1,366 matches
-
particular, verificându-i cunoștințele despre Principiile de economie politică ale lui Charles Gide. Răsfoind paginile cărții, tata Întreba, de pildă: „Ce determină valoarea?“ sau: „Care sunt deosebirile dintre bancnote și banii de hârtie?“ și Lenski Își dregea nervos glasul - apoi amuțea cu totul, de parcă și-ar fi dat duhul. După un timp, Înceta să emită chiar și acea scurtă și firavă tuse a lui și intervalele de tăcere erau punctate doar de răpăitul produs de degetele tatei pe masă și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
stătea aplecat deasupra unui mic rezervor de apă și Își umplea butoiașul cu ajutorul ibricului și al pîlniei. Nu-l auzise venind și tresări speriat cînd Îl văzu apărînd ca picat din cer, chiar lîngă el. Deschise gura să strige, dar amuți terorizat cînd simți tăișul ascuțit al unui cuțit atingîndu-i beregata. - O vorbă numai și te scurtez de-un cap, l-a anunțat Oberlus pe un ton care nu admitea replică. Întinde mîinile. Celălalt ascultă pe dată, mut Încă de groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
logodnicul ei, și În cele din urmă lacrimile ei Înduplecau marea, care Îl elibera de pe insula Îndepărtată unde Îl ținea prizonier. Iguana Oberlus se suprinse atunci plîngînd amar, dar și mai mult fu surprins să observe cum, dintr-odată, fata amuți, Înfiorîndu-se ca și cum ar fi luat-o cu răcori și tot trupul i-ar fi fost scuturat de friguri, din cap pînă În picioare, și, privind țintă la locul unde se acunsese el, exclamă, spre mirarea tuturor: - Cineva ne privește! Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cel care se neliniști cu-adevărat. Oare nu știi ce sînt luminile de poziție ale unui vapor? Oberlus nu răspunse, conștient de faptul că interlocutorul lui trecea printr-unul din frecventele momente de criză și că avea să prefere să amuțească de-a binelea dacă băga de seamă că tema Îl interesa prea tare. De aceea păstră tăcerea; comentă ceva neinteresant despre ridicolele evoluții ale unei perechi de pelicani cu picioare albastre, care de mai bine de trei ore dansau comic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pentru o clipă sentimentul că se sufocă. Apoi un râs îngrozitor îi gâlgâi în fundul pieptului. Simți cum i se umflă fălcile, gata să plesnească: "E limpede! A fugit de la balamuc! Arc o logică în ce spune, de acord, dar..." ― Ai amuțit? ― Chestia asta cu avionul mi-a rămas în gât... Nu văd ce i-ar determina pe cei de la Aviasan să ne dea cadou un avion. ― Șantajul! Locatarii vilei sânt părinții pilotului. Doi oameni în vârstă care seara primesc prieteni. Lunea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sub scaun. În aceeași clipă regretă că nu s-a stăpânit mai bine. Bolborosi cu fața strâmbată de impulsuri contradictorii: ― Nu, cu un taxi. Ce-i drept, până la Universitate am mers pe jos. Simt nevoie de puțină mișcare. La vârsta... Amuți cu ochii la doamna Miga. Melania Lupu își ascunse surâsul. În privire îi străluceau lumini jucăușe: Încă o mai iubește, draga mea... Nu, nu ăsta-i termenul. Pur și simplu o di-vi-ni-zea-ză și i se pare neconvenabil să vorbească de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pițigăiat: ― E un abuz! Puteați cel puțin să ne consultați în prealabil. ― Treaba asta am omis-o într-adevăr, rânji Scarlat trecîndu-și degetele prin părul cărunt. Avem și greșeli... ― O desconsiderare, nu-i așa... ― Dobitoc! scrâșni nevastă-sa și bătrânul amuți. Ioniță Dragu îi întinse brațul. Abia putea vorbi. ― Liniștește-te, Șerbănică. ― Oricum, bolborosi Miga încercînd să salveze un steag zdrențuit, oricum... Căruntul începu să râdă. ― Mai sânt întrebări? Melania Lupu ridică două degete. ― Aș vrea să-mi îngăduiți, domnule, să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la întoarcere, scânci Melania Lupu. Florence interveni răgușită. Glasul venea ca după plâns. ― Iei un taxi! Spectacolul ăsta merită toți banii. Melania o măsură curioasă și doamna Miga încercă să-i distragă atenția. Se întoarse spre Dragu: ― Tu ce-ai amuțit așa? Profesorul se fâstâci. Își pipăi buzunarele zâmbind nesigur. ― Am impresia... În sfârșit, n-are nici o importanță... ― Vorbește! Ce e? ― Cred... Cred că am pierdut porte-feuilles-ul. ― Extraordinar! exclamă Șerbănică, brusc înviorat. Cum se poate? Se dădea în vânt după senzațional
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Scarlat: Spune drept dacă nu te-ai speriat! ― Bineînțeles, m-am speriat grozav. Respirau precipitat, sudoarea le aluneca pe obraji. ― Ascultă, se interesă încet inginerul Ionescu, înainte n-ai fost cumva gardian la balamuc? Scarlat îl privi iute și tânărul amuți. ― E ora 10. 30, domnilor. Melania Lupu se ridicase ținând în mână poșeta deschisă din care ieșea capul lui Mirciulică. ― Ei și? ― Aș vrea, declară senină, să mă duc acasă. A fost o zi obositoare, cred că sînteți de acord
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cumpere o insulă. ― O insulă?! Ce naiba are nevoie de o insulă? ― Poate că vrea să alfabetizeze sălbaticii. Nu știu ce-i în capul lui. ― El e și mai nebun decât tine, nu-i așa? ― Cred că da. ― Eu mi-am dat seama... Amuți brusc. Îl privea cu ochi mari, pipăindu-și atent figura. ― E aici! Uite-l! Îl simt! Îl vezi și tu, nu? Mișcă aripile. Inginerul se crispă. Scăpă țigara, cutremurîndu-se de scârbă. Pe obrazul murdar al cârnului urca încet un păianjen
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
astfel de momente. Uiți tot ce-a fost neplăcut și rămân doar amintirile frumoase. ― Sânt convins... Matei dârdâia lângă Azimioară. I se auzea clănțănitul dinților. ― A naibii vreme! Acu' și-a găsit și ăsta să... Întâlni privirea Melaniei Lupu și amuți. " Ori e îngrozitor de obosit, epuizat, își zise locotenentul, ori e într-adevăr bolnav." ― În locul dumneavoastră aș lua ceva tare. Un rom sau o vodcă. Sculptorul își ridică gulerul canadiene!. ― Exact la asta mă gândeam și eu. Numai că n-am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mod defavorabil. ― Mi-e greață, șopti sculptorul. Și n-am mâncat nimic... ― Vă pot oferi o ceașcă de ceai și un pișcot. ― Chiar așa tâmpit mă crezi? ― Vai de mine! Cum puteți... Matei îi aruncă o privire sălbatică și bătrâna amuți. Își lipi obrazul de blana moale a motanului. Așteptă un timp fixând profilul slăbit al tânărului apoi reluă: ― Poate sosi din clipă în clipă. ― Cine? A, da... olandezul! Nu, n-o să mai vină! Niciodată. Popa avea dreptate... Unchiul Alecu... Îmi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fiecare din unde să-l audă, fiecare din ele să poată cânta ca dânsul când vor șopti văilor și florilor. Râurile se ciorăiau mai în jos de brâiele melancolicelor stînce, învățau de la păstorul împărat doina iubirilor, iar vulturii ce stau amuțiți pe creștetele seci și sure a stîncelor nalte, învățau de la el țipătul cel plâns al jelei. Steteau toate uimite pe când trecea păstorașul împărat, doinind și horind; ochii cei negri ai fetelor se umpleau de lacrimi de dor; și-n piepturile
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cum demult n-a mai fost. Fumul din hogeag, învăluit de vântoasă, părea să-l bage înapoi în vatră. Norii grei fugeau rostogolindu-se pe cer, în straturi tot mai goase, dinspre miazănoapte, aducând zăpezi. Gheorghe TESCU 60 Clopotele au amuțit dintr-o dată, aerul însă continuă să vibreze, făcând punți lungi peste văi. Bătrânului Chiuariu, i se făcu frică, acum îi era chiar frică,... o frică, stranie, de neînțeles... Era pentru întaia oară, în viață, când cunoștea frica. Deodată, tresări și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
77, când satele aproape că se goliseră de bărbați, rămăseseră la vatră numai bătrânii și unii despre care nu se putea spune dacă sunt tineri ori vârstnici, căci erau betegi ori sufereau de ceva, aveau fețe chinuite... Satele se urâțiseră... Amuțiseră. Rar mai cânta câte cineva... și atunci, ori era beat ori nebun. Încleștările morții s-au dezlănțuit. Atunci, răsări peste câmpiile pustiite o altă stăpână ce-și înfingea ghearele sale crude în sufletul omenesc. Era deznădejdea, cu chipul ei hidos
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ale celorlalți, care, cu coamele zburlite și colții rânjind se aruncară asupra lui. Mirosul sângelui îi întărâtară. Urmă un învalmășag, devorandu-și fiecare partea lui. După detunătură, văzduhul tăcu pe neașteptate iar depărtările oftară ușurate, parcă... Deodată hărmălaia de pe creastă amuți, și o tăcere adâncă se așternu peste tot... - Ne vor lua urma, după miros și ne vor ataca! zise moșierul îngrijorat. - Nu!... zise calm pădurarul și băgă degetul în gură și‟l ridică deasupra capului. Vântul și-a schimbat direcția
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de magnetofon și redat oricând, la comandă, prin simpla apăsare pe buton) Te superi, castelane, dacă îndrăznesc să-ți deschid ochii? Zii! Păi mătăluță cu cine scrii textul piesei zi de zi în bibliotecă, mă rog frumos? Ia spune, mătăluță. Amuțesc. Inima îmi ajunge în gât. O simt. Respir greu. Așadar, totuși cineva a observat ce s-a înfiripat între mine și soția directorului. Precis a observat ocheadele, a observat privirile împăienjenite și poate că și atingerile noastre din întâmplare. Numaidecât
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
văzu o cheie într-o broască. O scoase; nu se întâmplă nimic. O băgă la loc, cu același rezultat. încercă s-o răsucească și monstrul mecanic prinse viață, tuși de trei ori, se zgâlțâi dintr-o parte într-alta și amuți. Ochii i se umplură de bucurie când înțelese că era pe drumul cel bun. Răsuci cheia cu o mână, în timp ce cu cealaltă învârtea volanul înnebunit, dar cu același rezultat: tuse, zgâlțâială și tăcere. încercă cu cheia și cu maneta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
al frumoaselor seri de taifas la lumina focului, ascultând o dată și încă o dată povestirile bătrânului Suilem; istorii pe care le ascultase copil fiind și pe care va continua să le asculte, fără să se plictisească, până când bătrânul sclav avea să amuțească pentru totdeauna. în amurgul celei de-a treia zile descoperi o tabără de jaime și sheribe lângă un puț. Erau tuaregi, făceau parte din „Poporul Lăncii“, oameni săraci, dar amabili și primitori, ce se învoiră să-i vândă cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
zvârcolesc, țipă, mușcă turbat din trupul ființei care se află în agonie. Dar un cadavru de amintiri nu ar fi o viață ratată, un eșec în stare de veghe? Morga amintirilor mele nu ar fi un strigăt care nu poate amuți, un ecou aruncat din spaimă în marea spaimă, o tăcere care ar urla etern? Andra cocheta însă cu absurdul și nu putea îmbrățișa o secundă ideea că amintirile noastre nu pot deveni niște banale cadavre. Eu trăiam la polul opus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
maidan chicoteau de nu mai puteau, m-am trezit cu doi domni sobri, la școală, care mi-au cerut să le povestesc și lor ce și cum cu fătucele în alb și dorul după vizitele de lucru. Pentru c-am amuțit, domnii cei sobri mi-au zis că-s un depravat mic și nu am respect față de partid, așa că tata o să-mi croiască multe curele la cur, ca să-mi vină mintea la cap. Psihologic, mi-am și pregătit fundul pentru întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
argument, am prezentat doamnei și colegilor, în variantă muzicală vocală, refrenul acela care stârnise atâtea aplauze: "Nea Onuț, la mititica / Le-a arătat jucărica / Într-o noapte, la taifas, / Fiind în pană de glas..." De emoție artistică, toți colegii au amuțit, în vreme ce doamna pur și simplu a rămas împietrită de uimire. Am trăit o mare satisfacție. Totuși, inexplicabil, în spectacolul festiv n-am fost inclus. Misterul a fost dezlegat tot de Nineta: "Invidia, Z, invidia..." N-o să mă convingă nimeni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de centru, departe de glumele răsuflate ale mahalalei... Ei, zice doamna, zi-ne, că nu ne-am prins. Cum l-au dibuit? Când am dat să deschid gura, am simțit că sunt pe buza unei mari prăpăstii. Cei din clasă amuțiseră... Hai, curaj, deschide și tu gura, măcar în limba română, ca să putem trece o notă aici... Mi-am luat inima-n dinți și am spus aproape șoptit: "Spionul american era negru, doamnă..." Doi inși din clasă luam notă de trecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
noștri! Aduceți-i înapoi, o, zeilor, pe eroii noștri! Iar noi, cei bătrâni și obosiți, soțiile și mamele, fiii și fiicele, o să vă adoram, o, mărite zeu Taaroa! o, mărite zeu Tané! o, mărite zeu Oró! până când neagră moarte va amuți, pentru veșnicie, buzele noastre... Așa să fie! Așa să fie! Așa să fie! Nu priviți înapoi! strigă Miti Matái, pe când traversau îngustă strâmtoare dintre recife. Bora Bora nu mai există. Acum nu mai există decât marea și misiunea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vine. Nu mai era copila fără forme care-și arăta inconștientă sexul fără păr. Era o femeie... Foarte tânără, de altă rasă, o „sălbatică“, dar femeie, la urma urmelor. Râdea în continuare, dar își dădu seama de expresia lui și amuți. Își plecă ochii spre trupul acoperit, spre sânii tari și țepeni, spre bărbatul gol, cu apa până la genunchi și rămase foarte liniștită, cu un ușor tremur în colțul buzelor, un imperceptibil freamăt al nărilor și ochii larg deschiși, fără măcar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]