3,161 matches
-
în acest punct în care islamul se metisează, contaminat fiind de înclinația mesianică a pământului văduvit de apă și de speranță. À l’ouest d’Eden este un fragment din lunga călătorie somaleză a lui Pratt, dar și punctul de apogeu al unei arte ce valorifică sugestiile halucinogene ale fantasticului oniric. Colonia britanică din Somalia anului 1931 este teatrul pe a cărui scenă se urcă atât personaje din carne și oase (ofițeri ai Maiestății Sale, devotați misiunii lor), cât și demoni
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
emoție în spatele oglinzilor și ți-am studiat reacțiile. Constituiai un caz aparte, care mă interesa: un mediocru recalcitrant. Acum, datorită acestei disecții, am scăpat de orice îndoială; știu că boala de care sufăr are aceeași evoluție, aceleași simptome și același apogeu. Îți mulțumesc, domnule sculptor, ai fost un cobai perfect. Mi-ai luat o piatră de pe inimă. Și, crede-mă, nu te urăsc mai mult decât urăsc broaștele și fluturii pe care îi disec. Din contră, mi-ai devenit aproape simpatic
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
victime obligate la colaborare cu puterea de la București. Autoarea mărturisește că „nu poate scrie despre lagărele naziste când vede pe cele comuniste, însă ulterior va scrie pentru „groapa comună a secolului”, înglobând ororile ambelor sisteme totalitare. în România teroarea atinsese apogeul - elitele sunt exterminate în pușcării și lagăre. Mama autoarei este adusă în comă la morga închisorii, se trezește printre cadavre, este dusă la infirmerie și lăsată să moară, ca răzbunare pentru atitudinea intransigentă a fiicei. În al său „Drum fără
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
strălucirii astrului zilei, să explodeze în mii și mii de flori promițătoare de belșug și mulțumire pentru cel ce s-a obosit sădind pomii respectivi. Am un zarzăr minunat care face fructe mari, aspectuoase, apetisante. Când înflorirea lui a atins apogeul e o plăcere să privești ca la cel mai măreț candelabru din cine știe ce catedrală a lumii, acea frumusețe albă, delicată, cu un miros suav ce-ți îmbată privirea și vrând-nevrând te duce la mirosul specific al fructului ajuns la maturitate
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mentalitatea celor din Paradisul Vânzătorilor. Din fericire, am scris tot ce mi s-a întâmplat. Cândva, în viitor, se vor găsi niște cititori inteligenți care să beneficieze de relatarea acestui sejur nenorocit printre mlaștini, cu ocazia căruia am atins până la apogeul supremelor orori. Ascultă ce-ți spun, Reilly! — În descrierea mea am reușit să fac o comparație deosebit de potrivită între autobuzul turistic și un parc de distracții suprarealist. — Mai tacă-ți gura, țipă domnul Clyde, mișcând amenințător din furculiță. Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
petrol până în 2020. Acum încercați să adunați trei miliarde mai mult de locuitori ai planetei cât vor fi în următorii cincizeci de ani. Oh, și am amintit oare faptul că noile descoperiri de petrol la nivel mondial au ajuns la apogeu cu câteva decenii în urmă? Toate acestea se adaugă unei imagini care prezintă un viitor extrem de nesigur. Pe măsură ce cerințele cresc legate de o resursă tot mai redusă, la fel se va întâmpla și cu prețurile (cel puțin, aceasta este realitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
curată, regenerabilă și din belșug, este în egală măsură intermitentă - așa cum oricine a înălțat vreodată un zmeu, știe acest lucru. Și în cea mai mare parte, nu poate fi ușor stocată pentru acele vremuri când cererea de electricitate este la apogeu. Ca o ironie a puterii vântului este faptul că cel mai de calitate vânt poate fi găsit în locuri îndepărtate, departe de orașele care au cel mai mult nevoie de electricitate. Rezultatul este o propagare a costurilor ridicate și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
sunt viguroase. În Hong Kong există mai mulți miliardari decât sunt în tot restul lumii. Dacă China va reuși să atingă nivelul remarcabil al productivității și progresului cu care se mândrește Hong Kong-ul, în următoarele decenii, înseamnă că acesta ar fi apogeul pentru viitorul Chinei. Creșterea economică viguroasă a Hong Kong-ului a început sub guvernarea britanică și a fost hrănită într-un incubator al capitalismului, alături de libera inițiativă, autoritatea legii și libertățile personale de exprimare, cum ar fi presa liberă. Tung ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
emoție în spatele oglinzilor și ți-am studiat reacțiile. Constituiai un caz aparte, care mă interesa: un mediocru recalcitrant. Acum, datorită acestei disecții, am scăpat de orice îndoială; știu că boala de care sufăr are aceeași evoluție, aceleași simptome și același apogeu. Îți mulțumesc, domnule sculptor, ai fost un cobai perfect. Mi-ai luat o piatră de pe inimă. Și, crede-mă, nu te urăsc mai mult decât urăsc broaștele și fluturii pe care îi disec. Din contră, mi-ai devenit aproape simpatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-Miu, Virgil Gheorghiu, S. Perahim, Miron Radu Paraschivescu, Sesto Pals, Gherasim Luca, Paul Păun ș.a. În sfîrșit, cel de-al treilea val e reprezentat de suprarealismul „doctrinar și matur” (cf. Ion Pop), format către mijlocul anilor ’30 și ajuns la apogeu imediat după al Doilea Război Mondial (principali reprezentanți: Gellu Naum, Gherasim Luca, Paul Păun, Virgil Teodorescu, D. Trost, Jacques Herold; activitatea lor suprarealistă nu s-a manifestat - ca în cazul precedenților - în cadrul unor reviste de direcție, ci prin manifeste colective
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
astăzi discurile acelea mai puteau fi găsite doar pe tarabe În talciocul de la Porta Portese -, iar vara mergea În turnee prin provincie, colecționând stadioane prăfuite, serbări naționale, serbări patronale și câmpenești. În același an 1986, cariera lui Antonio atinsese Însă apogeul. La sfârșitul unui august umed și sufocant, Emma era Într-o anonimă cameră nr. 236, dintr-un hotel de patru stele din Rimini, cu două ore Înaintea unui concert al celui de-al cincilea sau al șaselea solist de muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aștepte pe Giulia seara, când ieșea de la școală, ca să nu se ia cineva de ea. Ei i se părea că toată lumea din cartier se uită după el, iar când o sărutase pe aleea blocului lor, fusese convinsă că a atins apogeul vieții: nimic mai important nu i se mai putea întâmpla. Stăteau uneori, seara, pe dig, îmbrățișați și-și spuneau ceea ce nu puteau să spună nimănui. O dată Giulia i-a povestit despre visul ei: Mi-ar plăcea să fac filme, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
județul Hunedoara profesor coordonator Groza Giorgia-Voichița Timp, toamnă, etern De pe norii cenușii Mie-mi cântă îngerii De dragoste tăcută, O iubire pierdută. Versurile de-alinare Amplifică tot mai tare Iubirea dimineții, Sub lumina vieții. Natura-ngândurată Pășește apăsată Către un apogeu Al timpului meu. Și cerul plânge-ntruna În lacul peste care luna Odată-și oglindea privirea Spre țelul vieții - nemurirea. Trecutul etern Se lasă noaptea, un negru abis. Întunericul cade, pătrundem în vis, Somnul etern ne-nvăluie în ceață, Un loc
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
putere omenească n-o poate stăvili - nici o altă putere decât apariția unei noi mutații metafizice. Nu se poate susține că mutațiile metafizice atacă În mod special societățile slăbite, aflate deja În declin. Când a apărut creștinismul, Imperiul roman era În apogeul puterii sale; perfect organizat, el domina lumea cunoscută; superioritatea sa tehnică și militară era absolută; cu toate astea, nu avea nici o șansă. Când a apărut știința modernă, creștinismul medieval constituia un sistem complet de Înțelegere a omului și a lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
supunere (ghemuire, prezentarea anusului). Bruno se găsea Într-o situație mai puțin fericită. Brutalitatea și dominarea, generale În societățile animaliere, sunt deja Însoțite la cimpanzeu (Pan troglodytes) de acte de cruzime gratuită, victimă fiind animalul mai slab. Această tendință atinge apogeul În societățile umane primitive, iar În societățile dezvoltate, la copil și adolescent. Mai târziu, apare mila, sau identificarea cu suferința celuilalt; această milă este rapid codificată sub forma legii morale. În internatul liceului din Meaux, Jean Cohen reprezenta legea morală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fiecare din actele sale, comportamentul uman admite puține bifurcări, iar acestea sunt rareori urmate. În 1950, Francesco di Meola avusese un fiu cu o actriță italiană - o actriță de duzină care nu avea să depășească niciodată rolurile de sclavă egipteană, apogeul carierei sale fiind să obțină două replici În Quo vadis. I-au pus fiului lor prenumele David. La vârsta de cincisprezece ani, David visa să devină rock star. Nu era singurul. Mai bogat decât patronii și bancherii, rock star-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
David izbuti să Înregistreze un prim single la vârsta de șaptesprezece ani; fu un eșec total. Trebuie spus că ieșea În același an cu Sgt Peppers, Days of Future Passed și câte altele. Jimi Hendrix, Rolling Stones, Doors erau la apogeul producției lor; Neil Young Începea să Înregistreze, și Încă se conta enorm pe Brian Wilson. Nu era loc, În acei ani, pentru un basist acceptabil, dar prea puțin creativ. David se Încăpățână, schimbă patru formații, Încercă diverse formule; la trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
reînviat din morți. Urmări o vreme povestea unei tinere femei („Isabelle era În stare de șoc, căci risca să piardă anul universitar”), dar se simți mai aproape de experiența lui Pavel („Pentru Pavel, ofițer În armata cehă, comanda unui radar reprezenta apogeul carierei lui militare”). Nu-i venea greu să transpună la propriul său caz fraza următoare: „Ca tehnician specialist, format Într-o academie reputată, Pavel ar fi trebuit să guste existența. Cu toate astea, era nefericit, mereu În căutarea unei rațiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se gândea, uneori, privind-o În timp ce se Îmbrăca sau pregătea ceva În bucătărie. Cel mai adesea totuși, În timpul săptămânii, când ea era departe, presimțea că totul era o farsă, o ultimă și sordidă glumă a existenței. Nefericirea noastră nu atinge apogeul decât atunci când am Întrezărit, Îndeajuns de aproape, posibilitatea practică a fericirii. Accidentul s-a petrecut Într-o noapte de februarie, la Chris și Manu. Bruno era lungit pe o saltea din Încăperea centrală, cu capul sprijinit pe perne; o ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Iar dacă societatea este imposibilă fără religie, cum pari să crezi tu, nu mai e posibilă nici o societate. Îmi aduci aminte de sociologii care-și Închipuie că cultul tinereții e o modă trecătoare apărută În anii 50, care-a atins apogeul În anii 80 etc. În fapt, Întotdeauna omul a fost Îngrozit de moarte, Întotdeauna s-a gândit cu groază la perspectiva propriei dispariții și chiar la aceea a bătrâneții. Dintre toate bunurile pământești, tinerețea fizică e În mod evident cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
care se apropie și cutremurarea scenei. Apocalipsa e chiar deasupra pivniței. PARASCHIV urlă. De sus cad bucăți de tencuială. Curge praf din tavan. Trompeta se clatină pe cui, la început mai slab, apoi pendulează puternic. Flacăra lumânării tremură. Apocalipsa la apogeu. Trompeta sare din cui și se rostogolește pe jos. Îndepărtarea apocalipsei. Zgomote în descreștere. Zvâcniri îndepărtate. Sunete care se sting. Din când în când câte un urlet. Zgomotul ploii pe acoperiș. Tăcerea se lasă treptat. Picăturile se răresc. Se opresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
MACABEUS se vor mai auzi un timp; apoi un urlet sângeros aducând a PARASCHIV înjunghiat; apoi o nesperată blândețe a lui MACABEUS, un grohăit și o poticneală; urletul apocalipsei va acoperi de tot această scenă; câteva zeci de secunde de apogeu apocaliptic; apoi sunetele încep să scadă, furia se depărtează, scena rămâne în întuneric, câteva tunete îndepărtate, zgomotul murind, picături de ploaie, apoi tăcere deplină, întuneric deplin.) ACTUL II Câteva ore mai târziu. Lumânarea arde pe masă. Dezordine cumplită în încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
gândiți cu atenție la acest lucru, veți vedea că există întotdeauna un punct de perfecțiune dincolo de care se merge spre decadență și spre sfârșit: viața oamenilor, istoria națiunilor, dezvoltarea culturilor... Se ajunge pe o culme și, când s-a atins apogeul, ne aruncăm în prăpastie. Își scoase ochelarii și își frecă ochii cu un gest de oboseală. Istoria demonstrează de câte ori am căzut, iar tehnica ne aduce la cunoștință că nu ne vom putea reveni dintr-o nouă cădere, pentru că am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mai curând sau mai târziu, Omenirea își va da seama la ce se expune și va încerca, măcar o singură dată, să facă un pas îndărăt și să se întoarcă - nu la punctul de plecare -, ci la acel punct al apogeului ei în care încă îi mai era cu putință să urmeze o linie dreaptă. — Și când, după părerea dumneavoastră, s-a atins acest apogeu? — Nu știu! admise el. Dar știu bine că, dacă azi suntem trei miliarde șase sute de milioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pas îndărăt și să se întoarcă - nu la punctul de plecare -, ci la acel punct al apogeului ei în care încă îi mai era cu putință să urmeze o linie dreaptă. — Și când, după părerea dumneavoastră, s-a atins acest apogeu? — Nu știu! admise el. Dar știu bine că, dacă azi suntem trei miliarde șase sute de milioane de locuitori și mai mult de jumătate din ei îndură foamea, atunci când, peste o sută de ani, vor fi cincisprezece miliarde, vor trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]