1,287 matches
-
trebuie completată de recrutarea mai multor femei în partide și de eforturi de a le implica mai mult în deciziile ce se iau în partide. O altă modalitate importantă este aceea de a implica femeile în deciziile comunitare sociale, economice, „apolitice”, pentru ca ulterior să se implice și în viața politică. Zonele sever subdezvoltate - surse de excluziune socială În condițiile României actuale, mediul rural prezintă caracteristici severe și multiple de subdezvoltare. Lipsa de oportunități ocupaționale în mediul rural a dus la o
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
droguri, cunoscut fiind faptul că lupta împotriva acestui flagel nu a avut ca rezultat eradicarea acestuia, nici chiar pentru cele mai dezvoltate națiuni ale lumii. Obiectivele 1. Inițierea și susținerea cu prioritate a unor dezbateri publice cu caracter politic și apolitic, la nivel național, menite să susțină o viziune unitară și coerentă în domeniul luptei împotriva drogurilor 2. Încurajarea participării tuturor instituțiilor private, grupurilor colective, asociațiilor și persoanelor fizice care doresc să se implice în acest domeniu 3. Intensificarea și diversificarea
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
cuvintelor: * înnobilare, untdelemn, micuț, Tarom, cojocar, imprevizibil, de pe, un fâș, zgârie-brânză, dezaprobator; * inutilitate, cotext, Mircea Eliade, măreție, tic-tac, despre, Plafar, cizmar, un zece, nici un efort; * pe lângă, modalitate, PSD, bineînțeles, certăreț, inutil, un nimic, Mihai Viteazul, deoarece, nou-născut; * senator, înspre, PNL, apolitic, despădurire, toc-toc, de pe la, a hăi, Nichita Stănescu, treizeci; * personalitate, un of, nemulțumire, rea-credință, deasupra, câte doi, PD, ignoranță, comesean, visător; * alianță, trosc-pleosc, un tânăr, ineficiență, intrajudețean, Înălțimea-Voastră, dumnealui, rățoi, DEX, Ion Barbu; * democrație, ham-ham, UDMR, neinvitat, fiindcă, de trei ori
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Internațională, concluziona, În 1995, În cadrul unei conferințe despre relațiile civil-militare În Europa de Est că: Răspunsul corect este „negocierea” liberală, care definește drepturi și responsabilități specifice pentru conducerea militară și civilă. Armata trebuie să recunoască faptul că respectă legea; trebuie să rămână apolitică și să respecte autoritatea civilă. În schimb, civilii trebuie să respecte rolul special al armatei În societate, să ofere finanțare corespunzătoare pentru rolurile și misiunile armatei și să se pregătească astfel Încât să interacționeze Într-un mod pozitiv cu armata (Nye
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
care merită o analiză mai extinsă, imposibilă În situația de față din cauza limitării de spațiu. Am Încercat totuși să prezentăm aici câteva probleme-cheie și exemple importante pentru a demonstra că, departe de a se baza pe o evaluare „obiectivă” și apolitică a realității, teoretizarea și practica politicii externe se bazează pe interpretări particulare ale relațiilor internaționale. Acest capitol a pus În discuție presupunerile ontologice pe care se bazează practica politicii externe, deseori prezentată de politicieni ca fiind „naturală”. Nu În ultimul
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
de la orice implicare oficială. Dar totul în mod discret și organic, fără ostentație și gesturi spectaculoase. Refuzul de a scrie la comandă pleacă, în primul rând, dintr-o imposibilitate interioară autentică. Este specia eternă și greu de culpabilizat a scriitorilor apolitici din vocație, indiferentă la soarta cetății (zeci, sute, mii de exemplare în literatura universală), a turnului de fildeș, a refugiului în cultură. Literatura apolitică evazionistă după estetica oficială aparține acestei categorii. Ultima expresie ar defini, după mulți, însăși forma tipică
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
primul rând, dintr-o imposibilitate interioară autentică. Este specia eternă și greu de culpabilizat a scriitorilor apolitici din vocație, indiferentă la soarta cetății (zeci, sute, mii de exemplare în literatura universală), a turnului de fildeș, a refugiului în cultură. Literatura apolitică evazionistă după estetica oficială aparține acestei categorii. Ultima expresie ar defini, după mulți, însăși forma tipică a rezistenței literare românești din ultimele decenii. Nu-i mai puțin adevărat că această formă de rezistență comodă, prudentă, fără mai riscuri, uneori chiar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
sunt neglijabile nici elementele de reflexie pe marginea eșecului inevitabil al intelectualului în politică. Mărturisirile scriitorului Mario Vargas Llosa, candidat la președenția republicii Peru, cu prilejul vizitei sale recente la București (1995), documentează și consolidează aceeași concluzie. 1. Politic și apolitic Ce înseamnă, de fapt, a fi politic? Noțiunea, trebuie precizat de la început, nu se confundă neapărat cu adeziunea la un partid oarecare și cu atât mai puțin cu militantismul în rândurile sale. Ea implică, în mare, două categorii de opțiuni
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
supraviețuire. Când îi strângi cu ușa să și declare ideile politice sau măcar orientarea generală, indivizii din această categorie îți răspund invariabil: Eu nu fac politică. Dacă sunt intelectuali, ei îți răspund cu un cuvânt și mai precis: Eu sunt apolitic. Această atitudine merită privită îndeaproape. Ce înțeles exact are, în termenii noștri actuali, românești, a fi apolitic? Trec peste răspunsul demagogic: Noi muncim, noi nu facem politică. în termeni F.S.N.-iști, el înseamnă, de fapt, respingerea politicii de opoziție, blocarea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
această categorie îți răspund invariabil: Eu nu fac politică. Dacă sunt intelectuali, ei îți răspund cu un cuvânt și mai precis: Eu sunt apolitic. Această atitudine merită privită îndeaproape. Ce înțeles exact are, în termenii noștri actuali, românești, a fi apolitic? Trec peste răspunsul demagogic: Noi muncim, noi nu facem politică. în termeni F.S.N.-iști, el înseamnă, de fapt, respingerea politicii de opoziție, blocarea activității partidelor și a forțelor antitotalitare și antineocomuniste. în conștiința multor intelectuali și scriitori, ideea de apolitic
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
apolitic? Trec peste răspunsul demagogic: Noi muncim, noi nu facem politică. în termeni F.S.N.-iști, el înseamnă, de fapt, respingerea politicii de opoziție, blocarea activității partidelor și a forțelor antitotalitare și antineocomuniste. în conștiința multor intelectuali și scriitori, ideea de apolitic are însă alt înțeles: ea se confundă cu refuzul înscrierii într-un partid politic, cu adeziunea publică la un program oarecare, cu păstrarea distanței permanente față de viața politică organizată. Pe scurt: apolitic înseamnă neîncredere, distanțare, idiosincrazie, refuz chiar al ideii
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în conștiința multor intelectuali și scriitori, ideea de apolitic are însă alt înțeles: ea se confundă cu refuzul înscrierii într-un partid politic, cu adeziunea publică la un program oarecare, cu păstrarea distanței permanente față de viața politică organizată. Pe scurt: apolitic înseamnă neîncredere, distanțare, idiosincrazie, refuz chiar al ideii de partid politic. Problemă deosebit de interesantă, de esență pur sociologică. Nu știm dacă... sociologii d-lui Adrian Severin au luat-o în dezbatere. Ea trebuie, în orice caz, studiată științific. Să recunoaștem
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
faptul că a face sau nu politică pentru un scriitor este, după împrejurări, când o problemă de vocație, când de voință de putere, când de simț civic, dezvoltat sau nu etc. Teza esențială a fost însă următoarea: scriitorul este fundamental apolitic. El refuză cu alte cuvinte încadrarea și angajamentul față de orice partid politic, deoarece el se consideră în mod esențial doar conștiința critică a societății. Scriitorul este, cu alte cuvinte, permanent în opoziție, contra puterii, oricare ar fi aceasta. în ce
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Doar că apolitismul unuia este snob și justificat numai prin psihologie literară, în timp ce politica celui de al doilea are la bază un act de real angajament ideologic, de responsabilitate colectivă. în speță, antitotalitară, antihitleristă. Cărui tip aparțin scriitorii români declarați apolitici? Este de văzut, de la caz la caz. Exclud din capul locului pe abilii oportuniști și pe prudenții nivelați de dictatură. Cred doar în scriitorul chiar etern în opoziție care-și întemeiază poziția numai și numai pe bună credință, onestitate și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
întemeiază poziția numai și numai pe bună credință, onestitate și libertate de conștiință. Un spirit critic permanent vigilent, intransigent și animat de curajul opiniilor. Dar și în această ipoteză ideală, el nu mai este și nu mai poate fi doar apolitic. Cel mult un apartinic... 2. Literatura și politica Trăim o perioadă de intensă politizare a societății și culturii românești, dar totul are încă un caracter predominant spontan, uneori chiar dezordonat. O politică de idei, bine formulată și argumentată, adesea lipsește
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și societate. Calitățile de analist ale lui Matei Călinescu, un foarte bun critic de idei, se dezvăluie acum din plin. El formulează și dezleagă în puține pagini toate nodurile problemei. Cel dintâi este de ordinul relației permanente politico-literare. Politic sau apolitic? Politica neutralismului și a apolitismului este și ea o formă de politică. A nu avea și a declara că nu ai nimic comun cu politica reprezintă nu mai puțin un mod de a face politică. Intrinsecă sau extrinsecă, politica în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de ordinul ambițiilor pur personale, această aliniere se face fără complicate procese de conștiință. De altfel, o prea mare complexitate interioară este total improprie vieții politice. Mulți nu țin seamă de această realitate și se descurajează repede. Devin dezamăgiți și apolitici. Mult mai complexă este situația celei de-a doua categorii de intelectuali. Sunt creatorii potențiali sau realizați, total sau în parte, care s-au afirmat profesional în câmpul lor de activitate, înainte sau în afara vieții politice. Ei aduc cu sine
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
partid, ceea ce le conferea un statut cu totul diferit. în împrejurările actuale, rolul lor este mult mai important și semnificativ. în marea lor majoritate, ei sunt în opoziție. Există și o categorie importantă de eterni oportuniști, camuflați sub eticheta de apolitici. Dar nu despre aceste foarte specific naționale personaje (totdeauna cu guvernul) intenționăm să ne ocupăm acum. Fenomen numai în aparență paradoxal: intrarea în opoziție a intelectualilor produce o serie întreagă de complicații și probleme. Și ceea ce este cel mai semnificativ
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ar fi puși într-o astfel de situație. Ar însemna să îndepărteze și să respingă, dintr-o trăsătură de condei, aproape întreaga intelectualitate a ț ării. Să conteste și să alunge toate cadrele virtuale de conducere. Toate competențele reale, chiar apolitice, fără de care nu există și nu poate funcționa, orice s-ar spune, nici un aparat de stat din lume. A fost deajuns să se afirme, mincinos și demagogic, că cei patru milioane de foști membri P.C.R. (care cu familiile lor reprezintă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Este produsul dresajului, deprinderii (factor psihologic esențial), al suprimării radicale (din toate cauzele amintite) a ideii de alternativă, schimbare, nouă perspectivă. O Românie O nou cultură politică arestată în prezent, fără trecut și fără ideea viitorului. Despre o națiune aproape apolitică amintise, mai înainte, și Adrian Dinu Rachieru (p. 16). încă o ieșire din istorie, într-un fel, de care s-a vorbit ca de o imensă virtute națională între cele două războaie. Deși era vorba de o subistorie, de o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Situație penibilă, deloc de invidiat. Ceea ce explică, în bună parte, și foarte redusul său prestigiu social și, nu o dată, suferința sa morală reală, mai mult sau mai puțin bine refulată. Din care cauză, el se declară, cu ostentație vădit interesată, apolitic, bine baricadat îndărătul instituțiilor culturale oficiale (minister, Academie, reviste etc.) care-i asigură o carieră comodă, securitatea și mai ales impunitatea unui trecut adesea foarte încărcat. Din care cauză, el se proclamă (problema adeziunii sincere nu se mai pune) gardianul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
sordid, refugiul magnific, în decor venețian fastuos, al unei întregi generații. Dar ce gândește ea efectiv despre contextul imediat, putem cel mult deduce. O astfel de preocupare este total absurdă, neimportantă, deci neglijabilă, chiar și conștiinței poetice? Cel puțin acești apolitici, total desideologizați, sunt într-adevăr onești cu ei înșiși până la capăt... Nu acceptăm, pe de altă parte, nici sofismul primatului definitiv al fragmentului, proclamat genul specific și exemplar al epocii post moderne, formulă incomparabilă de expresie etc. Adesea el nu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în mod independent, în evidență, și de H.-R. Patapievici: Orice ai face, nu există alternativă, în: Două măsuri și un morman de cadavre, in: 22, VII, 3, 17 23 ianuarie 1995. III. O nouă cultură politică 1. Politic și apolitic, in: Epoca, I, 5, 5-11, decembrie 1990. 2. Literatura și politica, in: Jurnalul literar, I, 47, 26 noiembrie 2 decembrie 1990. 1 Interrelations of Literature. Edited by Joseph Pierre Barricelli and Joseph Gribaldi (New York, The Modern Language Association of America
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de cauzalitate între cele două fenomene și relația lor cu democrația. 4. Care sunt condițiile esențiale ale democrației contemporane? Răspândirea democrației nu garantează întotdeauna consolidarea și persistența acesteia. Este deci oportun să reformulăm întrebarea astfel: "Este posibilă identificarea anumitor condiții "apolitice" relevante pentru democrațiile care s-au instaurat consolidat în ultimele decenii? În aceste decenii, răspândirea democrației doar prin "imitare" a făcut relativ superfluă analiza tranzițiilor și a instaurărilor democrațiilor. Această întrebare a dat naștere unei dezbateri aprinse. În ciuda limitelor în
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Luxemburg, Olanda sau Elveția) sunt "reasamblate" la nivel politic de elita democrată proprie fiecărui segment în parte. Aceste entități mențin unitatea țării, sunt deschise la cooperare și obțin sprijinul adepților sau (în accepțiunea lui Lijphart) a "sub-elitelor" activiștilor (în context apolitic, cu participare scăzută la nivel de masă). La nivel instituțional, democrațiile consociative sunt caracterizate de guverne cu coaliții largi; existența unor mecanisme de veto este menită să asigure rolul minorităților în procesul decizional și la aplicarea principiul proporționalității în toate
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]