2,077 matches
-
să propage radiațiile pe uriașe suprafețe ale Terrei. Unii analiști compară acest dezastru cu cel similar de la Cernobâl, din Ucraina, însă specialiștii japonezi, cu calmul lor proverbial, liniștesc opinia publică internațională spunând că totul e sub control riguros. Acest accident apocaliptic duce - vrând nevrând la o revizuire generală a opțiunilor viitoare privind domeniul energetic mondial. La noi, la Cernavodă, se afirmă că totul e sub control și ni se dau asigurări de folosire în deplină siguranță. La imensele pierderi de vieți
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
dintre convivi. După plecarea lor, trec la programul obișnuit. Credeam că mă voi culca mai devreme, dar am întârziat peste ora obișnuită, incitat de unele discuții asupra catastrofalului cutremur de 8,9 grade pe scara Richter din Japonia și realitatea apocaliptică văzută la televizor, nu departe de apocalipsa biblică. Vrând-nevrând îmi puneam problema cum am fi reacționat noi, românii, într-o situație similară. Nu putem stabili termeni de comparație între noi și japonezi, pentru că și situația noastră geografică e mult diferită
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
descurajantă în care am luptat pentru existență pe străzile acestui oraș sălbatic. — Ce-s semnele alea pe mâinile tale? Ignatius privi zgârieturile cu care se alesese încercând să convingă pisica să rămână în compartimentul pentru chifle. Am dus o luptă apocaliptică cu o prostituată înfometată, spuse râgâind Ignatius. Fără forța mea musculară, ar fi prădat căruciorul. În cele din urmă s-a îndepărtat șchiopătând de locul bătăii, cu zdrențele de pe ea în dezordine. — Ignatius! Vocea doamnei Reilly era tragică. Cu fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
comunicăm cât de curând posibil. Te rog, sună cu taxă inversă oricând după ora 18. Sunt foarte, foarte îngrijorată. M. Minkoff — E într-o stare de totală confuzie! constată fericit Ignatius. Stai să vezi când va auzi de întâlnirea mea apocaliptică cu domnișoara O’Hara! — Ignatius, ce-ai primit? — O veste de la fufa de Myrna. — Ce mai vrea fata aia? — Amenință să se sinucidă dacă nu jur că inima mea îi aparține numai ei. — Groaznic! Pariez că ai înțesat capu’ bietei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
6 CLIMA ÎN VIITOR Se anunță vreme rea Dezastrul reprezentat de uraganul Katrina a afectat pe oricine de pe această planetă. Orașe ca New York, San Francisco, Londra, Calcutta sau Hong Kong ar putea la fel de bine să fie următorul New Orleans, un oraș apocaliptic măturat virtual de un „eveniment natural” extrem. Am pus între ghilimele aceste cuvinte pentru că, deși un uragan nu este evident un dezastru asemănător celui produs de oameni în data de 11 septembrie, mare parte din ceea ce s-a întâmplat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
ecologic Pentru o scurtă perioadă de timp, în 2002, era foarte aproape ca lumea să devină martorul și victima celui mai mare dezastru ecologic pe care am fi putut să îl prevenim - primul atac nuclear reciproc din istorie. Acest scenariu apocaliptic ar fi putut fi atât de imens, încât ar fi făcut să pară primitiv atacul nuclear lansat asupra Japoniei la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. De fapt, am ratat cu doar câteva ore un schimb de atacuri nucleare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
toate acestea, povestea nu se încheie aici. Din perspectiva mea, să consideri că acesta este stadiul finalul al jocului, induce într-o anumită măsură, ei bine, teamă. Un oarecare nivel de necunoaștere este în egală măsură adăugat. Susținătorii acestui scenariu apocaliptic trebuie să fi omis într-un fel posibilitatea colaborării strânse, fundamentale a piețelor, a schimburilor comerciale și a economiilor. Cu toții suntem conectați din punct de vedere strategic în moduri de care deseori nu suntem conștienți, de la aspectele economice la sănătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
pe cei care aveau treabă, să scoată din magazie gălețile, ori să pună cât de cât ordine în debandada generală. Printre strigăte se auzea destul de clar trosnetul flăcărilor care devorau bălăriile și lingeau, din întuneric, ferestrele azilului ca niște fiare apocaliptice. Un îngrijitor care venise de-afară și căruia i se aprinsese halatul se tăvălea pe jos. Siminel, Nelson, Dominic și chiar Victor, asistați de Domnul Andrei, săriseră să pună mâna pe găleți cu care să aducă apă din mare. Mopsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Într-un singur an, am trecut de la a fi personificat la Bolshoi la a fi zeificat de Khomeini și Falwell. După aia a urmat bulibășeala. O mînă de fanatici religioși, scuipînd o retorică mucegăită și cercînd o lucrare de dimensiuni apocaliptice. Nu vreau să mă joc de-a terminatorul lumii cu sonații ăștia. Mă așteptam la o soartă mai blîndă, poate un R & R În brațele unei soprane ușor lascive. Și-acum vii tu și Îmi faci mizerii? Wakefield e uimit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
această epocă larg deschisă a Internetului, tu vrei să te ascunzi, domnule Redbone? Și nu numai să te ascunzi tu, dar să pitești și avuția a cîteva nații de dimensiuni mici? Un psiholog arhitectural din viitor va analiza structura ta apocaliptică și te va considera un exemplu perfect de psihoză a mileniului. Timp de trei sute de ani, America a servit ca loc de refugiu pentru cei care fugeau din patriile lor fortificate; de ce să transformăm acum acest loc Într-o tabără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ale lui Fundoianu - descendent al familiei publicistului Moses Schwarzfeld, influențat deopotrivă de Eminescu și Arghezi, ca și de iudaismul poetului idiș Iacob Gropper - nu anunțau rupurile ce aveau să vină. Însă poemele scrise la sfîrșitul Primului Război Mondial, într-o Moldovă devastată, apocaliptică (paralel cu fenomenul Dada), și publicate mai tîrziu în volumul Priveliști (1930), ca un omagiu adus limbii române de exilatul francez, mărturisesc - dincolo de ironia și umorul caustic al atitudinii - despre o extrem de acută angoasă a provinciei. Scrise, aproape toate, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în amintire ca-ntr-o obscură strofă/în vidul unde steaguri de ideale-mpung/te-aștept să vii, trompetă de spaimă, Catastrofă, -/ Sărut urcînd în ochii oceanelor, prelung“ (Baisers montant aux yeux des mers avec lenteur, Rimbaud, n.a.). Periferia devastată, apocaliptică, alienată, contorsionată tragic și grotesc - iată o „temă” (o „themă”, cum ar fi spus Ion Vinea...) prin care viitorul Fondane se alătură colegilor săi de generație simbolisto-modernistă și preavangardistă, de la Bacovia și simboliștii moldoveni la Tristan Tzara. Nostalgia expatriatului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se tolăni gol pe învelitoarea roșie a patului său și de-a urmări — și mai intensă astfel, reveria sa grozavă și copleșitoare”. Personajul — un halucinat desprins parcă din Demonii lui Dostoievski, un anarhist utopic în embrion — este emblematic pentru imaginarul apocaliptic al epocii și, în termeni freudieni, pentru pulsiunile ei către moarte. Falsificarea, compromiterea idealului patriotic, relativizarea sa mercantilă, este denunțată cu o violență extremă de către Theodor Solacolu: „Azi, idealul național e un caleidoscop care-și schimbă sclipirile colorate după cum îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în nota obișnuită a lui Vinea: lirism fantast, nonfigurativ, discret confesiv, lamentouri angoasate, elegii crepusculare, maladiv interiorizate. Colajul „simultaneist”, în flash-uri al versurilor e mai degrabă static, infuzat de melancolii și spaime. Prin sistemul lor nervos circulă crispări expresioniste, apocaliptice. „Acroșul” la linia revistei se manifestă fie prin procedeul - des uzitat - al dedicației către un colaborator sau altul („Gamă“, „lui Tamas Aladar”, „Pasărea măiastră“, „lui C. Brâncuși” ș.a., dar și hibernala Crin - „domnișoarei Mirella M.”), fie prin redactarea „cosmopolită” a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Stephan Roll (Gheorghe Dinu) dau publicației, prin poemele lor citadinist-cosmopolite, pline de rupturi, arbitrarietăți și stridențe, o identitate ceva mai bine precizată. Un autor în felul său simptomatic pentru linia revistei este ortodoxistul Sandu Tudor: poemele sale de un modernism apocaliptic, pline de eufonii „barbare”, amestecă figurația industrială („Apocalips de uzină“, „Stihuri pentru rîsul roșu“, dar mai ales experimentalul „Răboj aforistic“, organizat pe două „capitole”: „Tîlc abstract plastic crestat“ și „Variațiune concretă în hieroglife de cretă“) cu cea tradiționalistă („Sfîrșitul basmului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
față de public”, silind spectatorii să se întoarcă - spre bucuria tradiționaliștilor - la „piesele de succes în masă”. Protestînd față de fobia care se resimte în privința noutății „întreprinderilor teatrale” și a „inconștienței” publicului, Tavernier respinge calificările infamante (creatorii artei noi „nu sînt monștri apocaliptici”) și propovăduiește nașterea „noii religii” artistice regeneratoare: „Și dacă nimeni nu va auzi și moloch va continua să guițe și să se bată satisfăcut pe pîntece, atunci - la Moși! Vom deschide porțile unei panorame sub corturi, vom colinda orașul anunțînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
consiliile de stat, parlamentele și cele cîteva familii regale cu coroana pe ismene...” În fapt, proza „spînzură” între viziunea expresionistă și cea futuristă. Nu mai avem de-a face cu o sinucidere teatrală, ci cu o crimă de un tragism apocaliptic... Neinclus, îndeobște, în familia prozei avangardiste, micul roman poetic Paradisul suspinelor (1930) are totuși certe legături de sînge cu aceasta. „Roman al subiectivității”, fragmentarist, artificios și fantast, el este, într-adevăr, „mai mult în atmosfera europeană a epocii decît oricare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și... un interviu cu Tzara!), adăugînd: „singură revista unu a rezistat acestei contaminări!”. Alți prozatori „contimporani” Textele prozastice ocazionale semnate de iconoclaști precum Romulus Dianu, Sergiu Dan, F. Brunea, Filip Corsa, de „anonimi” ca G. Mănciulescu sau de un ortodoxist apocaliptic precum Sandu Tudor („Logica absurdului“) țin de un alt „etaj” tipologic și valoric. În afara literaturii de avangardă (dar nu în afara artei cu tentă socială, anticlericală sau licențioasă) se situează textele unor colaboratori precum N.D. Cocea sau Felix Aderca (ultimul - cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de foc, călugărit după război sub numele Daniil, membru al grupului isihast clandestin de la Mînăstirea Antim, victimă a închisorilor staliniste... Considerat de critică - pe bună dreptate - mai curînd un poet „ritualist”, „bisericos” decît religios, acesta publică în paginile revistei poeme apocaliptice, cu figurație istorică și tentă expresionist-futuristă („Stih hun“, „Stihuri pentru rîsul roșu“, „Apocalips de uzină“ ș.a.), sau „proză” despre absurdul despiritualizat al artei și al lumii moderne („Logica absurdului“). Sînt texte, totuși, pe nedrept ignorate, în care stîngăciile de execuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prin nici o (altă) semnalare a revistei Objet, dar informațiile privind constructivismul vin adeseori — prin Marcel Iancu — pe această „filieră germană”. În 1923, Contimporanul va fi cea dintîi publicație de la noi care publică versuri din Maiakovski (în numărul 30, un poem apocaliptic, intitulat „Foamete pe Volga“, „se datorează poetului boleșvic Mayakowsky, tradus dintr-una din revistele revoluționare ruse care apar la Berlin”. Este primul poem maiakovskian tradus în România). Semnificativă este însă și notița simpatetică despre gruparea postsimbolistă „Frații lui Serapion”, aflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ar oscila între două maniere: una - discret melancolică, de „atmosferă sufletească ce se degajează natural, pe nesimțite, în ton sumbru, minor” (avînd ca insuficiențe uniformitatea imaginilor și monotonia tonului; „simți o făptură cu aspect uman într’o arcă de lighioane apocaliptice”, răsuflă Const. I. Emilian, trezit pentru o clipă din coșmarul „extremiștilor”). Cealaltă manieră, mult mai bine reprezentată... statistic, este însă un semn al „cedării” în fața presiunii colaboratorilor (poate din „necesitate tactică spre a păstra șefia grupării”, poate din „iluzie”, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
flăcări din cratere pentru ca peste toate să plutească revelația iubirii, duhul sfînt al apropierii sufletelor și pentru ca tot acest palat durat din cenușă să se prăbușească odată cu lumina zorilor” (ibid.). Comparația contrastivă operată de critic între poezia de un „vizionarism apocaliptic” a ultramodernului Voronca și poezia „nocturnă” a preromanticului Young sau a romanticului Novalis are un caracter „legitimator”: plasarea - discretă - a poetului român în relație cu o nobilă, prestigioasă tradiție vizionară. Micul elogiu al lui Voronca la adresa lui Eminescu - prezent într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în cadrul orînduirii burgheze și de „alienarea prin limbaj”, văzînd în caracterul satiric al „paginilor bizare” o probă a neîncrederii în valorile tradiționale și o „criză a conceptului de literatură”. „Supraconvenția ironică” apare, astfel, ca un „antidot dialectic”, căci tragicul și apocalipticul nu mai sînt tratate în stil tradițional, ci parodiate cu conștiința lucidă a impasului inexorabil. Matei Călinescu pune — apoi — în legătură textele lui Urmuz cu expansiunea comicului sub forma literaturii absurdului (Beckett, Ionesco, Adamov ș.a.). Mai interesante sînt considerațiile formulate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și în cazul imperiilor în dezagregare economico-identitară (Austro-Ungar, Otoman, Țarist) sau al confederațiilor statale recente, precum Italia post-Risorgimento sau Germania wilhelmiană. Atitudinea față de avansul tehnicii și al civilizației industriale îmbracă forme extrem de diverse, de la fetișizare triumfalistă, entuziastă (futurismul) la angoasă apocaliptică (expresionismul), de la militarism revanșard la anarhism, bolșevism și pacifism. În fundamentalul său studiu dedicat modernității vieneze din preajma lui 1900, Jacques Le Rider deconstruiește, pe urmele lui Carl Schorske, „forma actuală a mitului habsburgic”: „Comparativ cu celelalte mari capitale europene, Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai scutură luturi și fier. Mari semeni de altădată O clipă s-arată și pier. Turn negru stă în picioare și-și numără anii învins. Taci, că sfântul de piatră aureola în noapte și-a stins. [1927] * PEISAJ TRANSCENDENT Cocoși apocaliptici tot strigă, tot strigă din sate românești. Fântânile nopții deschid ochii și-ascultă întunecatele vești. Păsări ca niște îngeri de apă marea pe țărmuri aduce. Pe mal - cu tămâie în păr Isus sângerează lăuntric din cele șapte cuvinte de pe cruce
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]