2,251 matches
-
e prea tânără... Și sunteți plecat de mult... Nu are de unde să vă știe“, după care, epuizați oricum de jalea contextului, am schimbat câteva amabilități, până ce mi-a venit și mie rândul. Cum vă spuneam, am rămas de atunci cu apăsătoarea ima gine a unei liniști faciale de calmă resemnare. Dar nicidecum de om învins, ci de ființă aparținând altei lumi, altui pământ, altor ceruri, unei liniști de dincolo. Urmăriți-i surâsurile aprobatoare din dialogul cu Horia-Roman Patapievici, luminile brusc aprinse
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
-te cu dragoste. Ești singur în sala mohorâtă, singur în boxa acuzaților, în fața judecătorilor și singur când hotărăști, în fața ta însuți sau în fața judecății celorlalți. La capătul oricărei libertăți se află o sentință; iată de ce libertatea e o povară prea apăsătoare, mai cu seamă când ai febră sau când ești nefericit sau când nu iubești pe nimeni. Ah! dragul meu, pentru cine e singur, fără Dumnezeu si fără stăpân, povara zilelor e îngrozitoare. Iată de ce trebuie să ne alegem un stăpân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
orice ocupație, Lică neglijase curmei comisionul de la Galați. Cum nu se putuse deprinde cu regimul conjugal, duduia Mari se întorsese la clientelă, și școala de infirmiere se strămutase la Mogoșoaia. Pentru Lina vecinătatea Siei - deși n-o vedea - se dovedea apăsătoare. Era timpul când menajul Rim ajunsese la mizeria unor certuri acute. Viața pentru buna Lina devenise nesuferită. Profesorul se răzbuna ele dureri reale și imaginare, persecutînd-o. Lică, tratat cu dispreț de doctor, își fierbea necazul scrâșnind dinții mici și fluierând
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
data aceasta, la apelul meu se ridică receptorul, dar nimeni nu vorbește. Repet același apel telefonic și în zilele următoare și la fel nu primesc nici un semnal. Iată că și aici, unde speram să aud vocea colegului, persistă o tăcere apăsătoare, o incertitudine. În același timp gândul și, mai ales, inima îmi spune că și aici nu e bine, că și aici se poate întâmpla imprevizibilul - obișnuit pentru noi, oamenii care ne-am născut la începutul veacului trecut... Și eu - care
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Cei care au batjocorit statuile vor fi prinși. Și nu va exista nici o îndurare pentru ei. S-au auzit urale, după aceea un marș. Pe ultimele sunete ale marșului, televizorul s-a stins. În cameră s-a lăsat o tăcere apăsătoare și eram sigur că, dacă m-aș fi dus la ușă, aș fi constatat că era încuiată. 10. "Vîntul din sud" nu e un vânt oarecare, e o taină, la fel de importantă, probabil, ca marea pe care cei din Asybaris n-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
lăcrămioare salcâmi în floare - de-o vreme ferestrele nu se mai închid cireși înfloriți - de azi și soarele mai zăbovește drum printre narcise - pașii trecătorilor mult prea grăbiți prima iubire - câte emoții ascunse într-un ghiocel.. ghiocel presat - tot mai apăsătoare-i singurătatea nu mai sunt singur - atât de familiar cântecul mierlei.. de ziua mamei - un orfan caută flori de nu-mă-uita sfârșitul ploii - sub tălpile grăbite melci de nicăieri cu ochii-n patru - pe cărarea îngustă melci și băltoace farmecul zilei
Note de prim?var? by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83679_a_85004]
-
copiii se simțeau stingheriți și Înfiorați, Susan, amuțită, simți că i se face pielea de găină; cînd Începură din nou să vorbească Încet, șoaptele lor erau ca niște pauze scurte și fragile Într-o tăcere densă și totală, o tăcere apăsătoare care se strecură și mai adînc În sufletele lor sau mai curînd Încremeni cînd răsunară cele zece bătăi ale pendulei, undeva În alt salon, la fel de trist și Întunecat, fiindcă În ziua cînd a plecat Cinthia, Încă de cum s-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
clasică? În Torino poți merge zile-n șir fără să ieși de sub por ticuri: sunt kilometri de galerii tivind fațadele clădirilor pătrate și masive. Dar tocmai colonadele astea ce se pierd în perspec tive nesfârșite devin după o vreme... neliniștitoare, apăsătoare ca-n Chirico...“ Profesorul se-ntoarse spre mine și mă privi-n ochi: „Iar apoi, nu uita că aici, în dom, e adăpostit «La Sindone», giulgiul în care-a fost înfășurat Mântui torul și care i-a păstrat imaginea. Asta
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Încă. Motorul. Iese fiecare cum poate dinăuntru. Privesc înmărmuriți. Să fie posibil? Evident! “Dă-o naibii!” încearcă șă-și facă curaj Ion Dimofte. E-asigurată, așa că... Păcat de ea, că era nouă!” Trece o vreme până la sosirea miliției. Un timp dens, apăsător. Nimeni nu știe exact ce e mai bine să spună, ce anume e mai nimerit să facă. Toți patru au senzația nemărturisită a trecerii peste o punte miraculoasă; dincolo, nu te așteaptă decât hazardul, necunoscutul, inimaginabilul. Oare, nu cumva ei
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
-o încă nimeni să râdă. Îngheți numai când îi privești chipul” “Ce clasă i-o fi dat, dragă?” “Am înțeles că o a II-a, nu știu care din ele” “Vai de capul copiilor ălora! Nu-i greu de presupus ce atmosferă apăsătoare poate fi în clasa ei” “Nici chiar așa. Poate să fie o învățătoare talentată. Și, în fața elevilor, s-ar putea să fie altfel, să se mai transforme” “Ziua bună”... “Am auzit că vreo câțiva de la a XI-a au și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cam de multișor nu s-a mai auzit nimic, absolut nimic. Încetul cu ncetul, se așterne o liniște de plumb, care aduce cu ea sentimentul unei vertiginoase căderi în gol, a unei prăbușiri iminente. Negrul se întronează pretutindeni, rece și apăsător, obsedant și nemilos, abisal... ... “Totu-i alb, pe câmp, pe dealuri...” De ce oare mi-o fi venit în mite tocmai acest vers? Poate pentru că el reflectă un adevăr instantaneu? De unde infuzia asta de alb? Încerc să înțeleg ce s-a
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
căsătorești cu mine? -Nu! răspunse ea, întorcându-și capul și izbucnind în lacrimi. - De ce faci asta? - Ca să se termine odată! Ești liber! - Și tu vei fi liberă!.. - Dacă tu ești fericit, sunt și eu fericită! În dormitor plana o atmosferă apăsătoare, vorbe nespuse, acuzații nefondate, ca înaintea prăbușirii unui edificiu. Stăteam unul lângă celălalt fară să ne atingem. Patul devenise parcă un mormânt și fiecare era înfricoșat să spună ce gândește. În cele din urmă, ea rupse tăcerea: -Nu vreau să
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
să fie tulburată de nimic și nu mă putea înspăimânta în niciun fel. Doamna din tablou stătea liniștită la locul ei, pare-se în colțuri nu se vedeau nici măcar umbre, pretutindeni era liniște, dar liniștea aceasta devenise pentru mine prea apăsătoare. Începusem să-mi doresc cu ardoare calculatorul de care mă desprinsesem voit câteva zile, acum îmi lipsea, obiceiurile mele de „a căuta” mereu prin conturile altora nu puteau fi neglijate nici măcar puțin timp, iar eu eram omul dependent de informație
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
cu noapte, ne mai rânduim, suntem muți, s-aud doar șoapte, facem efort să mai fim. De obicei, ne ferim unii de alții, schimbăm trotuarul, întoarcem capul, chiar și brazii, înalții nu-s siguri că nu-i taie satrapul. Atmosferă apăsătoare de mal surpat, de plumb, lumea se calcă-n picioare la făină de grâu sau porumb. După aceste vremi necurate se vor întreba oare cei ce-or mai fi cum am putut trăi fără zi în noaptea vânzării de frate
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
mare, și uite-așa trece încă o zi, alte pagini se adună în calculator, alte telefoane și alte întrebări dau târcoale și, pe lângă clipele în care savurezi cu toată ființa liniștea asta incredibilă din jurul tău, se insinuează parșiv o vinovăție apăsătoare, oare e posibil ca o mamă să se simtă fericită atunci când e departe de copilul ei, oare e posibil ca o soție să se simtă fericită atunci când e departe de soțul ei, se pare că da, e îngrozitor, dar se
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
după aia despre mărimea lucrului! La câteva luni de la naștere, a avut premiera un film la care scrisesem voice-over-ul, Crulic, și m-am dus să l văd, la vizionarea de presă. A fost prima mea ieșire și a fost foarte apăsătoare. Îi lăsasem lapte acasă, dar știam că Eva nu lua biberonul, mi se părea că se prăbușește lumea în cele trei ore cât aș fi lipsit. Am stat ca pe ghimpi, am ieșit din sală de cum a început să curgă
Non-stress test. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
de câte ori treceam pe lângă vechea maternitate din Deva, o zonă rarefiată în aer, ca și cum acolo s-ar fi petrecut ceva important (pentru mine), așa simt acum, în spitalul ăsta cristalin din centrul Elveției, cum se deschide o breșă semnificativă în plictiseala apăsătoare, ca un cocon de vată, a ultimelor luni, un interval distinct care ne cuprinde pe toți trei și care se luminează semnificativ în jurul micului pat cu geamuri de sticlă prin care Dora mă privește ca pe singura ființă din lume
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
de suflet, o icoană încărcată de istorie și sfințită cu rugăciunile cuvioșilor, căutată de pașii pelerinilor ce mereu au cercetat-o cu evlavia cuvenită. Chipurile răsărite din icoane, luminate de candele nestinse și îndreptate mereu spre noi au îmblânzit timpuri apăsătoare și au întărit nădejdea în inimi încercate de valurile vieții. Câte ar putea povesti o astfel de icoană !? Câte rugăciuni fierbinți au fost așezate în fața ei, câte lacrimi au udat-o și câte suflete i-au îngenuncheat înainte ca la
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
conținut: „Mai ieșiți odată de acolo, ce dracu’, și lăsați-ne și pe noi!“. Era o noapte sufocant de caldă, pe la mijlocul lui august: pe coridor aerul era Înăbușitor, istovitor, Încărcat de o abureală soioasă. Pretutindeni plutea fumul de tutun greu, apăsător, stătut și Împuțit, mirosul bărbaților, mirosul de pudră și parfum ieftin al femeilor și, Încă mai puternic decît toate, pătrunzător, cleios, aspru, proaspăt, de neuitat, nestăpînit ca natura și ca dorința primitivă a omului, se simțea mirosul lemnului de brad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
iarnă, trenul traversă În goană Bavaria. Prinzînd tot mai multă viteză, Înainta repede și cu forță lăsînd În urmă ultimele puncte ale orașului, și, iute ca gîndul, trenul traversă cîmpia Întinsă din jurul Münchenului. Era o zi Întunecată, cu un cer apăsător și impenetrabil și totuși plin de vigoarea curată a Alpilor și de energia exuberantă și fără miros a aerului rece de munte. Peste o oră trenul intră În ținutul Alpilor, acum se iveau dealurile și văile, se simțea pregnant prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cum stătuse - „copil desculț de la țară“ - pe marginea drumului prăfuit spre Gettysburg și privise trecerea răsculaților pe drumul ce ducea spre moarte, spre luptă și spre năruirea speranțelor lor. Povestea despre ușoara vibrație prevestitoare de rele a tunurilor străbătînd tăcerea apăsătoare de la țară și cum sufletul oamenilor era plin de tăcere, de uimire și de Întrebări nerostite și cum Își vedeau de treburile gospodărești ca de obicei. Povestea despre anii ce veniseră după război, cînd era ucenic de ospătar la Baltimore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
curaj o forță mai presus de mine... și-am deschis-o. Era o noapte neagră ca păcura, de Început de toamnă. Plouase, dar acum se oprise ploaia și, Doamne, era un Întuneric să-l tai cu cuțitul, era o liniște apăsătoare, parcă Înghețase totul... de-aia se auzeau așa de bine cei din piață, dar acum nu se mai auzea nici un zgomot, nici un glas! „Ascultă“ - am strigat În noapte, ca și cum nu-mi era frică deloc, Înțelegi. „Știu că ești acolo, Ed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
evitând expresiile cu efect de tip reclamă; - substanțialitatea conținutului pentru a asigura totdeau-na bogăția mesajului; - fidelitatea care ne face să ne simțim întotdeauna slujitori și nu stăpâni ai Cuvântului (cfr. Lc 1,2); - sobrietatea care fuge de limbaj plictisitor și apăsător; - simplitatea care refuză complicațiile conceptuale și virtuozitățile exegetice; - utilitatea care elimină curiozitățile infatuate și celelalte elemente străine mesajului; - reciprocitatea dintre slujirea Cuvântului și exercitarea a ceea ce se cheamă sensus fidei al credincioșilor; - ductilitatea care știe să adere la condițiile de
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
sarcina încredințată și cea îndeplinită. Cele mai bune condiții de viață ale bătrânului de astăzi, în comparație cu cele din trecut, nu sunt suficiente pentru a-l face să accepte o perioadă din viață în care mulți văd numai o inevitabilă și apăsătoare fatalitate. Astăzi, este foarte răspândită imaginea celei de-a treia vârste ca o fază de declin în care insuficiența umană și socială este dată ca sigură și iremediabilă. În realitate, vârsta bătrâneții este diversificată. Bătrânii nu alcătuiesc un grup uman
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
și țipînd din nimic, doar pentru că soarele strălucește și ei nu simt pămîntul sub picioare, pentru bucuria nemărginită a unei zile frumoase, fără griji, petrecute pe rîu. Am ajuns să cunosc rîul și în momentele lipsite de glorie, sub nori apăsători, cu valuri care se lovesc unul de altul și fac cea mai robustă navă să se simtă singură și vulnerabilă iarna, chiar înainte ca apa să se transforme în gheață; pe timpul înșelătoarei primăveri; pe durata ploilor de vară, cînd apa
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]