3,548 matches
-
modul în care autorii circumscriși mai înainte celor două paradigme de explicare a tranziției de la modernitate la postmodernitate au prezentat teoriile lor. Îndrăznesc astfel să inferez că teoriile respective sunt pe cât de etnocentrice, pe atât de teleologice, rămânând astfel încă ancorate în „proiectul iluminist” de știință socială, adică de concepere a societății. Referințele lor sunt eminamente macrosociale, nu prezintă mecanismele sociale propriu-zise ale dezvoltării, sunt cantonate într-un holism metodologic ce ignoră actorii sociali individuali și modul de agregare a acțiunilor
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și din secolul al XIX-lea ale unor lideri politici pragmatici, de genul lui Napoleon în Franța sau Bismark în Germania, care au încercat să schimbe profilul universității pentru a o face mai puternic ancorată în realitățile constructive ale epocii, discursul despre universitate și funcțiile ei încă rămăsese, chiar și în secolul al XIX-lea, circumscris de aceiași termeni specifici abordărilor romantice și umaniste. Abia odată cu începutul secolului XX, schimbările din diviziunea muncii și a
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
T. Veblen, constatăm că procesul ce se instituise în acea perioadă în universitățile americane și mai timid în cele germane și în altele din Europa a ajuns astăzi să ia asemenea proporții, încât instituțiile universitare nu numai că s-au ancorat puternic în relațiile pieței, comerțului și corporatismului, dar și discursul despre ele și mai ales managementul și guvernarea lor s-au schimbat în mod radical. La granița dintre milenii, universitatea europeană, ca și cele mai puternice universități din lume tind
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
proeuropene în sate românești Bogdan Voicu Participare, spirit comunitar, capital social Dana Nițulescu, Cristina Băjenaru Trifești. Un sat la frontiera de est a României Dan Arpinte Hănești. Satul de la capătul drumului Cristina Doboș, Cosmina Chițu Satul Ațintiș. O comunitate ardelenească ancorată între tradițional și modern Melinda Dincă Zerind, la frontiera de vest a României Mihnea Preotesi, Claudia Petrescu Tomșani, un sat al contrastelor Laurențiu Gabriel Țîru, Carmen-Maria Țîru Traian Vuia și realitățile procesului de aderare a României la Uniunea Europeană Mălina Voicu
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
cu lucruri vechi”? (preotul). „...am fost întrebat mereu: unde m-aș duce: la Paris sau New York? La New York m-aș duce să mă îmbogățesc, la Paris - să fac cultură. Eu sunt atașat Europei și pentru caracterul ei profund temporal; este ancorată în temporalitate puternic. Este bătrână. Americanii și-au imprimat stilul de îmbogățire rapidă. Vrei să te îmbogățești, du-te în America, vrei să fii un om deștept, du-te oriunde în Europa. N-o să avem ce face, vom deveni europeni
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
realitate îndepărtată. De fapt, în viitorul apropiat, în urma integrării României în Uniunea Europeană, Hăneștiul va deveni o localitate aflată la marginea Uniunii, însă înăuntrul ei... Satul „cu minorități religioase”: Ațintiș, județul Mureș Cristina Doboș Cosmina Chițu Satul Ațintiș. O comunitate ardelenească ancorată între tradițional și modern Acest capitol prezintă o comunitate ardelenească multireligioasă: satul Ațintiș din Județul Mureș. Veți descoperi aspecte factuale legate de infrastructura și potențialul de dezvoltare al satului, dar și percepții ale săteanului din Ațintiș asupra unor dimensiuni sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
Iisus. Raportul de apartenență eclezială nu poate fi înțeles în termenii unui voluntarism afectiv. Legătura ontologică a credinciosului botezat cu Biserica nu poate fi comparată cu nici o altă relație, menținută prin contract ori asociere de interese. Când subiectivismul individualist ne ancorează conștiința religioasă în prezent, atunci nu este deloc greu să emani pretutindeni un sufocant didacticism. Este foarte ușor să-ți imaginezi că ceea ce suflețelul tău a descoperit în ortodoxie reprezintă întreg potențialul ortodoxiei și singurul lucru de care cel de lângă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ale veacului, teologia are datoria de a gândi inspirat și a vorbi profetic. Deriva etică și păcatul metafizic care susțin fie strangularea etatistă a libertății individuale, fie amoralismul pieței neoliberale trebuie criticate din perspectiva unei metafizici pentru care compasiunea este ancorată într-o viziune eshatologică. „Pe săraci totdeauna îi aveți cu voi” (Matei 26, 11) include acest avertisment, care justifică sfatul dat de Guizot contemporanilor săi (enrichissez-vous). Dacă bogăția nu este decât un efect al libertății de mișcare a omului constrâns
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a lucrurilor privilegiază o străfulgerare poetică, ci învăluirea și însărcinarea lor cu har. Smulsă temporalității, esența manifestării provine dintr-un exces de prezență, pe care Michel Henry a numit-o „auto-afectarea Vieții” (și viața, cu majusculă, este Viața divină)2. Ancorată într-un praxis cotidian, nu prepară această vedere a purei gratuități și umilințe ascunse în faptul de a fi (perceput ca dar) chiar nevoia unei întemeieri, ulterior prelungită în liturghia 3 continuă a existenței? Smulsă din contextul ei de apariție
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o experiență de acest tip nu este cu totul străină istoricului, jurnalistului sau chiar omului politic marcat de accidentele funeste ale cotidianității. Într-un ceas de profundă neliniște sau îndoială, toți aceștia contemplă melancolic lumea în totalitatea ei. Pentru sfinții ancorați într-o perspectivă liturgică și eshatologică, întâlnirea cu lumea ca totalitate nu este melancolică, ci pascală. Ea necesită „pogorârea la iad”. Contemplarea infernului atinge, în chip nevăzut, proporții cosmice. Compasiunea universală pentru întreaga creație este rezultatul trecerii (Pascha) iubirii lui
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
negativă a momentului „neînțelegerii” în actul interpretativ printr-o critică a obiectivismului care limita fecunditatea cunoașterii teologice, literare sau artistice la cadrele paradigmei științifice a progresului. Prin circumscrierea simțului comun în sfera judecăților de gust care, la rândul lor, sunt ancorate în cadrele apriorice ale subiectivității, Kant anulase pretenția de adevăr a cunoașterii estetice și condamnase opera de artă la statutul de obiect. Pentru Gadamer, modelul interpretării va fi ilustrat cel mai bine de întâlnirea cu arta înțeleasă ca joc și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
rugăciunea „în Duh și Adevăr”. Urmând lecționarul și canonul patristic, credincioșii ortodocși vor putea renunța să pescuiască citate „anti-baptiste” sau „anti-penticostale” (transformând memoria Scripturii într-un rezervor de ticuri mentale). Urmând calea Părinților duhovnicești, ei vor practica o exegeză teologică ancorată în etosul sfințeniei. Numai insuflarea Duhului ne oferă „perspectiva inversă” în care Scriptura, precum un iconostas vertical, se dorește privită. Situl eclezial al interpretăriitc "Situl eclezial al interpretării" Spre deosebire de Biserica rusească (care folosește slavona veche) sau cea elină (care folosește
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
chiar doctrina analogiei ființei (care afirmă universalitatea revelației lui Dumnezeu) își pierd treptat creditul. Subiectul judecăților teologice are același statut ca subiectul unor judecăți de ordin matematic. Diferența dintre teologie și cosmologie nu mai poate fi stabilită; „subiectul Dumnezeu” este ancorat în masa de adevăruri propoziționale tematizate de rațiunea discursivă. Revoluția scotistă schițează deja condițiile de posibilitate ale agnosticismului deist, denunțat de Immanuel Kant în Critica rațiunii pure (1781). Agnosticismul și relativismul epistemologic nu puteau să apară decât într-un context
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
organizare cotidian caracterizată prin diversitate socială și culturală. Dincolo de o astfel de constatare, managementul diversității este perceput ca instrument al politicii de punere pe picior de egalitate, egalitatea de șanse a indivizilor fiind un obiectiv parțial imperativ care poate fi ancorat și în economie, în administrație și în politică. Ca numitor comun al diferitelor concepții care sunt asociate managementului diversității este ideea fundamentală după care: diferența și diversitatea perspectivelor, ale capacităților și ale orientărilor pot constitui o resursă indispensabilă organizării muncii
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
în special prin două cărți de mare autoritate: A Comparative Analysis of Complex Organizations (Free Press, Glencoe, 1961; revăzută și adăugită în 1975) și Modern Organizations (Prentice-Hall, Englewood Cliffs, N.J., 1964) - tradusă în paisprezece limbi. Cu o asemenea reputație solid ancorată în studii foarte tehnice, Etzioni a fost apoi tentat de cam toate celelalte subiecte ale vremii sale: pacea și războiul; securitatea internațională; cursa spațială; schimbarea socială; sănătatea, genetica, revoluția tehnologică; problemele sociale ca sistem; cursa înarmărilor și corupția sistemului militaro-industrial
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de studierea trecutului național și de racordarea la conversația internațională, tentația atât de democratică a „separației” (în sensul lui Pierre Manent) și nervozitatea timpurilor noi au impus un stil ideologic-intelectual radical, precum și o „agendă” extrem de cuprinzătoare, mergând de la extrema dreaptă ancorată în tulburele său trecut interbelic și alimentată de experiența național-comunistă la o „stângă” factice, delegitimată din start de trecutul comunist recent și lipsită de o veritabilă tradiție națională, deci gata să adopte pozițiile „postmarxiste” ale postmodernismului american, cu political correctness
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
aparținînd unui artist care semnează H. Durand. Una dintre ele, deși nu are vreo legătură directă cu subiectul nostru, merită să fie pomenită, pe alte temeiuri. Ea înfățișează o priveliște din insulele Pacificului, într-o amiază liniștită; o balenieră franceză ancorată lîngă țărm își face, cu încetineală, plinul de apă dulce; pînzele destinse ale vasului și frunzele lungi ale palmierilor din fund atîrnă leneșe în văzduhul neclintit. Efectul este superb, dacă ne gîndim că tabloul îi înfățișează pe îndrăzneții vînători de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
treapta finală a maturității, unde ne odihnim cugetul în meditativul „Dacă?“ Cînd am străbătut acest drum, o luăm de la început, redevenind mereu prunci, băieți, bărbați, pentru a pune veșnica întrebare: „Dacă?“. Unde e limanul, de la care nu mai ridicăm niciodată ancora? Prin ce eter vrăjit, de care nu se satură nici cei mai osteniți dintre fiii ei, plutește lumea? Unde se-ascunde tatăl copilului găsit? Sufletele noastre sînt ca acei orfani ale căror mame necununate mor, aducîndu-i pe lume; secretul paternității
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Legarea acestor două ancore una de alta e ca legarea mîinilor la spatele cuiva. Și ce mîini mari și darnice Parc-ar fi pumnii noștri de fier! Tii, cum mai apucă de zdravăn! Mă întreb, Flask, dacă lumea asta e ancorată pe undeva? dacă da, se leagănă la capătul unui cablu neobișnuit de lung. Hai, ciocnește și nodul ăla, ca să isprăvim odată! După acostare, coborîrea pe punte e lucrul cel mai plăcut. Fii bun și dă-mi jos poalele hainei. Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
centru sau la prova și destinată îndeosebi cabinelor comandantului șl ofițerilor. RULIU - balans al navei. SABORD - deschizătură în bordul unei nave, deasupra liniei de plutire, prin care se pot încărca sau descărca mărfurile etc. SART - cablu rigid cu care se ancorează lateral un arbore sau arboret. SAULĂ - parîmă rezistentă. ȘCONDRU - piesă de lemn de secțiune circulară, folosită pentru constituirea arborilor, vergilor etc. ȘCOTA - manevră legată la colțul inferior al unei vele cu scopul de a o întinde într-o poziție favorabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe care-l trăim - un timp plin de sevă, dinamic, proiectat spre viitor - decât În nuvela Cărămidarii a lui V.Em. Galan”. Mult mai reduse ca număr, apar În acest an și romane. Spre deosebire de nuvelă, orientată spre realitatea imediată, romanul ancorează tematic pe coordonate istorice, evocator-revoluționare: Evadare de Al. Jar, Negura, de Eusebiu Camilar, Zilele vieții tale de Ion Pas, Vadul fetelor de I. Peltz. Temelia romanului realist-soeialist se va pune abia spre sfârșitul anului, prin Mitrea Cocor de Mihail Sadoveanu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
autorul revine la ipostaza dintâi de „grădinar olandez” ce-și plivește, cu scop profilactic, grădina, adăugând listei inițiale alte „arme de luptă” cu Încărcătorul blocat, cum ar fi nuvelele semnate de Gh.Talaz, Al. Șahighian, Petru Vintila, schematice și insuficient ancorate În realitate: „În figura Domnișoarei Eleonora din Bijuterii de familie ale lui Petru Dumitriu, a existat de la Început un personaj cunoscut aievea, dar până la creierea eroinei nuvelei mai e un proces Întreg. «Duduia Eleonora» nu Înseamnă redarea unui tip de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nu este esențială. Nu putem ști dinainte, dacă într-o anumită situație relațională vom fi deschiși sau nu; vom vedea atunci. Interacțiunea ne va ajuta să aflăm. În schimb, putem alege să fim însuflețiți de dorința de a fi acolo, ancorați în trăire, fericiți să „ne înfruptăm” din viață. În acest context, gesticulația ne însuflețește, fluidizează comunicarea. Când ne mișcăm, amplificăm la maximum, fără să știm, capacitatea noastră de seducție. Paradoxul unei bune comunicări Codurile seducției ne aduc în conflict cu
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
descoperire se dezvoltă, treptat, conștiința faptului că este persoană de sine stătătoare. Atunci înțelegem că, datorită brațelor, putem apuca. Ele ne permit să prindem lucrurile. De asemenea, exprimă și legătura cu ceilalți. Trunchiul reprezintă eul. Acum, persoanele cel mai solid ancorate în realitate își vor zice, negreșit, că eul este o noțiune cam ezoterică. Dar să-l privim pe Syner care ne spune: „Eu!”, desemnând inconștient propria ființă. Una dintre imaginile de mai jos nu este credibilă, nu-i așa? Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
credeți că această chestiune ține de morfologie. Pozițiile pe care le adoptăm sunt psihofiziologice. În fiecare etapă a dezvoltării noastre psihoafective, trupul găsește și adoptă pozițiile care corespund cel mai bine stării noastre psihologice. Unele dintre aceste poziții s-au ancorat profund. Ele sunt expresia psihicului nostru, vorbind despre noi cu mare precizie. Tehnic vorbind, știm că, în anumite situații, o categorie specială de mușchi, mușchii netezi, comandați de sistemul neurovegetativ, au nevoie de un timp de 400 de ori mai
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]