2,758 matches
-
dialogul permanent dintre partid și cultura italiană. Dar viciile sistemului erau mult mai nocive prin consecințele lor. Cel mai grav este fără îndoială faptul de a fi provocat îndepărtarea reprezentanților acestor curente de realitățile țării și chiar de ale partidului, amețiți fiind de deliciile și de otrava luptelor interne. Politicii ca serviciu și misiune, care trebuia să apere principiile și obiectivele determinate, i s-a substituit o politică tacticiană, făcută din compromisuri, din manevre ce vizau găsirea "convergențelor" uneori "paralele", conform
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în oraș), împotriva „reacțiunii” și a „burgheziei asupritoare”. Totuși, se pare că tov. Mihai Antip nu fusese „ridicat” la rangul de responsabil al sectorului I „Vasile Roaită” degeaba de vreme ce Bighiu îl ridica în slăvi, dar nu prea mult, ca să nu amețească: „...acțiunile noastre sunt popularizate prin presa centrală (Scânteia, Tânărul Muncitor și Lupta Moldovei - Iași) cu care ținem corespondență regulată prin tov. Mihai Antip, responsabil cu corespondența la aceste ziare”. Deoarece nu se putea face politică „revoluționar-constructivă” numai cu hârțoagele afișate
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
sutele de pierde vară intră în depozitul de zahăr. Saci se zahăr, unul câte unul, iau drumul la periferie unde locuiesc acești buni gospodari (sic!, subl.ns.). Astfel sunt sparte magazinele de îmbrăcăminte, încălțăminte și cele de băuturi. Lumea se amețește, se trage cu pistolul. Și aceste valuri de jefuitori se succed unul după altul nestingheriți de nimeni. Nici un gardian, nici o autoritate”. După aceste imagini apocaliptice surprinse, desigur, de Zainea Buhuși, raportul continuă cu explicarea modului în care a ajuns să
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
cu cât trăiește pe același pământ cu noi, se hrănește din suferința noastră, disprețuindu-ne pe toți cei care îngenunchem sub greutatea mizeriei, sub rușinea de a-l fi cocoțat pe cel mai nesăbuit dintre noi la cârma unei corăbii amețite de furtunile unei minți palide, uscate, asemenea unei crengi lipsite de rod. Același securist dezamăgit, [toamna] 1984, difuzată la 21 și 22 ianuarie 1985 Stimate domnule director Vlad Georgescu, Cunoscător fiind într-ale Securității, pot să vă confirm încă o dată
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
creau bună dispoziție. În duminica aceea apa nu era agitată, numai că un val aproape neobservat creștea nebunește și se arunca cu furie asupra a tot ce îi ieșea în cale. Ne răsturna, ne săreau ochelarii de pe nas și ne amețea de-a binelea. Apoi marea se liniștea și noi reluam joaca. Valul cel nebun venea la intervale regulate, apoi din ce în ce mai des. Noi nu realizam pericolul și lăsam copiii să se hîrjonească prin apă. Un alt val furios ne trîntește la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a rămas din "obiectiv". Mîncarea pentru praznic se amestecă cu resturile mesenilor și sîngele ars devine cărbune negru. Vuk nu înțelege și rămîne cu gura căscată. A fost o explozie aproape, foarte aproape, care l-a trîntit și l-a amețit. Doamne, putea să-i ... Se oprește holbat la fumul și praful înecăcios care se ridica pe locul unde a fost casa vecinilor. Vuk nu-și crede ochilor, apoi refuză să accepte realitatea. Aleargă nebun și nu simte că din picior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
masă pentru prieteni. A fost o masă foarte plăcută și eram fericiți. Pe la miezul nopții, Halea primește un telefon din Kiev. Sărbători fericite! i se transmite voios din Ucraina. Abia atunci am realizat amîndoi că era Vinerea Mare și eu, puțin amețit de alcool, m-am grozăvit din nou: Lasă, Halea, iau eu păcatele... Le-am luat și de dimineață m-am trezit dat afară din serviciu. Bine că a trecut totul, spun incolor. Încă nu trecuse totul. Halea trebuia să nască
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a dat licoarea de subjugare a unui bărbat. Ce-i aia, babalawo? Un amestec, 7 rîme, rahat de-al ei, sînge de la perioadă, păr de pe tot corpul, se face un praf pe care ți-l dă să bei... (rețetă autentică!!!!) Amețesc numai la gîndul că pe frumoasa asta ar duce-o scăfîrlia la așa o măgărie. M-am hotărît din acel moment să nu mai beau nimic de la vreo femeie din mînă, chiar de-ar fi zîna lacului. Of, ah, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
știți, ofrande tuturor, ca să le oferim lui Orula. Începe o incantație ușoară ca ton și suavă ca tonalitate. Dansează în jurul altarului în pas moale. Apoi, pe nesimțite, incantația devine mai puternică și dansul mai vioi. După un timp, simt că amețesc, văd sacrificiile făcute de altcineva, înconjurat de o ciudată horă ca o tornadă. Totul apoi se prăbușește, lumînările se sting și o tăcere de mormînt se așterne. Incantația era o rugă la Orula să împiedice îndeplinirea oracolului. O poză deformată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mocirlă și intră în casa noastră de stăpîni pe scara de serviciu. Muzele moderne au șiretenia lor, așa cum avea și istoria odinioară, iar eminențele Artelor și Literelor nu sînt mai puțin victime decît președinții și excelențele Republicii. Aplecați peste balcoane, amețiți de mediumul anterior care le-a determinat supremația fixată în preeminența lor socială și simbolică, cea mai mare parte dintre autori nu văd cum urcă noua formă care nu impresionează, dar care îi va detrona curînd, și care se numește
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
idei în pregătirile pe care le fac și, când aceiași oameni le vin la curs, nu mai au ce să ne spună în plus decât acele două-trei bancuri sau pilde extrase din experiența lor de viață cu care i-au amețit la pregătire. Facultatea - o prelungire absolut inutilă a meditațiilor. Nu mai au ce să ne spună și ne trimit să ne căutăm de lucru. La muncă, nenorociților! E un mod și ăsta de a-ți recunoaște incapacitatea. Io nu am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
hârtie azvârlite la coș. Ca niște dinți de lapte aruncați peste casă. Lui Palade i se părea că liceul se mișcă. Și râdea zgomotos, turbulent. Se mișcă liceul, băăăăă! Se învârtea cu ochii ațintiți în sus, valsa pe beton până amețea. În curte era și o țâșnitoare. Mai mereu defectă. Iarna stătea înghețată. În ziua pe care o reconstruim acum, țâșnitoarea mergea. Eu, Cârnatu, Bârnosu stăteam călare pe țâșnitoare. Și Bârnosu - sau altcineva - punea degetul pe jetul pitic al acelei țâșnitori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de aici și nepotrivirea de adresare, inadecvarea de roman de secol al XIX-lea. „Domnu’ Palade.“ Tonul efeminat, solemn și prețios. Ca un baron simțit care, ca să-ți atragă atenția că ești descheiat la prohab, te ia pe departe, te amețește. Vorbea altfel, nu ca noi. Ca unul d-ăla care bea ceai fix la ora cinci și-și plimbă ogarii pe pajiștile domeniului. Vorbea altfel. Acum trebuie să te miști repede, ochii pe butelie. Interesant la el mai era că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mai și spun! Și întotdeauna te găsesc cu un om tare frumos în preajmă-ți. Mona, acum. Sînt sigur că are ceva din Bette Davis. Dar nu vreau să mă gîndesc ce anume. În munți e mult omăt. Tu ai ameți de plăcere, aici, acum. Dar e și frig. Nu, cu ăsta nu mă pot împăca. Îți scriu pe muzică grecească. E 18 și ceva. "Voice of America". E nespus de faină! În fiecare zi ascult. Am găsit la... Borca, Aurel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
voi acomoda ușor! Mi-e lene și mi-e silă! Dar duminică, desigur, îmi dau și eu votul! Toate cele bune! Aurel Borca, 28 martie 1985 Dragul meu, Îți scriu cu aproape zece zile înainte de a veni la Iași, cam amețit de vîntul care m-a flendurit azi pe drumurile de la Borca după cîteva ore de fotbal. E cald. Cît se poate de cald! Nu am mai făcut nici foc în sobă în ultimele nopți. De atîta bucurie solară am uitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
un tăciune în mâini și ierburi cărora le aspirau fumul, ierburi uscate, învelite într-o frunză uscată și ea, ca o țeavă de hârtie, aprinsă la un capăt și prin celălalt aspirau, cu care își adorm simțurile și aproape se amețesc și spun că nu simt osteneală. Țevile astea, sau cum s-or chema ei, le numesc tabacos". În alte relatări, "ierburile uscate" mai sunt menționate și cu denumirile utilizate de localnici de "cojiba" sau "cohoba", iar "tobaco" era un instrument
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
și acum erau o explozie de muzică și dans, de culori, de trupuri de ciocolată sau abanos superbe. În urma unei seri la Tropicana, vizitat de "muze" am ticluit și un imn "de corazón", dedicat celebrului templu al dansului și muzicii: Amețit în Caraibe La barul Tropicana din Havana tot ce se mișcă are, cum mi s-a spus, de la un metru și optzeci în sus, din care unu și douăzeci picioare! Localul e de vis, sub cer caribean deschis, cu palmieri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
nici un rid, cu rotunjimi necalculate nici de Euclid, de juri pe barba lui Fidel, că-s toate Top model! Se-nvârt și dau din tot ce au în sunete de salsa, conga și milonga și când s-a isprăvit ești amețit și-ti vine ca să strigi Viva Habana Y viva la Revolucion Cubana! (din volumul "Hoț în Grădina Raiului", Editura Junimea, 2007). La Habana Hilton, azi Habana Libre, am petrecut la "El Salon de los Embajadores" un revelion cu adevărat "de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
parfumul amețitor al florilor de salcâm, pe fondul zumzăitului cantabil și liniștitor al neobositelor albine el, mortul Lazăr -, ar fi înviat instantaneu, chiar dacă ar fi fost trecut râul Stix de 365 de zile. Parfumul florilor de salcâm te îmbătau, te amețeau, făcându-te să te crezi în Rai ori în grădinile suspendate aparținând alteței sale regale Semiramida. Salcâmi, puternici paznici de câmpie De voi se frânge cumplita vijelie Și îmblânzită vine înspre noi Sub forma binecuvântatei ploi. Parfumul tău, balsam divin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
grădinile suspendate aparținând alteței sale regale Semiramida. Salcâmi, puternici paznici de câmpie De voi se frânge cumplita vijelie Și îmblânzită vine înspre noi Sub forma binecuvântatei ploi. Parfumul tău, balsam divin Mai dulce și înmiresmat ca orice vin, M-a amețit cu vraja-i minunată Încât atât de beat eu n-am fost niciodată. O, arbore puternic, tăcut și solitar Ne vom vedea din ce în ce mai rar Tu ești simbolul forței ce urcă pân' la nor În timp ce eu, neobservat, spre asfințit cobor. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pătrunde, iar efortul nervului optic de a străpunge întunericul de catran a avut drept consecință dilatarea peste măsură a pupilei, asemănător prădătorilor nocturni. Era un traumatism profund și dureros pe care îl resimțim și azi: nictofobia (frica de întuneric). Eram amețiți de foame, de frig, de lipsa unui somn igienic, sănătos și îndestulat, pe când în cameră se făcea tot mai simțit un aer stătut și greoi peste care plana fumul dens, înecăcios și grețos al sfârâitului lumânărilor arse. Respiram tot mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
i-ar fi fost dat să vadă pe holul casei noastre? O îngrămădire de vechituri degradate în ultimul hal: niște scofâlcituri, boțituri și rupturi, care de care mai turtite, mai găurite, sfârtecate și incomplete, încât bietul de el ar fi amețit completamente, căzând țeapăn peste mormanul de putregaiuri care așteptau să fie azvârlite la gunoi sau arse în sobă. La această priveliște funebră, bătrânul a avut un șoc puternic și, de frica unui atac cerebral, a șters putina. Era normal: unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Și... EVRIKA! În sfârșit, descoperisem locul de unde se degajau efluviile aromatice care aduseseră într-o stare de excitație delirantă toate mecanismele celui de-al treilea simț mirosul. Da. Comoara misterioasă care-mi umpluse până la refuz fiecare alveolă pulmonară și mă amețise aproape până la stadiul de catalepsie era aici, sub nasul meu, în jumătatea de bancă a colegului. Printr-o mișcare ușoară, aproape insesizabilă și invizibilă, m-am apropiat de Boris. Acum mirosul era mult mai clar, mai direct; îl simțeam torturându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și având o grosime de trei centimetri. Suprafața mălaiului era glazurată cu gălbenuș de ou, peste care se presărase zahăr vanilat. După o rapidă examinare a "tortului", am trecut la acțiune și, din câteva mușcături am introdus în stomacul meu amețit de foame această bunătate "regească". Am luat ambalajul și l-am pus în locul de unde-l luasem. Pauza se terminase și colegii intrau gălăgioși în clasă, fiecare la locul lui. Aveam o oră de biologie cu doamna dirigintă Jichici. Stăteam cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ușoară dar precisă, chipiul îi aluneca de pe frunte pe ochi în timp ce, instantaneu, niște coate ascuțite loveau cu precizie rinichii, ficatul și splina salariatului, obligându-l să se-ncovoaie de durere, iar pe verticală cădeau cu greutate baroasele pumnilor în scăfârlia celui amețit până când semnalul de capitulare nu era rostit limpede, clar și cu voce tare: Văleu, nu mai dați bre, că-mi rămân copchiii pi drumuri! Ostoiți-vă, gata! Ca la comandă, răpăiala coercitivă lua sfârșit, iar bietul controlor înțelegea prea bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]