelor ultime ale existenței, el se confruntă cu dificultatea problemelor autentice și va cunoaște cât de mare este prețul care trebuie plătit pentru a realiza cel mai mic progres. Tocmai
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a combinațiilor stridente de teme dintre cele mai variate: "estetici transcendentare și definitive/ peste traficul rutier/ (sinistru să mai auzi și motoare în patru timpi)/ sertare pierdute volume rescrise prost/ lumea ca întâmplare iubitele necesare// nopțile și daimonii.../ proiecte pentru amăgirea stelei/ nevoia de a fi postmodern/ (se pune la nesperata glorie)// după moartea așteptată a tatălui/ zi fără zi poet mai trist ca simboliștii/ încă bun pentru alcoolicii anonimi// amenințând cu detașare/ lovitura marelui poem" (din Moira). Sau: "acum la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
unui pastor pribeag din Asia.147 Montale a mai preluat de la romantic, precizează Gilberto Lonardi, tema amiezii că moment topic și pe cea a copilăriei că vârsta a iluziilor destinate să se năruie: la Montale copilăria devine vârstă leopardiană a amăgirilor și iluziilor ce se prăbușesc în fața "norilor grei ai mării celei tulburi" (Sfârșitul copilăriei).148 Căutarea cuvintelor simple, esențiale, naturalețea rafinată, si varietatea limbajului leopardian sunt calități admirate tacit de Montale și constituie, pentru el, un ideal ce poate fi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
După fixarea punctelor inițiale și finale ale traseelor cronologice, se vor reliefa dinamicile de-a lungul respectivelor axe, îndeosebi cea de abandon a unui prezent detestat și de recuperare, pe firul amintirii, a trecutului, timp fericit al speranței, iluziei și amăgirii. În cazul lui Salvatore Quasimodo analiza se concentrează asupra poeziilor: Nopții, Forme de arbori chinuite, Unde morții stau cu ochii deschiși, Valuri de râuri proaspete în somn, Apăstătută, Vânt la Tìndari, În mine rătăcita fiece formă, Bâtlan mort, Insula lui
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
faptul că și în cazul lui Leopardi, inspirația revenea purtând cu sine chipuri, glasuri, cuvinte din trecut, din amintire. Teamă sicilianului de a rămâne fără chipuri și cuvinte reflectă și sintetizează deznădejdea lui Leopardi din clipă în care înțelege că amăgirile tinereții și imaginile inspiratoare de poezie (dolci studi) s-au risipit: Eu toate / ale primei vârste dulci amăgiri / cum pleacă simt, si cum se pierd din priviri / plăcuțele imagini, ce atâta / am iubit, ce pururi până-n cel ultim ceas / să
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
amintire. Teamă sicilianului de a rămâne fără chipuri și cuvinte reflectă și sintetizează deznădejdea lui Leopardi din clipă în care înțelege că amăgirile tinereții și imaginile inspiratoare de poezie (dolci studi) s-au risipit: Eu toate / ale primei vârste dulci amăgiri / cum pleacă simt, si cum se pierd din priviri / plăcuțele imagini, ce atâta / am iubit, ce pururi până-n cel ultim ceas / să-mi fie, în amintire, dorite și deplânse (Contelui Carlo Pepoli, vv. 121-126).310 Soluțiile ermeticului nu ating însă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de maestru, care nu întrevede, în acest poem scris în anii de tăcere a poeziei, speranța niciunei reveniri. I dolci inganni, amintirile, iluziile fericite ale copilăriei se regăsesc și la Quasimodo. În versurile următoare imaginația eului se află sub semnul amăgirilor leopardiene: În mine rătăcita fiece formă, / frumusețe, iubire, din care copilul își scoate / iluzia și apoi tristețea (În mine rătăcita fiece formă, trad. PS).311 Ambii autori utilizează un număr mare de termeni din sfera semantica a pierderii, a dispariției
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
virtuți intelectuale de excepție, protagonistul refuză, citind Moby Dick parabola ratării unui ideal măreț -, să mai devină filozof și profesor universitar la Columbia, mulțumindu-se cu o existență mediocră). "Creșterea" și "descreșterea" lui Zetland constituie, în realitate, succesiunile propriilor noastre amăgiri și dezamăgiri existențiale. Asemenea marilor prozatori, Bellow sesizează aici efemeritatea și fragilitatea din structura de profunzime a marilor idealuri omenești. În opera lui de ansamblu, scriitorul le disecă necruțător, privindu-le (și acceptîndu-le!) totuși cu infinită simpatie. Bibliografie Saul Bellow
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Elvira. Testamentul lui Antim. În: Adevărul literar și artistic, 10, 13 mart. 2001, nr. 559, p. 10. SOROHAN, Elvira. I.D. Sârbu și "comedia" existenței. În: Convorbiri literare, 136, nr. 6, iun. 2002, p. 74-75. Pe marginea piesei de teatru Sîmbăta amăgirilor. SOROHAN, Elvira. Ironistul de la Ploiești. În: Dacia literară, 13, 2002, nr. 44, p. 2-4. Despre I.L. Caragiale. SOROHAN, Elvira. Lumea literară într-o Agendă. În: Adevărul literar și artistic, 11, 21 mai 2002, nr. 617, p. 11. E. Lovinescu. Sburătorul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Mai întîi, cinci volume în limba română, în șase ani, cu titluri provocatoare, chemări dezabuzate ale unui tînăr care deja nu-și mai găsea locul într-o lume ce o luase la vale: Pe culmile disperării este urmat de Cartea amăgirilor (1936), Schimbarea la față a României (1936) cartea în așa măsură incendiară și incorectă politic încît nu a fost publicată în franceză decît în 2008 !, Lacrimi și sfinți (1937) text luciferian, care a trezit un nou scandal, propria sa mamă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
impus cămașa de forță franceză a stilului secolului al XVIII-lea și suferă într-o limbă gramaticală, se lasă să alunece insidios între eu și eu, ridicînd versatilitatea la rang de perfecțiune formală. De fapt, o spusese deja în Cartea amăgirilor: "Tragedia omului este de a nu putea trăi în, ci numai dincoace sau dincolo", la care face ecou o remarcă din Caiete: "De ani de zile mă aflu constant mai prejos de mine însumi!" Poate că aceasta e cheia de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Chalandon, Sorj, Retour à Killybegs, Paris, Grasset, 2011 * Cioran, Michaux ou la passion de l'exhaustif, dans Henri Michaux, Œuvres récentes, Paris, Le Point Cardinal, 1985 * Cioran, Œuvres, Paris, Gallimard, 1995 (abrevieri folosite în texte : Pe culmile disperării CD ; Cartea amăgirilor CA ; Lacrimi și sfinți LS ; Amurgul gîndurilor AG ; Tratat de descompunere TD ; Silogismele amărăciunii SA ; Tentația de a exista TE ; Căderea în timp CT ; Demiurgul cel rău DR ; Despre neajunsul de a te fi născut NN ; Sfîrtecare S ; Exerciții de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de vedere gnoseologic a statutului său și prin sublinierea continuității dintre modul de argumentare retoric și alte modalități de argumentare rațională nu a fost suficientă pentru istoria retoricii care a urmat (de exemplu, Kant considera încă retorica o "artă a amăgirii", nerecomandată nici pentru barou, nici pentru amvon, și în nici un caz pentru discursul de tip filosofic, deoarece tinde să câștige din start acceptul interlocutorilor, fără a le lăsa timpul suficient pentru analiza rațională a subiectului propus). Astfel, retorica a fost
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
la o înțelegere a minciunii ca mască discursivă: nu există minciună în lipsa unei secvențe discursive contra mentem. Într-o primă instanță, aceste sumare caracteristici ale minciunii o apropie teoretic de seducție și seducția, la rândul ei, conține trăsăturile plăsmuirii, iluzionării, amăgirii, metamorfozei. În viziunea lui Herman Parret, însă, seducția nu poate fi încadrată în această grilă și nu se poate identifica cu minciuna. Dacă aceasta din urmă presupune satisfacerea a trei condiții majore (existența unei convingeri; existența unei aserțiuni care să
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în sicriu. Gonit din mine și născut din scrum, Macerație a spiritelor din ieri până acum; Ah, flori care cădeți ori drepte Vă așezați în morții de pe trepte, în ceea ce în ei se întrupează Vampir, fantomă, Dumnezeu cui pază? Singurătate, amăgire, har? Arheologic trup vieții îi par. Apoi, dacă mai sunt, aflați că am Chipul gemând cu aburul pe geam, Și ceea ce-mi rămâne din figură Străbate leacul, dar creat arsură. Sufletul meu, ceea ce mai trăiește din tine E începutul
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/8530_a_9855]