2,910 matches
-
am poposit pentru a înnopta într-un sat numit Rușinea. Imamul moscheii din locul cu pricina ne-a oferit găzduire în schimbul unei pomeni pentru orfanii de care se ocupa. Era un om fără prea mare știință de carte, dar foarte amabil, și n-a șovăit să ne explice de ce avea satul un astfel de nume. Locuitorii, mărturisi el, cunoscuți dintotdeauna pentru marea lor zgârcenie, sufereau că aveau această reputație. Caravanele negustorilor se fereau să se oprească în satul lor. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
simțeam inclus, împotriva voinței mele, într-o ranchiună care nu-mi aparținea. Am încercat să mă dau la o parte, cu glas glumeț: — Cum poți spune așa ceva, tu care vii să cauți învățătură într-o medersa din Fès? A zâmbit amabil. Nu caut învățătură, căci îngreunează mâinile mai sigur decât un lanț. Ai văzut vreodată un doctor al Legii comandând o armată sau întemeind un regat? În timp ce vorbea, a intrat profesorul, cu mers încet, cu înfățișare maiestuoasă. Din respect, întreaga clasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
învestit subit cu o solie, eu care nu împlinisem încă șaptesprezece ani. Unchiul mi-a dat doi călăreți să mă însoțească și mi-a mai pus la dispoziție și niscaiva daruri pe care trebuia să le ofer în numele lui acestui amabil senior: o pereche de scări de șa împodobite după moda maură, o pereche de pinteni superbi, două șnururi din mătase împletite cu fir de aur, unul violet, altul azuriu, o carte în legătură nouă care povestea viața sfintelor personaje ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
stârniseră întotdeauna curiozitatea; am căzut de acord că aveam să încep din toamnă. Am lăsat să treacă două luni înainte de a mă întoarce la palat, nevrând să-i dau șefului cancelariei impresia că-l grăbesc. Acesta se arătă exagerat de amabil, îmi spuse că mă aștepta de săptămâni, îmi oferi sirop, îmi vorbi cu lacrimi în ochi despre unchiul meu dispărut, apoi îmi aduse la cunoștință, pe un ton aproape triumfător, că obținuse ca sora mea să fie din nou supusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
te-ai tăvălit aici cu vreun tip? — Sună-l pe Tony Devonshire. — Ăsta cine mai e? — Directorul! — Da, păi... — Ei, hai! Dă-i un telefon! — Da, da. — Apropo. Parcă ți-am spus să duci punga cu gunoi. Ești așa de amabil să o iei acum? De ce n-am lua mâine masa în oraș, și apoi, să mergem la bancă și să punem totul în ordine? Trebuie să plătesc chilia și îi mai datorez ginecologului meu șaizeci de lire. Cei mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în drumul fluviului de buzunare pline, care se perindau în valuri mai mari sau mai mici. În timp ce pășeam peste el, mi-am aruncat privirea în jos (părul țepos ca sârma, o ureche ca o rodie) și i-am spus destul de amabil: — Scoală-te, javră leneșă. Am trecut mai departe și l-am salutat pe Fielding, care tocmai ieșea dintr-o librărie. Am ajuns la braț la Carraway, unde ne-am întâlnit cu alți doi investitori, Buck Specie și Sterling Dun. Amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
gata să-și înceapă săptămâna însângerată. În mâna lui, în mâna lui de măcelar, se clătina o halbă cu scotch. — Sigur că sunt sigur. Puse încrezător băutura deoparte. Unde ți-e prietena? mă întrebă el pe un ton deloc mai amabil - ba chiar departe de așa ceva. O să mă dea afară în șuturi, mi-am spus, și eu care abia intrasem. — Care prietenă? — Roșcata aia solidă. Aia care stătea cu limba-nfiptă în urechea ta. — Când? — De unde dracu să știu eu. Habar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în nas oamenilor legii. E bună, nu-i așa? Ce-ați spus, domnule? Auzi, Steve - nu e rău pentru ora trei după-amiază. Tulburat, m-am prăbușit din nou, de data asta având serioase probleme cu regăsirea echilibrului. — Sunteți atât de amabil, domnule, să veniți cu noi la secție și să repetați și acolo ce ați declarat? Hai, Steve. Am impresia că ăsta e beat mort. Nu-mi asum responsabilitatea pentru multe din gândurile mele. Ele nu vin din mine. Ele îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
biletul pe care îl cumpărasem chiar în ziua aia cu propriii mei bani, și acum iată-l, puțin șifonat, și cu amprentele mele digitale cam negre, ce-i drept, dar încă valabil, încă cinstit, încă bun. Un portar nefiresc de amabil m-a informat că ghișeul Airtrak era în clădirea imediat următoare. M-am furișat drept acolo, la adăpostul unei mașini a poliției. Zece treizeci și cinci, și erau locuri duium pentru zborul de la ora unsprezece. Tipa mea cu gură mare a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Petrache Învățător, Carla Grădinaru Motto: Viața în acțiune este cel mai bun învățător. (Nicolae Iorga) Dumnezeu a creat învățătorul și a întrebat îngerii cum ar trebui să fie acest dascăl. Îngerii au răspuns: „Să iubească copiii!”, „Să rămână veșnic tânăr, amabil, înțelegător, modest, creativ și corect”, „Să stăpânească prin tact pedagogic și talent un grup mare de învățăcei, fiecare având propriile idei și aspirații”. La auzul acestor cuvinte, Dumnezeu a spus: „Acestei ființe care primește atât de puțin și dă sau
PAȘI PRIN TIMP ÎN DEVENIREA NOASTRĂ.. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
vesel. Hai să-ți sărbătorim însănătoșirea, spuse el. Cred că în seara asta putem tăia un pui. De fapt, domnule Vultur, cum curățatul legumelor și celelalte treburi ne privesc în acest moment pe doamna O’Toole și pe mine, ești amabil s-o faci dumneata? Vultur-în-Zbor nu prea avea cum să refuze. Luă cuțitul care i se întindea și ieși în curte. îi trecu prin minte că era prima sa ieșire conștientă pe insula Calf. După ce ieși, Dolores veni șovăitoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Dar, mai presus de toate, acasă însemnau ferestrele, ferestrele închise, acești ochi închiși ai unei vieți în adăpost, strălucind de mulțumire. Vultur-în-Zbor s-a oprit un moment. Virgil l-a privit curios și apoi, pe nesimțite, i-a întors gestul amabil, stăvilindu-și cuvintele care i-ar fi tulburat liniștea. Ferma era așezată la marginea drumului. Era lungă, scundă și albă. Fără îndoială, animalele dormeau în staul. Fereastra închisă fusese cea care îl țintuise pe loc, fermecat, pe Vultur-în-Zbor. în spatele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să vedem piei-roșii în acest oraș. Ne place să le săpăm gropile. — Câine, treci la loc! îi zise Flann O’Toole cățelei. Apostrofarea cârciumarului îi spori lui Vultur-în-Zbor presimțirile care se tot adunau, dar încă mai vedea acel zâmbet aparent amabil, întipărit pe chipul lui O’Toole. Alsacianul se ascunse în spatele tejghelei. Mâinile lui Flann O’Toole: niște bucăți mari de șuncă atârnate la capătul brațelor. Mâini de ucigaș, se gândi Vultur-în-Zbor. își va reaminti acest gând într-alt timp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Ești înțelept că stai deoparte. Vultur-în-Zbor simți un fel de rău la stomac. — Aruncați-l afară, urlă o voce din spatele încăperii. Aruncați-l afară ca pe bețivani! O’Toole rânji. — Cale-Bătută! strigă el. Dă o mână de ajutor, dacă ești amabil. îl ridicară de o parte și de alta pe Virgil Jones și-l târâră către ușă. Vultur-în-Zbor îi urmări cu privirea. Unu. Doi. Trei. Și, cu o bufnitură, Virgil ajunse pe pavaj. Elfrida Gribb, alarmată, s-a repezit la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în care se uita Sebastian la mine mă făcea să tac din gură. În plus, dacă îmi făceam simțită prezența, Sir Richard și-ar schimba atitudinea. Acesta nu este un loc potrivit pentru femei și copii, Shaw, așa că spune-i amabil prietenei tale s-o șteargă. Ușile liftului se deschiseră. Eram la parter, pătratele de marmură verde și albă a holului întinzându-se în fața noastră ca o imensă tablă de șah; însă în centru era ceva imens și nelalocul lui. Sculptura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
un semn că ar trebui să continui. Sunt într-o situație destul de jenantă, i-am zis, coborându-mi vocea. Domnul de Groot din păcate, cum probabil știți, a murit. Mi-a părut rău să aflu asta, doamnă. Un domn foarte amabil, domnul de Groot. —A fost o mare pierdere pentru mine. Începusem să îi găsesc modul de a vorbi chiar contagios. Domnul de Groot și cu mine eram foarte buni prieteni, am zis, tușind iar. Vorbesc atât de sincer cu dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
păcate, am zis, anticipând ceea ce avea să mă întrebe, nu am cheia de la apartament. Charles a vrut să-mi dea una, dar nu a avut timp, înainte... Am înghițit și am continuat curajoasă: — Mă întreb dacă ați fi atât de amabil... știu că profit de bunătatea dumneavoastră și aș fi foarte fericită să vă pot răsplăti... am strecurat o hârtie mototolită de douăzeci de lire din geanta mea în mâna lui, pe care, suprinzător a primit-o. A dispărut ca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
acelea de pe mîneci erau de sînge. Am chemat un medic care, de cum l-a consultat, m-a Întrebat de ce nu-l chemasem mai devreme. Miquel avea tuberculoză. Ruinat și bolnav, trăia din amintiri și din remușcări. Era omul cel mai amabil și mai fragil pe care Îl cunoscusem, singurul meu prieten. Ne-am căsătorit Într-o dimineață de februarie, la un tribunal municipal. Călătoria noastră de nuntă s-a limitat la funicularul de pe Tibidabo, cu care am urcat să contemplăm Barcelona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
patriei? Ați ajuns la kilometrul 69?”. Iar Satanovski, proaspăt ras și parfumat, răspundea invariabil: „Am turnat exact atâta asfalt cât să puteți străbate cu piciorul... Dacă doriți să ajungeți la kilometrul 69, vom turna asfalt și până acolo...”. Oricât de amabil Încercase să fie inginerul, nu reușea să-l clintească pe Bikinski din rigiditatea sa. Pictorul era ferm convins că În spatele bunăvoinței și a generozității afișate de inginer se ascund intenții dubioase. Un om cu un astfel de nume nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fi dorit mult să mențin legătura cu el după aceea, dar n-am reușit să-i dau de urme decât foarte târziu și În Împrejurări care nu ne permiteau vreun contact. (Stamatescu ceruse unei funcționare de la contabilitatea inspectoratului să fie amabilă și să facă două cafele. Nu părea să se sinchisească de cei câțiva care Încă mai așteptau În curte să fie primiți În audiență. Spuse că Îi cunoaște pe toți și știe exact ce vrea fiecare. Sunt plini de jalbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o gură din Slim Jim-ul meu, un aliment pe care Începusem să-l consum de când descoperisem cât de tare Îi oripila pe părinții mei. —Bette, asta s-a Întâmplat atât de demult Încât abia Îmi mai aduc aminte, remarcă el amabil. Ascultă, draga mea, nu te-am sunat ca să te bat iar la cap, deși nu reușesc să găsesc vreun motiv pentru care o fată atrăgătoare de vârsta ta stă acasă singură joi noaptea, mestecând batoane cu carne și vorbind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
bag la orice, spuse Davide, jucându-se cu părul Elisei. Cu condiția să avem masă garantat. Altfel nu pot - nu În seara asta. — Evident, fu de acord Elisa. Când veni nota, trecuse deja de miezul nopții și chiar dacă Penelope discuta amabil cu Leo, Îmi dădeam seama că-și dorea cu disperare să ajungă acasă. Dar ideea cu Bungalow suna bine, așa că i-am aruncat câteva priviri semnificative și am plecat la baie, unde am așteptat-o. — Ce seară drăguță, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
murmură ea, uitându-se cum Rick și Thomas prinseseră la mijloc o fată ca Într-un sandvici și se Învârteau. Înțeleg. —Pen, hai, iubito, nu e chiar așa. Le știu pe fetele astea de la serviciu și vor doar să fie amabili. —Serviciu? Vocea ei era oțelită, iar ochii se transformaseră În ace de gheață. Toată lumea se aștepta la un scandal colosal, așa că am Început să discut simultan cu Elisa, Philip, Danny și Sonja, În timp ce-i făceam semn Penelopei să se Îndepărteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și mă privi aspru. —Ce? Ți-ar plăcea ca o ceată de țărani să se holbeze la tine toată noaptea? Nu trebuia să zbor până aici pentru chestia asta - am fi putut merge doar până la New Jersey! Kamal o ignoră amabil, În timp ce ne ajuta să coborâm de pe vas și ne prezentă unui grup de bărbați, care păreau toți arătoși și foarte, foarte prosperi. Ei erau restul clienților noștri și fiecare avea Între două și patru fete trăsnet care le sorbeau fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mod evident că eram și eu acolo și apoi renunțând la tonul plângăcios când Își aduse aminte. —Scuză-mă că ți l-am furat, Isabelle. Marlena și tipul cu care era se făcuseră cam praf, iar Sammy a fost foarte amabil și m-a ajutat să-i pun În mașină. Tocmai ne Întorceam Înăuntru. Asta păru s-o Înmoaie, deși Încă nu conștientizase prezența mea. Se holba la Sammy, care se concentra intens asupra picioarelor lui. —Bine, păi eu mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]