KorAP: Find »[drukola/base=angoasă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...48 49 50 ...118 >

2,942 matches

Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395

sunt excelente instrumente de investigare a mecanismelor de apărare. Într-adevăr, „toate aceste teste oferă informații cu privire la partea conștientă și preconștientă a eului, la gradul în care acesta este infiltrat de mecanismele de apărare, la capacitatea sa de a suporta angoasa și afectele dezagreabile, la forma și intensitatea acestora, la gradul de fermitate și de rigoare cu care eul practică proba realității”. Mecanismele de apărare pot fi puse în evidență, de pildă, prin analiza relatărilor produse în cadrul TAT (sau CAT). Stimulii

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
cea a transferului 29 - rămâne insuficientă, incompletă. Totuși, pentru A. Freud, analiza operațiilor defensive, fără a trebui sau a putea să înlocuiască alte tehnici, este indispensabilă. Pentru a ilustra aceste afirmații, ea prezintă cazul unei tinere ce avusese simptome de angoasă acută pe care evită să le menționeze în timpul ședințelor de psihanaliză. Atunci când A. Freud a început să vorbească despre aceste simptome, tânăra pacientă a îndreptat asupra ei un potop de ironii și glume. Mai târziu, A. Freud a înțeles că

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
să vorbească despre aceste simptome, tânăra pacientă a îndreptat asupra ei un potop de ironii și glume. Mai târziu, A. Freud a înțeles că rezistența pacientei sale nu era o reacție de transfer în adevăratul sens al cuvântului. Interpretarea conținutului angoasei nu a dus la nici un rezultat, iar pacienta a continuat să utilizeze acest procedeu de apărare constând în ridiculizare și ironizare. Conținutul angoasei a putut deveni conștient abia atunci când modul de apărare împotriva afectelor prin depreciere ironică, ajungând inconștient, a

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
că rezistența pacientei sale nu era o reacție de transfer în adevăratul sens al cuvântului. Interpretarea conținutului angoasei nu a dus la nici un rezultat, iar pacienta a continuat să utilizeze acest procedeu de apărare constând în ridiculizare și ironizare. Conținutul angoasei a putut deveni conștient abia atunci când modul de apărare împotriva afectelor prin depreciere ironică, ajungând inconștient, a devenit inoperant. Modul de apărare al tinerei paciente se explică printr-o identificare cu tatăl decedat, care dorise să-i inculce stăpânirea de

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
întâlnit în special în vis, deplasarea se regăsește și în formarea de simptome nevrotice și, în general, în orice formațiune a inconștientului. În fobie, funcția defensivă a deplasării este evidentă, deoarece deplasarea asupra obiectului fobiei permite obiectivarea, localizarea și circumscrierea angoasei. După Vaillant (1993), o bună parte a activității psihoterapeutice implică utilizarea deplasării. Așa cum utilizarea unui vaccin pe bază de viruși inofensivi imunizează împotriva virușilor cu adevărat periculoși, psihoterapia trebuie să-i ofere pacientului o aproximare atenuată, deplasată a realității. În

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
anumitor mecanisme cum sunt regresia, (de)negarea, refuzul, formațiunea reacțională și izolarea afectivă. În decursul ultimilor ani, rolul mecanismelor de apărare a fost studiat adesea în raport cu infectarea cu HIV. Vasconcellos (1993) arată că punerea la punct a unor apărări în fața angoasei reprezentate de infectarea cu HIV decurge în mod direct din capacitatea de mentalizare de care dispun pacienții și de condițiile lor generale de dezvoltare și de viață. Publicațiile disponibile pe tema infecției cu HIV arată că refuzul este probabil mecanismul

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
mai răspândite în prezent ar fi divertismentul, ecologismul și toxicomaniile. Ecologismul, de pildă, ar reprezenta un ansamblu de reacții defensive îmbinând refuzul realității sociale și tehnologice cu incriminarea societății și grupismul 31. Aceste reacții apar ca urmare a unei puternice angoase cauzate de unele sentimente de inferioritate (în fața progresului cunoașterii și a complexității societății), de teamă (teama de eșecul individual și social, teama de respingere) și, în sfârșit, de dorința de putere și de plăcere, toate exacerbate de societatea de consum

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
un sistem de relații patologice și patogene. Astfel, persoane inițial sănătoase se îmbolnăvesc, maladia lor fiind expresia unor apărări transpersonale. Printre aceste apărări, Mucchielli (1981) citează diferitele „atitudini nevrotice” descrise de Karen Horney (1937/1953), care au ca funcție evitarea angoasei interne pe care o generează în cultura noastră, riscul de eșec în relațiile afective. Apărarea transpersonală se exprimă sub forma a trei modalități de schimb cu celălalt: apropierea extremă de acesta, tentativa de a-i câștiga admirația sau ruperea relațiilor

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
o propunere de semiologie psihopatologică funcțională. Pornind de la unele critici aduse semiologiei psihiatrice clasice - considerată prea închistată și centrată pe simptom -, Ionescu propune cercetarea aspectelor semiologice care pot fi calificate drept funcționale în virtutea scopurilor lor: reducerea tensiunii pulsionale și a angoasei ce rezultă din ea (ca în cazul mecanismelor de apărare) și, respectiv, adaptarea la schimbare, la condițiile externe (ca atunci când avem în vedere mecanismele de degajare și de coping). Această viziune asupra semiologiei pune accent pe aspectul de proces de

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
se realizează într-o stare calificată drept crepusculară și adesea delictuoasă. Activismul ca modalitate defensivă este deci cu totul altceva (DSM-IV, 1994/1996): o strategie pusă la punct pentru a servi drept derivativ și care este menită să lupte împotriva angoasei. O regăsim frecvent în viața cotidiană, de pildă în activitatea febrilă a viitoarei mame aflate în perioada premergătoare nașterii, în practica sportivă a anumitor cadre de conducere sau în angajarea, adesea excesivă, în acțiuni politice sau caritabile. Calificativul activist se

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
pe individ mai degrabă să se dedice muncii decât să participe la viața de familie. Există deci în acest mecanism o participare activă a unui eu conștient care caută să evite astfel întâlnirea cu afectul sau cu gândul, surse de angoasă, și căruia nu-i scapă nici caracterul inadaptat sau excesiv al unor astfel de conduite. Ca apărare a personalului îngrijitor împotriva angoasei provocate de un pronostic letal, „încrâncenarea terapeutică” arată prin însăși formularea sa („încrâncenare”), ca și în fapt, că

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
activă a unui eu conștient care caută să evite astfel întâlnirea cu afectul sau cu gândul, surse de angoasă, și căruia nu-i scapă nici caracterul inadaptat sau excesiv al unor astfel de conduite. Ca apărare a personalului îngrijitor împotriva angoasei provocate de un pronostic letal, „încrâncenarea terapeutică” arată prin însăși formularea sa („încrâncenare”), ca și în fapt, că reacțiile ce țin de activismul disperat sunt totuși în general acceptate, ba chiar așteptate. Istorictc "Istoric" Deși activismul, în calitatea sa de

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
1993). În plan psihanalitic, este bine să amintim importanța acordată în toată opera freudiană motricității, considerată o posibilă descărcare pentru excesul de excitație (această constatare apare încă din „Schița unei psihologii științifice” ș1895/1979ț) sau privită ulterior ca soluție la angoasă (Freud, 1923/1981). În lucrările pe care Freud le-a redactat în colaborare cu Breuer (1895/1965) se descrie faptul că „niște afecte active, «stenice», compensează creșterea excitației printr-o descărcare motrice. Țipetele și săriturile de bucurie, tonusul muscular crescut

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
acest preț. Iată un caz în care activismul este evident. La Jean, el are valoarea unui angajament benevol și eficient alături de camarazii de abstinență alcoolică. Activismul înlocuiește produsul toxic, al cărui rol era, după cât se pare, acela de a „strangula” angoasele, controlate acum grație acestei activități de substituție valorizată social și valorizantă narcisic pentru tânărul Jean. Să mai spunem că acest activism benefic vine să oculteze în el orice interogație asupra raporturilor sale îndelungate cu alcoolul ori asupra istoriei sale personale

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
valorizată social și valorizantă narcisic pentru tânărul Jean. Să mai spunem că acest activism benefic vine să oculteze în el orice interogație asupra raporturilor sale îndelungate cu alcoolul ori asupra istoriei sale personale. Funcția defensivă a acțiunii ca luptă împotriva angoasei și scurtcircuitare a gândirii este manifestă. Jean afirmă că nu vrea să știe nimic despre „asta”, esențialul fiind viața sa actuală alături de o femeie, abstinentă și ea, cu 11 ani mai în vârstă decât el. Angajamentul militant pe terenul abstinenței

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
mic, cu condiția ca subiectul să nu devină cu totul confuz și să nu încalce spațiul de libertate al celuilalt. Un alt exemplu de activism îl regăsim, așa cum am semnalat mai sus, la membrii personalului medical din spitale, confruntați cu angoasa cauzată de patologia somatică sau mentală a pacienților lor. Echipele însărcinate cu administrarea de medicamente paliative, care trebuie să efectueze un dificil efort de adaptare în raport cu muribunzii (Hennezel, 1991), se surprind uneori „reacționând” în loc să-i asiste pe pacienți. În acest

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
de echipele de educatori care uzează în mod intensiv de metode pedagogice sau educative destinate elevilor cu probleme la învățătură sau copiilor autiști, dându-le părinților descumpăniți iluzia „vindecării” copilului lor. De fapt, aceste echipe nu caută decât să mascheze angoasele tuturor. Relații cu alte mecanisme de apăraretc "Relații cu alte mecanisme de apărare" Atunci când activismul contracarează o pasivitate subiacentă sau chiar o depresivitate (Gut, 1993), el poate fi apropiat de formațiunea reacțională. Încrâncenarea terapeutică evocată mai înainte arată că activismul

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
faptul că urmăresc o pierdere în greutate sau menținerea unei greutăți considerate ideale (Brusset, 1990). Putem considera că mecanismul de apărare constituit de activism îndeplinește de obicei o funcție benefică de suplinire și compensare atunci când eul este debordat temporar de angoasă. Dar, ca în cazul tuturor celorlalte apărări, utilizarea exclusivă, excesivă transformă încercarea de ajustare într-o conduită patologică pentru subiectul care devine sclavul ei, precum și pentru anturajul acestuia. Afilieretc " Afiliere" Definițietc "Definiție" Afilierea este solicitarea ajutorului și susținerii celuilalt atunci când

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
utilizarea exclusivă, excesivă transformă încercarea de ajustare într-o conduită patologică pentru subiectul care devine sclavul ei, precum și pentru anturajul acestuia. Afilieretc " Afiliere" Definițietc "Definiție" Afilierea este solicitarea ajutorului și susținerii celuilalt atunci când subiectul trece printr-o situație generatoare de angoasă. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" În afilierea-apărare, prezența celuilalt este căutată doar pentru susținerea pe care o implică. În acest context apare pericolul unei confuzii: punerea semnului de echivalență între afiliere și sociabilitate, care nu are nimic de-a face cu

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
patologie" Afilierea ocupă un loc important într-o situație patologică specială: fobia. Pentru fobici, prezența celuilalt constituie o apărare fără de care ei nu pot înfrunta situațiile sau obiectele fobogene. Celălalt devine astfel un obiect contrafobic, având un efect benefic în privința angoasei. Prezența reconfortantă a celuilalt și mai ales disponibilitatea sa de a asculta sunt indispensabile pentru ca persoane puternic traumatizate (victimele unui atac, ale unor acte teroriste sau luări de ostatici) să-și poată controla traumatismul, evitând astfel sechelele de durată. Dar

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
1979), „nevoia de ceilalți, care începe încă din copilărie, ne însoțește de la naștere până la moarte”, înseamnă că unii nu se pot desprinde niciodată de aceste legături de dependență. Remarcând că există adulți pentru care orice lucru este o sursă de angoasă, chiar și singurătatea, Freud (1905/1987) vede în comportamentul lor un avatar al atașamentului excesiv față de părinți, acești adulți comportându-se ca niște copii. Cunoaștem cu toții persoane care, la cea mai mică neînțelegere în cuplu, la cea mai mică îngrijorare

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
Altruismul poate fi non-defensiv? Cu alte cuvinte, poate avea alt fundament decât rezolvarea unui conflict? A. Freud atinge prea puțin această idee, dar se întreabă totuși câte dintre manifestările altruiste sunt procese defensive destinate să contracareze efectele negative ale resentimentelor, angoasei, fricii și dorinței. Fără a oferi vreun răspuns la această întrebare, autoarea pune accentul pe patologia legată de autoritarism, care constituie, în opinia sa, semnul distinctiv („pecetea”) oricărui altruism. Căci, deși admite că există și binefăcători cumsecade, ea consideră că

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
DSM-IV (1994/1996). Ea distinge clar anticiparea-apărare de celelalte două modalități de anticipare: - cea pe care o practicăm normal în fiecare zi, organizându-ne activitățile, dar care nu este legată de vreun conflict; - cea care, departe de a ne atenua angoasa, este de fapt o consecință a ei: anticiparea-catastrofă. Aceasta va fi descrisă mai jos, la rubrica „Semnificația pentru patologie”. Anticiparea se opune altor două concepte: așteptarea și precipitarea. Așteptarea este descrisă de Minkowski (1933) ca o suspendare a activității sau

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
să îndepărteze nenorocirile. Ascetismul adolescentuluitc "Ascetismul adolescentului" Definițietc "Definiție" Refuzarea de către adolescent a oricăror plăceri corporale, chiar și a celor mai inocente. Acest mecanism de apărare este destinat să protejeze eul împotriva noilor nevoi pulsionale, care sunt o sursă de angoasă. Istorictc "Istoric" Ascetismul adolescentului nu este menționat ca mecanism de apărare în opera lui Freud, care, în studiul intitulat „Pentru o introducere în narcisism” (1914/1985), vorbește într-un mod mai curând pozitiv despre ascetism în general. În opinia sa

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
și ascetismul adolescentului, acesta resimțind pulsiunile ca fiind extrem de periculoase, ceea ce duce la combaterea lor globală și fără discernământ. Semnificația pentru patologietc " Semnificația pentru patologie" Tabloul poate părea cam sumbru: „În adolescență, unele momente de cvasinebunie, adică aflate în raport cu anumite angoase de fragmentare, sunt la baza unor acte defensive și repetitive având drept consecință distrugerea: suicidul, desocializarea, automutilarea, ingerarea de substanțe toxice, orgasmul foamei” (Arnoux, 1990). Mai putem vorbi oare despre niște mecanisme de apărare? Nu avem de-a face mai

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]