2,089 matches
-
potrivită, iar culoarea era un gri Închis, bătând spre negru. Extraterestrul Însă, după ce luase la bord ceva, câteva păhărele, căuta, se pare, nod În papură la toată lumea. Ce avea cu fusta Mașei? De ce o denigra? Îi era cumva o teamă ancestrală de elementul feminin, că peste tot vedea găuri negre Înconjurate de cordon ombilical!? Când Mașa reveni de la bucătărie, Extraterestrul Îi spuse: - De credință ne-am putut vindeca, dar de alcool, nu. Și să nu crezi că savanții n-au Încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
era cocoașa dorsală matură. O femeie În toată firea. Dar brațele și picioarele nu erau proporționale. Copilul său cel unu născut. Nu se Îndoia nici o clipă că săvârșea fapte care Își aveau originea Într-un trecut foarte Îndepărtat, de origine ancestrală, subconștientă. Își dădea seama cât de adevărat era acest lucru și despre el. Mai ales În privința chestiunilor religioase. Ea era o țicnită care se ruga, dar și el, la urma urmei, era dedat la rugăciuni, adeseori se adresa lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
editoriale: Antologia Esențelor 2010, "VIS ȘI PASIUNE",Editura Panfilius, Iași 2011; Antologia de poezii cronopediene, "AMPRENTE TEMPORALE", Editura Docucenter, Bacău 2011; Antologia Esențelor 2011, "Prin VARA ARSA de cuvinte", aparută în Editura PIM, Iași 2012 și cartea de autor, " TRISTEȚI ANCESTRALE", Editura Docucenter, Bacău 2011. </biography> CUVINTE DESPRE POEZIA D-LUI MARIN VOICU Antuza Antoce Mariana Iași 2012 Am s-adun din timp... Am s-adun din timp orele în mână, Și zile bune și nopțile târzii, Când trec suspine ce
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
că nu-l vezi pe cel de lângă tine. Îți spun eu cum e: bei cu sete și frică, în înghițituri mari, ca să-ți dai seama că încă mai exiști și nu ești singur. Bei compulsiv, îmboldit de fiorii fricilor noastre ancestrale: de întuneric, de singurătate, de frig, de moarte. Spre seară eram pulbere și-am făcut pipi pe hărțile de istorie și geografie, „numa’ așa, ca să fim siguri că suntem deasupra determinismului istorico-geografic”. Și eram, chiar eram. Mă gândesc la intelectualii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
totodată. Aș fi vrut să-l întreb: „Ce vreți să spuneți?” - „Nimic!” avea să-mi răspundă cu vocea lui calmă de om al câmpiei, obișnuit cu dezlănțuirile naturii, ca seceta, grindina, inundațiile, pe care trebuie să le suporți cu înțelepciuni ancestrale, cu o lungă, interminabilă răbdare până la ivirea unui alt an cu soare și ploi binefăcătoare. - Să mergem, spusei de data asta eu, luându-i după umeri pe amândoi. Înăuntru, ploaia de lumină și confeti ne amestecă în veselia tuturor. Puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
încercat. Nu-mi aminteam prea multe, după care au mai dat buzna și toți tipii ăștia... Așa că eu și măseaua mea cariată ne-am acordat câteva ore dureroase de televizor - am rămas în fața ecranului buimac și mormăind ca o stafie ancestrală, stoarsă de atâta bântuit, trecând de la sporturi, seriale de duzină și reclame la știri și la lumea ailaltă. Cea mai bună a fost o emisiune de divertismente prezentată de un comic veteran, trecut bine de a doua tinerețe încă de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
closete și în China, și în Bulgaria, și în Germania, și în Egipt, și în Basarabia. Nu cred că mari deosebiri vor fi fiind și prin alte părți. Se poate filosofa, desigur, pe o astfel de temă. Se pot invoca ancestralul simț al naturii, libertatea interioară, străfunduri de subconștient etc. etc. Toate vor fi fiind, dar ele se răsfrâng în mii și mii de fațete care ne întunecă viața. (Chiar la câțiva pași de masa la care scriu, într-o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și mie să-mi fac nevoile în lanul de porumb din grădină decât în privata din fundul curții. Îți dă un sentiment stenic de libertate, de contopire cu natura, de fiu slobod al naturii. Probabil unul dintre multele (puținele?) sentimente ancestrale rămase în noi, una dintre amintirile - în acest banal deșertat în natură - ale Raiului pierdut. Îmi plăcea să merg pe acea cărăruie de la margine de șantier și din comoditate - scurtam traseul spre stația de autobuz cu câteva bune sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sale, refuzând să presteze, indiferent de oră, de zi sau noapte, orice fel de muncă? Și dacă nu muncea, creierul lui Oliver nu obosea... Gândurile sale erau asemenea păsărilor cerului, asemenea norilor și a crinilor sălbatici ce Înfloreau pe câmpul ancestral.... Însuși Tatăl ceresc se juca deseori cu ele... Noaptea, Oliver avea să-și propovăduiască ideile, transmițându-le prin intermediul alfabetului Morse În camerele vecine, unde se aflau amestecați de-a valma oameni-picior, oameni-urechi, oameni-gât, oameni-mâini, oameni-ferestre și oameni-uși, acoperiți de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
trabucul (avea aici o Întreagă provizie), apoi lua ziarul și citea cu voce tare, făcând, pe alocuri, anumite Însemnări cu creionul chimic. Contactul cu cimitirul și mai ales cu anunțurile funerare aveau harul de a-i toci Încetul cu Încetul ancestrala teamă pe care o resimțea de fiecare dată stomatologul Paul atunci când se gândea, În momentele de cumpănă Între zi și noapte, la trecerea sa Într-o altă existență, mai intimă și mai puțin agitată decât aceeea În care Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
complexul său. Ce-i al meu este și al tău: acesta e principiul după care ar fi trebui să călăuzească bunul mers al lumii. Noi Însă ne cramponăm În egoism. A sosit Însă momentul să ne lepădăm de egoismul nostru ancestral. Prin jertfă de sine, cu sau fără voia Celui de Sus, ne putem Înălța dincolo de binele și răul acestei lumi... Femeia e lucrul dracului”, conchise inginerul. „De aceea nici bunul Dumnezeu, nici diavolul nu reușesc s-o stăpânească niciodată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
CE ROST ÎȘI AU?... M-am adaptat cu mediul vicios Pătruns de simțuri, dincolo de vreme, Din magma împlinirilor, din os, Ce-n ancestral, trudit-a să mă cheme; E-o trecere de fapt, spre timpii morți, Prin care rătăcirea-mi șopotește Iar viața-mi trage întâmplarea-n sorți, Și-n ea destinul și-l îndeplinește; Ce rost își au culorile pălind, Când în
CE ROST ??I AU?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83761_a_85086]
-
permite accesul către alte lumi, interioare și exterioare. MERLINIT: facilitează călătoria astrală, permite accesul la diferite inițieri mistice. MOLDAVIT: facilitează călătoria astrală spre alte dimensiuni. MUSCOVIT: piatră mistică, cu rezonanțe angelice, facilitează călătoria extracorporală. PETALIT: foarte util pentru vindecarea descendenței ancestrale (facilitează întoarcerea în timp până la perioada precedentă apariției disfuncției). FENACIT: facilitează contactul cu sferele elevate de vibrație, facilitează procesul de ascensiune. PIATRA FURTUNII: facilitează călătoria spirituală. PREHNIT: induce o stare profundă de meditație. Cu ajutorul lui putem intra în rezonanță cu
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
pentru supunerea lor, strămoșii le aduceau un an nou, și mai multe recolte cu care-și hrăneau și mai mulți copii care deveneau adulți și apoi mureau și deveneau strămoși la rândul lor, ajutau la aducerea noului an, căci forța ancestrală devenea tot mai puternică, dând forță lumii Fotse printr-o mișcare mitică perpetuă. Dar acum acest curs este întrerupt. Acum nu există decât trecutul și viitorul. Poate că misionarul a adus trecutul și viitorul cu el în desagi când, străbătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
brodată. Era un izvor de splendoare-n speranța Născută în clipa iertării divine. Atunci am știut cine poartă balanța Și judecă singur ce-i rău și ce-i bine. în mine erau o nestinsă scânteie Și visuri nebune-n dorinți ancestrale. Spirale de dor în fantastică cheie Sub cerul senin îmi cântau madrigale. Neplânsele lacrimi rămase-n uitare Zefirul le zvântă ștergându-le clipa... Atâta risipă de viață! Iertare! Las astăzi iubirea să-mi crească aripa. Astenii de primăvară Iar mă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Azi-noapte, într-un gând deschis Ți-am scris patru poeme-n vis Și se făcea, ca un făcut, Că mă călcai să te sărut, Iar pe tălpile tăle Răsăreau buzele mele; Nu erai nici lujer, nici petală, Ci erai rază ancestrală Și te-auzeam că-mi calci retina, Și se înmiresma grădina... Atunci, de dincolo de zare S-a ridicat o voce,tare: '' Nici mersul prin ploi, Prin vănt sau soare, Nu-i va șterge sărutul tău ... de pe picioare!” Linearul F Mai
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Esențe dar și pe alte rețele ca: Universul Prieteniei, Rețeaua Literara, Cleopatra. Ca apariții editoriale menționăm: Antologia Esențelor " Vis și pasiune " Editura Panfilius, Iași 2011. Antologia de poezii cronopediene "Amprente temporale" Editura Docucenter, Bacău 2011 și cartea de autor " Tristeți ancestrale " Editura Docucenter, Bacău 2011 Cine ești tu? Tu ești suspinul trecerii prin mine în ceasul pur din zările mirate Și îmi măsori fiorul care vine Purtat pe pânza nopților uitate De poți pleca eu nu pot rămâne Dar n-am
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
fugărit de tâlhari călări, adică de haiduci care, prefigurând etica și echitatea socialistă din zilele noastre, luau de la bogați și dădeau la săraci - asta ca să vedeți ce Încărcătură istorică și morală poate avea acel sipet Încrustat cu motive simple, dar ancestrale, ferecat În cercuri de fier, cu Încuietoare și balamale forjate acum o grămadă de secole de un necunoscut care-și făcea cumsecade meseria) -, toiagul lustruit În care tata s-a sprijinit În ultimul an de viață, ferestrele cu tot cu mușcate, coșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
poștă scrisoarea către d-l Oprea. Apoi vizita în „Orașul de sus”, Cimitirul, cu flori și lumânări, precum și pioase gânduri pentru cei din lumea umbrelor. Liniște - perfectă, liniște cu gânduri pioase. Doar două țigănci angajate ale cimitirului nu-și uită ancestralul obicei de a întinde mâna - cerșind... Pentru astăzi, 27 martie, gândul mă poartă către dramaticul an 1918, când ne-am bucurat de primul semn al viitorului Țării. Basarabia revenea la patria mamă după raptul samavolnic din 1812, urmat de o
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
vijeliei, legănarea pronunțată a coroanelor pomilor, norul de praf dens stârnit și purtat de departe, picurii mari de ploaie, într-un cuvânt - clocotul naturii dezlănțuite cu numeroase fulgere, tunete și trăsnete rar întâlnite în viața mea! Pentru moment am un ancestral sentiment de teamă, de frică pe care-l vor fi simțit și oamenii din îndepărtata copilărie a lumii!! O adevărată crispare mult tensionată, o așteptare a unui sfârșit apocaliptic - care a durat doar patruzeci de minute, o adevărată veșnicie pentru
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
sec V- XI) mulți evrei locuiau în țările Califatului arab. Deosebit de numeroși erau evreii din Spania (sefarzi), iar mai târziu din Germania (așkenazi), răspândindu-se apoi până în Ameria și Australia. Recunoscuți în genere prin: ”...geniul lor comercial datorat unei educații ancestrale, prin adaptarea rapidă la orice situație, economie severă, pridență și ordine, sobrietate..” peste tot, prezenta evreilor a reprezentat un factor de dezvoltare făcând să înflorească în special orașele, devenite importante centre de producție meșteșugărească, comerciale și culturale, sau contribuind la
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93398]
-
resursele aflate mereu în criză era timpul. Încă nu se grăbea să ajungă sus, întrunirea nu începuse. Urcușul către mansardă deveni după numai câteva trepte un târșâit de picioare, care combinat cu scârțâitul treptelor împrăștia sonorități cu iz de ritual ancestral. În sine, totalitatea zgomotelor reprezentau un mixaj sonor mereu invocat de preaonorabil atunci când își clarifica gândurile. Un picior pe treapta următoare, un nou hârșâit, o notă șuierată printre buze, rotiță așezată lângă rotiță, gândurile proiectaseră de-a lungul timpului, pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
încă pentru mai mare încredințare am iscălit cu slova armenească”. Îți place au ba, ipochimene? --Îmi place, fiindcă armeanca îi mândră de originile ei, lucru de care noi... --Care noi? --Noi, românii... --Fii mai explicit, vere. --Noi, cei care în ancestrala noastră devenire, îi avem pe Zamolxe, Deceneu, Burebista, Decebalus per Scorilo... --Iartă-mi semețirea, prietene - mi-am plecat eu capul... --Treacă de la mine. Și fiindcă ne-am așezat cu picioarele pe pământ, află că la 5 iulie 1756 (7264) Costantin Mihail
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
plecații, prea mulți și prea devreme. Satul mirosea a pustiu și a moarte... Aud ecouri... glasuri cristaline de copii. Refac drumul spre iaz. Apa mă privea nepăsătoare ca pe o străină... O, biet chip sluțit de nebunie, ale cui păcate ancestrale le-ai purtat pe umeri-ți masivi și cum de tocmai tu te-ai cerut învălurit în apa oglinzii care zace de veacuri în sufletul meu? Cioburi de amintire Cioburi din amintire se oglindesc în mine, în liniștea amiezii. Sunt
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ceară voie să se ducă la bar să bea câteva beri cu băieții. Iar mama era o habotnică care avea lumânărele roșii aprinse la icoana Sfintei Fecioare în fiecare dintre camerele micuțe, mucegăite, pline de șoapte și dantele. Din fericire, ancestralul cămin al familiei Hutchinson nu semăna deloc cu ceea ce-mi închipuisem eu. Demonstra o serie de influențe suburbane. Peste tot vedeai extensii ale camerelor sau alte transformări, aveau terase acoperite și un patio, cuptoare cu microunde, camere de filmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]