2,414 matches
-
pe coridor. Eroul nostru, cel cu invențiile amânate până după absolvirea facultății, tocmai se strecura ultimul, printre două rânduri de scaune pentru a ieși pe culoar în urma colegilor săi. Se afla la foarte mică distanță de nișa boltită din fundul amfiteatrului. Deodată cineva i se adresă în șoaptă chiar lângă ureche. Tresări întorcând brusc capul, dar nu văzu pe nimeni lângă el. Zări în schimb două colege care preferaseră să rămână în amfiteatru pe durata recreației. Ședeau departe, tocmai în rândul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
foarte mică distanță de nișa boltită din fundul amfiteatrului. Deodată cineva i se adresă în șoaptă chiar lângă ureche. Tresări întorcând brusc capul, dar nu văzu pe nimeni lângă el. Zări în schimb două colege care preferaseră să rămână în amfiteatru pe durata recreației. Ședeau departe, tocmai în rândul întâi, pe două scaune alăturate și, aplecate una spre cealaltă, discutau cu însuflețire în șoaptă. Eroul nostru se răsuci repede spre fundul sălii și constată că se afla exact în dreptul nișei boltite
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
aveau înaintea lor toate zilele următoare și o viață întreagă ca să afle ce avea să urmeze după ce avea să-și pună palma peste mâna ei pe brațul scaunului de la cinematograf. În lungul străzii Antonia nu se mai vedea. Elena În amfiteatrul "Dimitrie Cantemir", rotund și încăpător cât o arenă de circ, aduseseră studenți de la toate facultățile Universității. În așteptarea ședinței învăluite în mister, un murmur reținut și oarecum neliniștit se ridica în spațiul vast, înalt și difuz-luminos de deasupra stalurilor înclinate
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fusese înștiințat unde aveau să-l așeze pe studentul Beldeanu. Se ridica, nu prea intimidat, un băiat înalt și voinic dar cam fără formă, cel puțin așa cum îl vedea Dragoș, din spate. Încă se mai tușea, rar și timid, în amfiteatrul "Dimitrie Cantemir". Astă-vară, acest student pe care îl vedeți cu toții în fața voastră, în timp ce se afla la muncă voluntară împreună cu colegii săi la gospodăria agricolă colectivă din comuna Buturugeni... Dar de ce nu povestești chiar dumneata, Beldeanu, sunt sigur că știi mai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
altceva?... Studentul Beldeanu tăcea. Nu cumva ai intrat într-o biserică? Ba da, recunoscu Beldeanu. Unde era biserica aceea, chiar lângă straturile de roșii? Un hohot de râs, scurt și lipsit de convingere, se ridică din rândurile studențimii adunate în amfiteatru. Beldeanu, în picioare, ceva mai jos decât rectorul, râse și el, contaminat. Da, într-adevăr, era destul de aproape. Și? îl îndemnă rectorul cu nervozitate. Continuă! Ai intrat în biserică sau n-ai intrat? Ce anume te interesa în biserică? Vorbește
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
împreună! Din nou un cor incert de râsete se ridică rarefiindu-se în spațiul vast de deasupra stalurilor, în timp ce pe sus, prin cupola de sticlă, pătrundea lumina zilei cenușii de afară. Dar ceva neașteptat se petrecea în clipele acelea în amfiteatru. Întreaga atenție a studențimii părăsea cu grăbire interogatoriul început și, în toiul murmurelor, se muta undeva lateral, pe un interval dintre staluri, asupra asistentului universitar Grossman. Asistentul Grossman nu mai stătea pe locul de dinainte, ci alerga pe interval în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
toiul murmurelor, se muta undeva lateral, pe un interval dintre staluri, asupra asistentului universitar Grossman. Asistentul Grossman nu mai stătea pe locul de dinainte, ci alerga pe interval în jos, către rector, agitând un ziar deasupra capului. Striga ceva, însă amfiteatrul avea o acustică ciudată și mai ales cei aflați în spatele lui, mai sus, nu-l putură auzi. Dar asistentul Grossman ajungea la masa rectorului urcând în fugă cele câteva trepte și abia atunci se putu desluși ce spune: Uitați-vă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fereală și neliniște spre locul de unde asistentul universitar Grossman smulsese ziarul din mâna colegei lor. Dar murmurele deveniseră hărmălaie și studențimea se ridica să plece lăsând tăbliile rabatabile ale scaunelor, dezechilibrate, să se lovească de speteze. Studenta exmatriculată ieșise din amfiteatru sau se pierduse în mulțime, astfel că nimeni nu știa cum arată. Viață trepidantă, sigur că da! Avea dreptate maică-mea! Jipa aruncase cuvintele cu furie, fără să se mai ferească, și se îndrepta impetuos spre ieșire stârnind proteste în timp ce
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sângelui. Pentru o clipă, zări înaintea lui, în mulțimea forfotitoare și ireală, șuvița curbată din părul șaten al Elenei ascunzându-i obrazul pe jumătate. Acum ar fi putut s-o strige, însă se temu că, după toate cele întâmplate în amfiteatru, nu i-ar mai fi putut vorbi cu inima ușoară. Dar de fapt avea să-i fie dat vreodată să se apropie de ea fără crispare? În drum spre cantină, pentru masa de seară, traversau împreună linia de tramvai prin
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
diferite (politice, educaționale, economice, religioase etc.) și orice fenomene socio-culturale se prezintă sub două aspecte: • un aspect intern, al sensului și valorii (aspectul imaterial de tip religios, simbolic), și • un alt aspect extern sau material, care reprezintă aspectul intern. În amfiteatrul roman, Colosseum se transmitea, în arenă, puterea Imperiului Roman asupra popoarelor (gladiatorii erau îmbrăcați în mirmidoni, în traci etc.) asupra sclavilor deveniți gladiatori și asupra publicului ordonat pe caste sociale. În gradene, împăratul devenea zeu, alături de publicul din tribune, mai
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
semn al evoluției sociale). Ceremonialul social se referă și la răsplata sportivului asimilat cu eroul și la relația cu destinul. Obolul primit de sportiv îl reprezenta hrana, la început răsplata exprima credința sau diferența dintre viață și moarte (gladiatorii din amfiteatrul roman), sportul reprezintă concentrat SOARTA: „De ce, Mecena, omul nici când nu-i mulțumit/Cu soarta ce-i fu dată sau singur și-a croit?/ De ce îl pizmuiește pe altul, fiecare,/ Și-a celorlalți ursită, mai fericită-i pare?” (Horatius) Contează
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
sportivă, competiția cere o analiză a dublei mișcări (rolul competiției ca semn al morții) și sociale (rolul competiției ca semn al evoluției sociale). Obolul primit de sportiv îl reprezenta hrana, dar și diferența dintre viață și moarte, a gladiatorilor din amfiteatrul roman, sportul reprezintă concentrat SOARTA: „De ce, Mecena, omul nici când nu-i mulțumit/Cu soarta ce-i fu dată sau singur și-a croit?/ De ce îl pizmuiește pe altul, fiecare,/ Și-a celorlalți ursită, mai fericită-i pare?” (Horatius) Pentru
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
oficialități/ reprezentanți ai ființelor supranaturale de publicul spectator și de terenul altar, biserică. Trecerea în competiția sportivă de la simbolul religios spre simbolul profan, ori cu altă formă a acestuia (în funcție de țară) se observă în permanentizarea termenilor grecești stadion, ori latinești, amfiteatru, în forma arhitectonică a spațiilor sportive și în emblematica lumii sportive, ce depinde de alte coordonate decât acele ale stadionului grecesc, dar păstrează mereu, chiar în altă Japonia, clima Greciei și a Romei ca mitologia sportivă. Primele semne ale zeilor
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
condiționarea noastră mitologică. Grecii construiau stadioanele în funcție de relieful natural. Alături de trecerea spre o transformare a spațiului de joc natural, într-un spațiu de joc al culturii un element important îl constituie numărul de spectatori, care în Grecia stăteau într-un amfiteatru în aer liber, la Roma s-a încercat acoperirea stadionului cu velum, ori s-au păstrat gradene în alte stadioane s-a căutat păstrarea unui climat al luminii naturale prin tipul de acoperiș. . Sigur îndeplinit toate legile sociale, care trimit
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
din Timișoara, Sibiu, București, la întâlnirea cu liceenii din cadrul programului „Mind the Book“, la librăria Cărturești, cu studenții bucureșteni de la Filologie, Relații Internaționale și Istorie, cu profesorii și doctoranzii de la filologia craioveană ș.a., scepticismul meu s-a dezumflat irepresibil în fața amfiteatrelor pline cu tineri binevoitori, sănătoși, ambițioși, motivați. Adică hăt departe de prejudecățile mele, care-i vedeau exclusiv ca narcomani, misologi, imorali și orfani sufletește. Ajuns la întâlnirile cu ei resemnat, acrit și acuzator, am avut copleșitoarea surpriză să-i văd
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
dispărut în spatele meu. Cerul e, acum, de un albastru spălăcit. Dacă se poate înțelege mai bine ca oriunde, aici, teoria lui Empedocle despre cele patru elemente fundamentale, apa, focul, aerul și pământul, cu siguranță, plaja n-ar fii un bun amfiteatru pentru prelegeri de metafizică. Aici trupul devine singurul adevăr. Dar cu atât mai ușor consimți că Afrodita putea ieși numai dintr-o mare. Dar nu din spuma mării, cum am învățat! După o aluzie a lui Hesiod, Afrodita a țâșnit
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
înot. Și poate chiar disperarea surdă pe care o pun acum în ceea ce iubesc e un semn că lucrurile nu mai sunt ca înainte. Să înțeleg că dragostea cea mai amenințată e cea mai profundă? Privind marea de pe terasa de la "Amfiteatru", mă gândeam, mai devreme, că inclusiv fericirea lasă răni. Mă pregătesc să formulez o concluzie care îi va șoca pe mulți, iar pe specialiști îi va revolta, cu siguranță. Dar aș vrea să mai lămuresc câteva lucruri, pentru a fi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
poate, să plec și eu. Începe să fie răcoare și trebuie să mă mut mereu din pricina umbrelor care se lungesc. Se simte că vara a intrat în ultima ei parte. Ziua începe să fie mai scurtă. Ieri, pe terasa de la "Amfiteatru" am observat, pentru prima oară, mese goale. Brusc, pescărușii invadează plaja. Pe nisip, au ceva ciudat. Ciocul ascuțit și ghearele contrastează violent cu impresia de eleganță pe care o lasă când îi vezi, în zbor, executând grațioase arabescuri. Încerc apa
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
certitudine absolută. Era o plutire pe o mare frumoasă, cu porturi unde ateriza fericită. Sunetele clădeau geometria solidă a unor orașe albe inundate de o lumină egală, ce se difuza repetat. Prin acele cetăți minunate trecea radioasă. Portativul era un amfiteatru feeric, pe care se proiecta arhitectura marmoreeană a palatelor. Pe temelia coardelor notele punctau desenul grădinilor, arpegiile curbau colinele și din cheia de "sol" căderi de apă trimiteau un șipot fluid sau numai o pânză de răcoare, un păianjen vaporos
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
studenției, când Radu Gyr era asistentul lui Mihail Dragomirescu, a cărui catedră constituia “feuda” criticuluiu obiectivist și-n cadrul ei se dezbăteau volume “de poezii apărute-n cursul anului”. Asemenea activități de inițiere în critică se desfășurau, mai ales, în amfiteatrul Bibliotecii universitare Regele Carol I unde se afla și statuia regelui, capodoperă a vestitului Mestrovici, “ulterior maltratată de comuniști”. La aceste interesante dezbateri, participa și public. Ce lucru minunat! Tema principală era cea a modernității și modernismului. Radu Gyr apărea
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
să fii în stare să explici de ce o carte a lui Barthes poartă numele enig matic S/Z. Studenții mai slabi de înger făceau eforturi disperate să pătrundă în nucleul inițiaților. O frumoasă roșcată a-nțeles cu greu de ce un amfiteatru-ntreg a izbucnit în hohote când și-a-nceput o prezentare cu cuvintele: „Mă uitam aseară în Cours-ul lui Saussure...“ Exista, firește, și o opoziție la conceptul (mic-burghez) de struc tu ralism, mai ales din partea celor ce con duceau destinele
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și mai amenințătoare. Chiar în zorii zilei când, pentru Nicolae, trebuiau să înceapă examenele, profesorul Constantin Apostol decedă. Băiatul află de moartea tatălui său adoptiv pe când se afla în holul intitutului politehnic; cu o jumătate de oră înainte de intrarea în amfiteatru avu o presimțire, alergă la poștă, ceru spitalul din N. și cineva de acolo îi dădu năprasnica veste. Nici vorbă, nu mai putea fi de examen, deși, în minte, îi stăruia parcă, vocea profesorului: "Succes la examen! Nu te lăsa
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
căruia i se fixa un șurub pe vârful unui deget avea să-l încorporeze treptat în imaginea sa corporală, extinzând percepția asupra degetului său cu câțiva centimetri. Cea mai mică denivelare putea deforma harta. În fiecare toamnă, Weber cerea unui amfiteatru plin de studenți să-și întoarcă limba invers, apoi să dea cu un creion de la dreapta la stânga la baza limbii, care se afla acum în punctul cel mai de sus. Fiecare subiect simțea cum creionul vine de dedesubt, mișcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
seama înainte să se întoarcă. Iar când se întoarse în sfârșit, văzu pasărea care se zbătea, frântă: un cardinal care, de două săptămâni, își ataca propria reflecție din geamul bucătăriei, crezându-se un intrus în propriul lui teritoriu. Stătea în fața amfiteatrului plin de studenți, jucându-se cu microfonul fără fir și luptându-se cu senzația aceea de înșelătorie care îl cuprindea acum înainte de orice prelegere. Studenții erau la fel ca în fiecare an: puști albi din pătura de sus a clasei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu cuvânt, dar o făceau acum mai mult ca să-l demaște, ca să miroasă șarlatania, cu pixurile în poziție de atac. Voiau știință, nu povești. Weber nu mai putea distinge între ele. Testă microfonul și focaliză proiectorul. Își ridică ochii spre amfiteatrul plin cu studenți în ultimul an. Părul facial cu aspect sălbatic revenea în modă. Și piercing-ul, normal, metalele grele - cu asta n-avea să se obișnuiască niciodată. Nepoții din Levittown 1, cu belciuge în sprâncene și în nas. În timp ce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]