19,795 matches
-
sugerează o altă coordonată a vieții urbane. Chiar dacă substratul se va revolta mai tîrziu și figurativismul va fi puternic zdruncinat prin fabulatoriu, hieratism, purism sau construcție abstractă, statuarul rămîne o dominantă a spațiului public în care performanța și eșecul se amestecă în proporții relativ egale. Repede înțeleasă ca o formă eficientă de consacrare și ca un garant al eternității, sculptura a fost, într-o bună măsură, pîndită permanent de riscul confiscării oficiale. Dacă nu prin agresiune directă, oricum prin nenumărate forme
Artistul și Orașul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9318_a_10643]
-
să pună pe hîrtie. Iar dacă nu ar avea tonul revoltător de echilibrat al unui om perfect stăpîn pe ceea ce spune, și dacă nu ar fi ghidat de un impecabil simț al măsurii, simț grație căruia Besançon știe să-și amestece perfect adevărurile incomode cu un număr egal de poncife care, convenționale fiind, adorm vigilența supraveghetorilor ideologici ai sănătății noastre mentale, dacă așadar nu ar fi atît de abil în arta cu care știe să spună pe un ton politicos lucruri
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
cîștig. Cărțile nu sînt altminteri. Așezate în librării elegante, incredibil de învecinate, pe Saint Germain, sau în stive hărtănite, pe Saint Michel. Închise în cochilii verzi, care le scot la vedere după un program cu neputință de precizat, pe Sena. Amestecate cu gravuri, reproduceri, kitsch-uri pale sau stridente, mîini care le cer, priviri care le ocolesc. Cînd pleacă turiștii - dacă pleacă vreodată... - își vor fi regăsind, aceste cărți, deodată cu orașul, celelalte straturi, ale culturii fără de comerț. *** Orașul nou. Toată lumea
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]
-
dorinței de obiectivitate și de detașare. Ar fi bine să citim cărțile și să ignorăm biografiile. Dar dacă imoralitatea biografiei ne semnalează imoralitatea operei? E o judecată la fel de onestă. Plagiatul din Incognito e cea mai puternică dovadă. Eugen Barbu scrie amestecându-și pana în literatura altor autori. În Incognito l-a "valorificat" pe Paustovski, în Princepele a "valorificat" cu abilitate filologică stilul și lexicul scrierilor noastre vechi, ca și, ulterior, în Săptămâna nebunilor. Merg mai departe cu suspiciunea. Dar dacă, așa cum
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
se pune pe sine în centru și pe Slavici în evidență. Nu e deloc întâmplător, așadar, faptul că, într-un pasaj construit în jurul multiculturalismului meridional din Banatul autorului Marei, dăm peste notații marginale ca aceasta: Doar ici, colo istoria a amestecat împreună cu etniile dominante și altele, aproape exotice, reduse la un număr restrâns de supraviețuitori: spre exemplu, mănăstirea era, din câte știu, administrată, prin tradiție, de familii aparținând populației locale de șocați - denumirea populară pentru croații maghiarizați, cu nume de obicei
Slavici, managerul nostru by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9351_a_10676]
-
de ispita fructului oprit, ci și de aureola ambiguă a irealității. Nu știu cum aș fi fost dacă aș fi descoperit marile cărți ale culturii sistematic, eu le-am citit în ordinea în care le găseam la poalele colinei în care se amestecau incunabule cu reviste interbelice, și nu știam niciodată, citind volumul întâi al unei cărți când îl voi găsi pe cel de-al doilea. - În plină dictatură comunistă scriai și recitai la întâlnirile cu publicul poeme incendiare. Am fost o dată împreună cu
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
ciocli ale babelor ca niște vulturi în jurul cadavrului, aici lipsind desigur nota crudă din tabloul realist. Regizorul realizează astfel un film despre lucrurile cu adevărat importante, despre valoarea tradiției, despre una din temele spaniole favorite, moartea, temă în care se amestecă cruzimea cu tandrețea, anxietatea cu hilarul și care nu a încetat niciodată să-l obsedeze. Regizorul trăiește cu această tradiție, filmele sale evocă tensiunea insuportabilă a celor care confruntă dorința nebună de a trăi, pasiunea cu ceea ce este autodistructiv și
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
Pavel Chihaia, ale lui Dinu Pillat, Mihai Villara, fără să mă bucur de apartenența la o generație, ceea ce mi-a și dăunat, mi-a și priit. Valul nici unui grup nu m-a suit pe creste, dar nici nu m-a amestecat printre meduze moarte, pe nisip. N-am fost la modă, deci mi-am cruțat posibilitatea de a avea succesori. Presupun că vor fi atât de originali, încât numai un critic foarte sagace, va descoperi filiația. - Te-ai manifestat într-o
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
ce ar putea însemna posibilitate de ripostă, lăsîndu-le doar valuri de rîs isteric, e o dramă. Atmosfera asta o preia volumul lui Foarță. Sînt amuzante colajele, anunțuri de mică publicitate înseriate, consangvinizate, hibridizate, anunțurile matrimoniale cu qui-pro-quo-uri, în care se amestecă pragmatismul cu delicate haiku-uri pe colț de ziar, dar parcă nu-ți vine să rîzi. Efectul de real, atît de drag teoreticienilor, îți inhibă mușchii zîmbetului. Ca să nu mai spunem că iubirea se măsoară în cifre (ani, înălțimi și
Literatura sugativă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9412_a_10737]
-
O meteahnă păguboasă a românilor, care la orice întrebare, din orice domeniu, nu știu să dea un răspuns cinstit de tipul "nu știu". Cu cît sunt mai puțin informați într-o problemă de care sânt străini, cu atât se vor amesteca mai mult "ca musca în lapte" și , cum spune românul, în final "va vărsa cerneala". I. Primari ai marilor metropole Un mare oraș, o mare aglomerație urbană din orice țară, trebuie să fie angrenată în găsirea de soluții la problematica
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
înainte de pariul cu îndrăzneala... Era urmarea inevitabilă a faptului că găsisem solzul auriu. Am ajuns la Valea Verde cu autobuzul care a urmat șoseaua de printre coline, în zare dealurile devenind o întindere nesfârșită, ca o apă, cerul și pământul amestecându-se la orizont într-un spațiu eliberat de orice, inspirând dorința de lansare spre distanțe extinse. După ce am coborât din autobuz, am văzut o apariție pe șoseaua încinsă de căldura verii. În pustiul asfaltului și foșnetul frunzelor de la sălciile și
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
alunece calm, aproape imperceptibil, într-un fel de spațiu edenic care se află în afara timpului, orele se opresc și timpul însuși devine ireal, oprit în lumina soarelui, etern... iar asta numai pentru că este și ea acolo. În ochii ei se amestecă întinderi nesfârșite de oriont azuriu, imensitatea absolută a infinitului de lumină limpede, directă... Pletele ei amintesc de libertatea plantelor care se unduiesc pe malul unui râu sau a ierburilor misterioase, aromate, căldura indescifrabilă și culoarea scoarței de tei... tot ceea ce
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
îmi era imposibil să nu zâmbesc privind în ochii ei, în acel moment perfect absolut în care toate lucrurile neînsemnate ale întregii lumi deveniseră de importanță nebănuită, ca parte a peisajului în care ne aflam noi... parcă întreg universul se amesteca și se aranja într-un vârtej amețitor al verii, iar noi ne aflam în mijloc, și era nemaipomenit de bine... Eu am plecat așa de-acasă, am fost până în deal, mi-a mai spus ea referindu-se la hainele lejere
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
de catifea sclipind vioi, ca și cum ar fi avut mereu aprinse flăcări de lumină intensă în adâncuri, fulgerând imprevizibil. Cum ajungem la vizuina lor? Vrei să ajungi la vizuina lor, du-te și caută-i, eu nu plec deaici, s-a amestecat Portocala în vorbă, ridicând din umeri, sfidătoare. Nu știu cum o să-i găsim, dar am impresia că ne vor găsi ei pe noi, le-am zis eu privind spre lacul care părea acum aproape ireal. Ai dreptate, a vorbit Iasomia intervenind în
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
Putem spune că s-a format o punte de legătură între dascăli și locuitori, între școală și elevi iar scopul a fost același, de ridicare culturală a maselor. Unii dintre aceștia au fost implicați politic iar alții nu s-au amestecat în intrigile politice cu toate acestea printr-o activitate neobosită, cu diplomație și inteligenta au contribuit la dezvoltarea vieții culturale și stintiifice a județului prin acțiunile întreprinse în școli odată cu diversificarea programei școlare în funcție de necesitățile pe care societatea românească le
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
ora cu glas care își cheamă sora, sunt ostateca trupului amărui, doar mintea rătăcește hai-hui, albă și pură de neîntâmplare, număr cocorii din zare, fiecare-i un pas spre înalt, doar așa îmi simt sângele cald, aș vrea să mă amestec cu cerul, până nu dă peste mine de tot greul, în absența mea ceasul se răsfață, poate că limbile lui însuflețesc altă viață, iubire sunt, aromitoare și fierbinte, când voi fi dincolo, să iei aminte. întrebare pupila mea dreaptă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
stejar pufos, răspândite în Dealurile Vestice, la Moldova Nouă, Bocșa, Reșița. Etajul fagului- Fagul reprezintă o specie principală în Munții Banatului. Fagul este prezent în amestec cu ulmul de munte[ Ulmus Montana], paltinul[Acer pseudoplatanus], iar în partea superioară se amestecă cu bradul[ Abies alba] și molidul[ Picea escelsa].Ca și fagul, bradul coboară la altitudini surprinzător de mici față de condițiile climatice generale ale regiunii. Fauna. Prin varietatea, bogăția și originalitatea ei, fauna nu rămâne cu nimic mai prejos decât flora
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
moralei (...). Unul dintre motive este acela că nu există sursă mai bună din care ticăloșii să-și poată mai cu ușurință alimenta pretextele calomniei. Iar un altul este că numai suveranii sau cei autorizați de către aceștia sunt îndreptățiți să se amestece și să pună ordine în moravurile celorlalți.“ Iar eu de ce pălesc, în loc să plâng? * Clipele dezolării, pe care le încoronăm cu iluzia lucidității ultime, sunt o farsă lipsită de echivoc. Pe punctul de a-și pune lațul de gât, individul își
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
va mai fi un ratat, ci un mort speriat, un fost om care nu mai vrea să retrăiască experiența spiritului uman. Astfel încât, pentru ca toate să aibă un final, nu-i mai rămâne decât isteria mărturisirii, scuza fără sfârșit care să amestece în ea jignirea și amărăciunea de care va fi acuzat. * Augustin (sfântul), care nu se sfiește să susțină următoarele: „Dacă speța omenească ar trebui să piară și dacă ar exista posibilitatea să fie salvată printr-o minciună, mai bine să
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
citi ca pe unul care nu condamnă nimic. * Dacă ne-am fi limitat de la început să spunem „cât timp îl am pe Hristos totul e bine în viață“, creștinismul nu ar fi devenit o teologie. Suspectând însă totul, l-a amestecat într-atât pe Hristos în toată această afacere, încât l-a potcovit cu o poziție oficială, de care însuși Dumnezeu Tatăl fuge. „Salvați-l pe Hristos din mâinile preoților“ ar fi o lozincă prea dură, așa că nu ne mai rămâne
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
înflorirea metalurgiei a avut consecințe nebănuite. Prima a fost de natură peisagistică și funciară întrucît au răsărit dintr-o dată, pe coasta dealului, pe malul Dunării sau în inima Bărăganului, niște schelării apocaliptice din metal negricios - în care ficțiunea științifico-fantastică se amesteca insesizabil cu viziunile coșmarești medievale - ce au dizlocat dintr-o singură lovitură sute de hectare de pămînt arabil, a cărui scoatere din circuitul agricol trebuia compensată de productivitatea sporită a spațiilor verzi din fața blocurilor și a rondourilor pentru flori din fața
Mic dicționar socio-artistic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9435_a_10760]
-
doar arborii s-aud/ cum cresc și-n frunze cum își mistuie tăcerea/ și vînturi mari cum bat, pe undeva, în Sud/ și undeva în Vest se năruie puterea." Din contră, într-o poezie de dragoste, dedicată Clarei, soția, se amestecă, neprincipial și nepoftit, tovarășii care "taie Dunării albie nouă". Ce-are a face? Era vremea "cînd, pe lîngă valuri, calc pe bolovani". Ei vor ieși, însă, încetul cu încetul, din poezie. Deja în Cîntece de zi și noapte (1954) e
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
franțujii, foștii noștri aliați. Negreșit e dureros să vezi că te miri ce soldat pune mâna pe obiectele ce-ți sânt scumpe și ți le răpește sau sfarmă, dar cine e de vină? Când popoare de mâna a doua s-amestecă în certele puterilor mari și se joacă de-a războiul, se-nțelege că învingătorul nu are să te cruțe, mai ales când a doua s-amestecă în certele puterilor mari și se joacă de-a războiul, se-nțelege că învingătorul nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9462_a_10787]
-
răpește sau sfarmă, dar cine e de vină? Când popoare de mâna a doua s-amestecă în certele puterilor mari și se joacă de-a războiul, se-nțelege că învingătorul nu are să te cruțe, mai ales când a doua s-amestecă în certele puterilor mari și se joacă de-a războiul, se-nțelege că învingătorul nu are să te cruțe, mai ales când ai căzut în spate mișelește și ai călcat ca un hoț tratatele de alianță ce te legau de dânsul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9462_a_10787]
-
existențiale ale unui scriitor; și are, totodată, o serie de formule memorabile, unele inventate, altele extrase din cărțile pe care le comentează. Înțelegând critica de identificare inclusiv sub raport stilistic, el se contaminează, frecvent și voit, de maniera scriitorului analizat, amestecând rândurile, punând alături sintagme personale și propoziții (date cu italice) semnate de ilustrul predecesor. Citim fragmente întregi din care ne zâmbesc - sau din care se încruntă la noi - scriitorul și criticul său, îmbrățișați într-o intertextualitate sui generis, unilaterală. Fiindcă
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]