1,523 matches
-
niciodată amenințați în compania altora 14. Importanța și amprenta culturii asupra gestualității (aspect relevat de David Efron) este demonstrată și de Ray Birdwhistell pe parcursul cercetărilor sale. Observând comportamentul nonverbal al persoanelor care proveneau din clase sociale diferite ale societății americane, antropologul constată că apartenența la o clasă socială (superioară, medie, de jos) determină o gesticulație specifică, care ajută un observator avizat să deducă pe baza acesteia din care strat, și, chiar, substrat, face parte persoana. Teza sa principală susține faptul că
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
departe de interlocutor, de a percepe sau organiza spațiul. Această știință studiază distanțele și relațiile spațiale ca modalitate de comunicare nonverbală, jocul teritoriilor, configurația orașelor, diferențele culturale în perceperea spațiului, efectele simbolice ale distanțelor fizice și organizării spațiale. Creatorul ei, antropologul Edward T. Hall (1966), distinge în The Hidden Dimension: Man's Use of Space in Public and Private următoarele distanțe sau zone: a) distanța sau zona intimă (15 45 cm) este cea a dragostei, protecției, mângâierii, îmbrățișării sau sărutului. Ea
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
semne ale cogniției și afectivității partenerilor educaționali. Umanistul olandez Erasmus Desiderius Rotterdamus consideră că, la fel ca și cuvintele, ,,gesturile sunt semne și se pot organiza într-un limbaj", care ,,îngăduie un reperaj moral, psihologic și social"134 unei persoane. Antropologul Ray Birdwhistell (1952), aplicând metodologia lingvisticii structurale la studiul gesturilor, a găsit o corespondență între unitățile gestuale (mișcările corpului) și cele verbale. Unitățile gestuale elementare lipsite de semnificație sunt denumite kineme, prin asimilarea cu fonemele, iar gesturile semnificative, analoage morfemelor
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
practic imediat: conversația liberă fără un scop anume, formulele de salut, de politețe ș.a. Semnificația lingvistică a unor asemenea enunțuri nu are nici o importanță pentru receptor; ele nu vehiculează nici o ipoteză nouă. Semnificația lor vine din contextul situației. În opinia antropologului, explicarea fenomenului are la bază tendința generală a oamenilor de a se asocia, de a se aduna la un loc, de a coopera, de a se bucura unul de compania celuilalt care face din „prezența celorlalți o necesitate pentru om
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
interpersonală (iar H. Gardner, inteligență interpersonală). În optica psihologiei umaniste, dezvoltarea personală este concepută nu pe seama subdezvoltării celorlalți, a compromiterii trebuinței lor de creștere, ci prin crearea condițiilor favorabile, stimulative creșterii și afirmării tuturor membrilor grupului. A. Maslow preia de la antropologul american Ruth Benedict ideea unei societăți sinergetice. Potrivit specialistei nord-americane, aceasta constă în: "condiții sociale și instituționale care fuzionează egoismul cu altruismul, asigurând ca atunci când eu urmăresc satisfacții personale, în mod automat ajut pe ceilalți, iar când încerc să fiu
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
superficială, pe cât de îngust și accentuat orientate/interesate, pe atât de artificiale, pe cât de fluctuante, pe atât de sărace (din punct de vedere sufletesc, spiritual). Aflate într-o astfel de cumpănă existențială, relațiile interumane declanșează poziții de abordare diferite ale antropologilor, psihologilor sociali, sociologilor etc. Astfel, unii susțin faptul că în atare condiții și relațiile trebuie să se adapteze: vor intra și ele în sfera rapidității, a performanței, a randamentului și a pragmatismului (accentuate), în cea a hiperconcurenței, a hiperindividualismului și
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
adică de forțele și raporturile de producție. A contrario, după Max Weber, valorile etice joacă un rol important în nașterea capitalismului. În sfârșit, Célestin Bouglé (1922), unul dintre discipolii lui Durkheim, face din acest concept obiectul unei cărți. Cât despre antropologi, aceștia își concentrează interesele asupra fenomenului cultural care se manifestă în micile comunități. Ținând cont de valorile dominante, Ruth Benedict (1934) repartizează indienii din sud-estul Statelor Unite în "apolinici" și "dionisiaci". O tendință nouă și decisivă se creează sub impulsul lui
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
de subiectul nostru. Cităm din memorie unii din cei mai cunoscuți autori (cititorul va recunoaște esențialul și diversitatea aportului lor): socialiștii libertari ai secolului al XIX-lea; Darwin, Marx și Engels, Nietzsche, Freud; apoi, freudo-marxismul lui Wilhelm Reich; sociologii și antropologii care relativizează gândirea și moravurile; mai aproape de noi, Gide, Camus, Sartre, Erich Fromm, Herbert Marcuse, Ivan Illich, Simone de Beauvoir, Michel Foucault, Gilles Deleuze, Roland Barthes, Jacques Lacan, Claude Lévi-Strauss. Comunismul a fost compromis de evenimentele din Budapesta (1956) și
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
gazului, dar ne putem da viața pentru credință sau dragoste. Totuși, ar fi greșit să pretindem că aceste domenii ar fi afectate de iraționalitate sau incoerență. Dragostea are logica sa, dar aceasta este diferită de cea a lui homo aeconomicus. Antropologii ne-au arătat că religiile așa-zis primitive au un sistem de credințe, o cosmogonie, o mitologie, rituri perfect ordonate și comprehensibile. Arta are codurile sale, limbajul său, regulile sale. În materie de morală, un ascet și un petrecăreț se
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Demersul lui Karl Polanyi rămîne prizonierul unui imposibil major al omului modern. A treia ipoteză, cea pe care o susținem, se sprijină în special pe lucrările lui Louis Dumont 72. Cu scopul de a înțelege particularitățile viziunii moderne asupra lumii, antropologul francez insistă asupra succesului fără precedent a ceea ce el numește "ideologie economică" și încearcă să-i traseze evoluția. El reamintește că, în a doua parte a secolului al XVIII-lea, economistul francez François Quesnay (o autoritate printre fiziocrați), prin celebrul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
documentare, cu grija de a reconstitui atmosfera epocii evocate și de a restitui adevărul teribil al acelor evenimente. Almost Adam (1996), un roman înrudit cu Amazon Beaming, valorifică ceea ce se poate numi aventura științifică, aici studiul întreprins de un tânăr antropolog american asupra unei mici populații africane trăind în sălbăticie și aflată într-un stadiu cvasiprotouman, ca un fel de fosilă vie antropologică. Scriitorul acesta cu aer de dandy, de „monden”, făcând oricând figură bună în înalta societate, a „căzut” peste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
îi atribuie omului arhaic motivații ale omului modern, în primul rând intenția de a stăpâni forțele naturii: „Ce îngustime a vieții sufletești la Frazier! Ce incapacitate de a înțelege o altă viață decât cea englezească a epocii sale!“64 Un antropolog de teren, care pornește de la aceleași premise ca și Frazier, le va cere băștinașilor să-i spună ce anume speră ei să obțină prin practicile magice la care participă. Și va primi, în cele din urmă, explicațiile pe care le
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
De acolo de unde au ieșit. 5 iulie 2009 Circul mediatic planetar ne-a asaltat săptămâna trecută, pe toate canalele posibile de informare în masă, cu dramoleta "Săracul miliardar nefericit" în care singurul negru de culoare albă cunoscut până acum de antropologi interpreta toate rolurile: copil abuzat, sclav muzical, Mozart de culoare, dansator genial, regele pop, falsul soț al fiicei lui Elvis, mumie criogenată în viață, pedofil nedovedit de justiție, retardat ascuns în Neverland, pradă inocentă a anturajului, miliardar falit, sociopat dependent
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
chinezii, siamezii nu sînt de bună credință și au o predispoziție spre a face promisiuni înșelătoare cînd negociază cu un englez sau german [ibidem:65]. Într-un atare spirit, dacă i-ar fi cunoscut mai bine pe români, poate că antropologul francez i-ar fi caracterizat cu toate conotațiile extreme ale calității lor de "poeți" sau/și "(h)oți". Noroc că așa cum spune Edmund Leach "toată etnografia este ficțională" [ibidem:133]. Urmărind din punct de vedere contextual relațiile mincinoase instituite între
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
tendința de a-și falsifica reacțiile (Castaneda et al. 1956:319). Ziariștii și studenții la jurnalistică au arătat că există o preponderență de a minți în anumite sectoare ale vieții sociale (de ex. Glasgow University Media Group 1976, 1980) însă antropologii au fost cei care au demonstrat efectiv că în anumite culturi minciuna este omniprezentă. Gilsenan (1976:191) a descris felul în care, în comunitatea în care a studiat el în Liban, minciuna era "un element fundamental specific nu numai situațiilor
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să abandoneze campusul universitar, atrași fiind de lucrul pe teren, au neglijat la rîndul lor să studieze procesul socializării prin minciună, deși ei au fost cei care au oferit cele mai amănunțite cercetări asupra minciunii la adulți. Psihologi, sociologi și antropologi, cu toții par a fi omis o temă importantă de cercetat. Este curios că se spune foarte puțin despre minciună în nenumăratele pagini de literatură ce s-au scris pe tema moralei, inspirate de Lawrence Kohlberg. A spune adevărul este considerată
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mai multă sinceritate în ceea ce spune. Absența unor texte scrise reduce drastic posibilitatea de a dezminți versiuni oficiale asupra trecutului prin confruntarea lor cu dovezi aparținînd contemporaneității. Borofsky (1987:144) comentează că: atunci cînd înregistrăm tradiții în cărți, noi, ca antropologi care privim subiectul din afară, contribuim la adîncirea caracterului incoerent al informației. În același fel, Bohannan (1952), într-o lucrare pe tema manipulării arborelui genealogic într-o societate ce nu cunoștea scrierea, încheie prin prezicerea că atunci cînd genealogiile vor
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
locului și cînd există o distanță culturală semnificativă între cercetători și persoanele studiate. Scriind despre practica tradițională a antropologiei sociale și culturale, Geertz (1968:151-152) se referă la "asimetria morală existentă în situația de pe terten" și spune că "relația dintre antropolog și obiectul său de studiu se bazează pe o multitudine de ficțiuni parțiale duse la capăt doar pe jumătate". Aici el se referă la nepotrivirea dintre așteptările și interesele celor două tabere. Antropologul, spune Geertz, "este susținut de valoarea științifică
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
dacă încrederea lipsește, minciunile răuvoitoare sînt mai frecvente. Încă din 1909 Yerkes și Berry (1909) au raportat cum unii dintre studenții lor de la Harvard au încercat să-i păcălească în timp ce participau la experimente psihologice. Passin (1942) a fost probabil primul antropolog profesionist care a vorbit despre minciunile persoanelor care sînt anchetate, însă mulți ani lucrarea sa a rămas neluată în seamă, poate pentru că, după cum susține Salamone (1977:118), cei care lucrau în domeniu între 1950-1960 nu voiau să admită că relațiile
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să admită că relațiile lor cu persoanele pe care le chestionau nu se bazau pe o încredere reciprocă. Salamone descrie situații în care proprii săi furnizori de informații l-au mințit, și același lucru îl pot spune și mulți alți antropologi. De exemplu, Chagnon (1974: 91), descriind cercetări care s-au efectuat asupra populației Yanomamö din Venezuela și Brazilia în 1960, spune: Știam că cei care îmi vor da informațiile mă vor minți în anumite împrejurări, iar în altele vor spune
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
des încît a ajuns să avertizeze pe oricine ar avea de gînd să culeagă informații genealogice de la poporul Yanomamö că ar fi bine să știe că cei care le vor răspunde la întrebări vor minți cu privire la datele propriului grup etnic. Antropologul francez Marcel Griaule, în timp ce lucra printre băștinașii Dogon ai regiunii care astăzi se numește Mali, a acordat o atenție deosebită minciunilor spuse de persoanele chestionate. Discutînd despre modul în care se realizează investigațiile etnografice (Griaule 1957:56-61), el detaliază diferite
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de persoanele anchetate sînt obstacole în calea căutării adevărului, încît pentru el o situație "ideală" ar fi aceea în care cei chestionați ar putea fi manipulați în așa fel încît să spună adevărul. Atitudinea pozitivistă pe care Griaule și majoritatea antropologilor sociali ai generației sale (cf. Freilich 1970:564-565 ) au avut-o față de existența unui adevăr etnografic este respinsă de mulți dintre succesorii lor. Într-un climat intelectual postmodernist, popularismul epistemologic, după cum l-am numit eu (Barnes 1981:15, 22; 1990
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mintă în privința propriului statut civil sau a convingerilor religioase; anchetatorii sociali care adună informații pot minți în privința sursei care îi sponsorizează. În general, acest gen de înșelătorii nu constituie un element esențial în proiectul cercetării. Chiar Kloos (1983-4:134), un antropolog mai sincer în privința propriei intenții de a spune adevărul decît majoritatea colegilor săi, spune despre sine cercetarea științifică este o activitate foarte bine cotată; de aceea, dacă pentru a-mi continua activitatea e nevoie de acest lucru, eu sînt dispus
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o activitate foarte bine cotată; de aceea, dacă pentru a-mi continua activitatea e nevoie de acest lucru, eu sînt dispus să mint, acolo unde sinceritatea n-ar folosi la nimic. Punctul său de vedere a fost susținut de majoritatea antropologilor olandezi intervievați în 1981. Kloos își justifică atitudinea spunînd că alegerea între minciună și adevăr pare să fie determinată de diferențele existente între poziția ocupată în societate de către anumite persoane. Există împrejurări în care mărturisirea adevărului este un lux rezervat
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pe sinceritate, nu presupune neapărat o atitudine intolerantă față de minciuna prezentă în alte domenii. Mai mult, atitudinile față de minciună diferă și în alte planuri, domeniile sociale, după cum vom vedea în următoarele două capitole. 5 Diversitatea culturală CULTURI DIVERSE În 1900, antropologul francez Topinard susținea că "rasele" diferite se deosebeau prin înclinația spre minciună. El a identificat regiuni din Franța predispuse la minciuni, referindu-se și la "italianul viclean, englezul ipocrit, grecul nesincer și turcul care nu-și poate ține cuvîntul dat
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]