1,306 matches
-
Îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a binecuvântat și-am găsit o prietenă așa iubitoare și bună la inimă ca tine. Am fost binecuvântată să cunosc în persoană mulți din îngerii mei, da’ tu ești preferata mea, deși suntem doar amice prin scrisori. Ai fost o parte foarte mare din viața mea în ultimu’ an de când am început călătoria asta și încercarea asta să fiu o ființă umană mai bună și mai sănătoasă. Și vreau doar să spun: Mulțumesc că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
el cât e-n limbă după mine. Nu-s proastă, Crystal. O să vorbesc cu mama să-mi schimb planurile de locuință, cum se zice. Poate ne vedem de Partea Cealaltă mai repede decât credeam, nu? Te-ai prins?? Cu drag, Amica ta de pe e-mail Stacey Sally M ă îngrozește Ben. Holly m-a sunat aseară pe mobil, lucru neobișnuit în sine, dat fiind că nu ne-am înțeles niciodată prea bine, așa c-am bănuit c-ar putea fi ceva destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
sunt fericit, draga mea, a zis el. Bineînțeles că eu - ăsta e cel mai fericit moment din viața mea. Tu nu vezi? E atât de... de minunat, Stacey. Cu adevărat minunat. — Stai așa un pic, Charlie, nu-ți pierde mințile, amice, am zis io. Acuma era și mai jenant, cu mama acolo și restu’, voiam să fi fost un pic mai normal. Aș fi preferat să fie iar morocănos, decât chestia asta cu bucuria exagerată. Nu mi-aș fi putut dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de bancher european binevoitor aflat În vacanță - cu BlackBerry-ul la Îndemână tot timpul. —Vin fiert? Întrebă el. —Mmm! Mulțumesc, răspunse Hunter. Davide turnă În câteva pahare și ne tolănirăm cu toții pe canapele lângă foc. —Lauren a adus-o pe amica aceea Marci cu ea, ceea ce nu e bine deloc, zise Camille, ușor Încruntată. —De ce? am Întrebat-o, sorbind din vin, care te Încălzea și era bun. —Marci nu are o influență bună asupra ei. Nu vrea decât să petreacă, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o altă studentă) o nouă vilă de tip occidentalosuburban «este frumoasă și îngrijită, poate puteau să-i pună alți baluștri... dar arată bine oricum»”. „Vechile case degradate sînt catalogate drept urîte, în timp ce noile construcții devin modele estetice de netăgăduit”, conchide amica mea. Iată deci că ochiul de gospodină a ajuns nu doar la oraș, ci chiar și printre specialiști... Ceea ce îmi aduce aminte de un alt antropolog străin (nimeni nu e profet în țara sa, se spune...), care mi-a atras
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
că Șeful siguranței publice a fost amorezat de Agata și, cu toate că nu-l putea suferi, doamna Prefect îl admira, ba poate, în alte împrejurări l-ar fi suferit cât se poate de bine: pentru ea nu era de înțeles de ce amica lor preferase să fie doamna doctor Margulis, un medic obișnuit care nu avea avere și nu impunea, ca domnul Costache Boerescu, prin simpla lui prezență. Să fi fost ea în locul Agatei Margulis... — E adevărat, acum îmi dau seama că și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să te fac fericită. Te iubesc și te vreau pentru tot restul vieții mele.“ După nici un an, în iunie, domnul căsătorit din Brăila îi scrie domnișoarei o scrisoare cum recunosc că n-am mai citit - și eu citesc mult: „Scumpă amică, Sunt de azi-dimineață pe malul Dunării care ne amenință; am așa de multe treburi încât nu mai știu pe care s-o încep. Rețetele mele s-au dus dracului. Ai făcut rău dacă ai plecat din București. În acest moment
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
murmurând. Trebuie să știi să guști din momeală-zice într-un târziu dl. Valy-Numai, atenție! La un milimetru ai să dai de acul de pescuit în care stă momeala și din care, odată prins, nu mai poți scăpa. Deci, să muști, amice, numai atâta cât să dai senzația că nu trădezi. Altfel nu se poate trăi, ascultă-mă pe mine, printre cei puternici. Vorbele lui Valy păreau ca o completare la ultima frază din citatul pe care încercam să-l iau din
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
seri literare, ateliere, sală de repetiții, competiții de tenis de masă. Se pot ține chiar conferințe. Cu condiția să fie bine amenajată. Dar pentru asta trebuie bani. Bani gârlă. Doamne ferește-se grăbește Valy să-mi răspundă-taci din gură. Nu cobi, amice. Adică? Cum adică? De ce să fie renovat țimărul ăsta? Atunci unde să mai vin eu cu câte o păsărică? râde electricianul forțat, aproape actoricește. Adineauri ziceai că nicio păsărică nu știe de țimărul ăsta. Vorba vine. Pasărea nu știe, adevărat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
castelanul Mihai. Nici măcar soțul meu nu va mai pune mâna. Baliverne... - făcu Gerard mai mult decât plictisit, părându-i-se că scena de față s-ar fi petrecut în urmă cu zeci sau chiar cu sute de ani. Nicio balivernă, amice. Uite-așa își dezvelea câte un picior până sus de tot și mângâindu-l, zicea: Vezi acest picior? Numai castelanul Mihai îl va mai mângâia până sus de tot. Apoi își lua sân cu sân, zbătându-i-se, de parcă nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai de preț a românilor, în viziunea domnilor sobri: cureaua. Dar tata n-a folosit acest mijloc eficient de educație. M-a lovit însă în moalele capului, ca din întâmplare, cu niște vorbulițe care nu cad prea bine la stomac... Amice, am auzit că-ți cam pute a fuștă... Atât mi-a zis; nimic altceva. Dacă de teroarea curelei am scăpat, n-am putut evada mult timp din mrejele unor otrăvite interogații epistemice: "Ce Dumnezeu înseamnă a fi depravat? Dar depravat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
care propune ca "administrația locală să asigure un serviciu non-stop de igienizare a monumentului". A plătit amenda fără nicio obiecție și l-a rugat pe reprezentantul unui post de televiziune să îndeplinească oficiul virării sumei colectate în contul primăriei". Gilda, amica mea nemțoaică, zice că m-am retras la timp din "ecuația relației conjugale", pentru că, se pare, ai avea cel puțin o doagă sărită. În zadar am încercat s-o conving de contrariu. I-am explicat faptul că erai un soț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pot iubi. A fost prima mea mare lecție de dragoste pe care am primit-o. 20 Am ajuns lume, lume și iar lume! de poveste. Mi se spune mai nou, în mediile mele artistice, grație glumelor lipsite de răutate ale amicei mele englezoaice, Sfânta lui Da Vinci. E de comedie, Z, toată istoria asta. Se simt obligați amicii să-mi spună că m-au zărit în colțul acela din dreapta-jos în Cina cea de Taină, chiar acolo, în fosta sală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de lovele. Devenisem un fel de magnet pentru parale. Trăiam pe picior mare și, colac peste pupăză, m-am trezit angajat detectiv. Mi se dusese departe de cartier vestea că eram mare specialist în furișarea discretă-n culisele amoroase. Suzana, amică de ninetistă, n-a pierdut ocazia de a apela la flerul meu de profesionist. Avea Suzana o copchiliță construită după toate regulile artei: de la picioruș până la ochișori. Purta câțiva anișori în fața mea, care eram tot un mucos; cel puțin pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
zâmbește încurajator cu toate razele ițite deasupra dealurilor din zare. Îi adresez un “bun venit” ca oricărui prieten. Răspunsul lui nu s-a lăsat așteptat. Lumina a devenit mai intensă, iar atmosfera a început să se încălzească. “Ia-o dămol, amice, că calea - iertată să-mi fie cacofonia - îi lungă cât o zi de post” - m-a luat în primire gândul de veghe. “Aveam de toate, doar tu îmi lipseai, nechematule” - i-am răspuns eu în răspăr. “Să știi, prietene, că
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
oprește decât în pragul chiliilor, unde voi avea și eu adăpost pentru o vreme... Ajuns aici, inima a început să bată mai tare, cu gând parcă să iasă din locul ei. Am încercat s-o potolesc, dar cu slabe rezultate. “Amice, pune-i frâu inimii, că altfel te vei împiedeca tocmai când să urci scările spre chilia ta. Pune la încercare răbdarea și ai să vezi că o să ieși din potopul sentimetelor” - m-a luat în primire gândul de veghe. Și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ușa în urma ei... Pentru o clipă, totul în jurul meu a devenit un gol imens... A fost nevoie să-mi adun gândurile și să le pun la treabă înainte de a-și face apariția... “Da’ ce, credeai că ai scăpat de mine, amice?” - m-a întrebat musafirul nepoftit - gândul de veghe. “Prezența ta în acest moment e ca și cum unui prieten care și-a rupt un picior i-ai oferi - spre sprijin - o cârjă de cauciuc”. “Da’ știi că ai haz, prietene?” “N-am
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mâncat fără poftă. “Dacă o vei ține tot așa, ai să ajungi să vorbești singur, vecine” - m-a întâmpinat gândul de veghe. “Nu știu cum se face, dar te bagi în sufletul meu ca musca în...” “Eu vreau doar să te ajut, amice, n-o fac pe <musca la arat>”. “Dacă-i adevărat ce spui, atunci caută momente mai potrivite”. “Am să țin cont de sfatul tău”. “Sper să nu te conduci după zicala: <deșteptul promite și prostul trage nădejde>” “Ți-aș sugera
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cu sila la călugărie, sub numele de Pahomie”. “Vorbești de Alexandru Lăpușneanu voievod, care, atunci a spus vorbele: <De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu>”. “Cred că e deajuns o măciucă la un car de oale, amice”. Mi-am dat seama că gândul de veghe are dreptate, așa că am tăcut. Peste noapte, m-au chinuit tot felul de vise, dar în zori nu mi-am mai amintit nici unul. Până să ajung la culcușul meu de pe malul iazului
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
nu am simțit că mi-i foame măcar” - m-am mirat eu. “Asta înseamnă că mai ai tăria să te concentrezi și asta nu se ia din drum. Bravo, prietene!” - m-a firitisit gândul de veghe. “Îți mulțumesc pentru încurajare, amice”. Am pornit grăbit spre chilie, mânat mai puțin de foame cât de întrebările care îmi brăzdau creierul: “Oare bătrânul n-o fi oblicit că Zâna a fost aseară la mine? Cine îmi va fi adus mâncarea astăzi? Voi găsi vreun
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
a mai întârziat măcar un minut?” “Prietene, mulțumește-te cu puțin. Trebuie să te gândești că bătrânul e stăpân deplin asupra Zânei. Orice greșeală a ei ar aduce cine știe ce ponoase pentru biata fată” - m-a făcut atent gândul de veghe. “Amice, eu cred că dragostea îi surdă și oarbă, fiindcă degeaba încerc eu să pun lacăt pe inimă și pe gânduri, că ele tot o iau razna”. “Eu te-aș sfătui să faci câțiva pași spre locul tău de recreere și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ai umbla toată ziua cu Zâna și vestea ar ajunge la urechile starețului sau la ale altora mai sus puși”... “Îți sunt dator cu o mulțămită, fiindcă ai întărit bănuiala mea”. “Dar n-aș vrea să fiu în pielea ta, amice”. ― Da’ ce s-a întâmplat de ai rămas așa pierdut în gânduri? - m-am trezit întrebat. ― Mi-a plăcut motivul pentru care sfinția ta a ieșit să se plimbe sub clar de lună și... mă gândeam și eu dacă aș
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
vale gândul de veghe. “Nu-i frumos din partea ta, nepricopsitule, să te bucuri de răul altuia”. “Nu e nici o bucurie să-ți știi prietenul la necaz. Și apoi, lasă-mă să te întreb: ce necaz e acela să fii îndrăgostit, amice?” “Nu numai că ești răutăcios, ci te dă afară din casă și invidia, cumetre”. “Păi, aiasta-i de-a dreptul insultă. No! Cum ar zice un ardelean, bun prieten de-al meu. Cum să fiu eu invidios, când abia aștept
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
insistență. După un timp, și-a văzut de drum. “Drum bun, cumătră!” - i-am spus în gând. “Se vede treaba că pe aceste locuri nu s-au auzit niciodată focuri de pușcă” - a intervenit gândul de veghe. “Da’ ce gândești, amice, că pe la această mănăstire a trecut moș Creangă?” “Poate îmi povestești întâmplarea din curtea Goliei, vere?” “Ia ascultă: <... mergând protopopul la biserica Goliei spre a face inspecție,...> l-a găsit <în halat, cu o pușcă în mână, trăgând în ciorile
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Și de această dată,m-a primit cu susurul lui abia ghicit. Oarecum abătut, m-am așezat în locul meu, ales de multă vreme. “Dacă îmi spui de ce ești bosumflat, te las în pace. Dacă nu... Cu mine ai a face, amice” - și-a anunțat prezența gândul de veghe. “Mă întrebam eu ce-mi lipsește și uite că am aflat. Un băgăreț ca tine, cumetre”. “Mă întreb și eu. De... Ca omul. Când ai să pricepi că aici te afli într-o
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]