17,970 matches
-
scuturăm, de oboseala spirituală, să ne regăsim și să pornim din nou la luptă. 28 mai 2006 Mă întrerupe cineva mereu; într-un fel sau altul, nu apuc să scriu decât câteva rânduri și iar mă opresc. Acum mi-am aprins lumânarea de Paște și am s-o las puțin să ardă ca să mă pot aduna și să pot primi și ajutorul inspirației (al acelui spirit de lumină care mă aude și care vine să mă ajute). La cumpene mai mari
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
vă pot ajuta, pe voi și pe toți care au nevoie de ajutor. Mai vorbiți-l de bine pe Dumnezeu în casa voastră (și când spun casă, mă refer la marea casă a familiei și a neamului în general); mai aprindeți câte o lumânare pentru buni și răi, știuți și neștiuți, văzuți și nevăzuți; mai aprindeți în casă tămâie sau un bețișor parfumat și gândiți-i pe toți numai de bine. Și voi veți fi primii care veți vedea rezultatele. Lumină
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
-l de bine pe Dumnezeu în casa voastră (și când spun casă, mă refer la marea casă a familiei și a neamului în general); mai aprindeți câte o lumânare pentru buni și răi, știuți și neștiuți, văzuți și nevăzuți; mai aprindeți în casă tămâie sau un bețișor parfumat și gândiți-i pe toți numai de bine. Și voi veți fi primii care veți vedea rezultatele. Lumină și Iubire! Zilele trecute am stat de vorbă la bucătărie cu G.V. Eu făceam mâncare
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am nimic nu-mi folosește. Dragostea îndelung rabdă ; dragostea este binevoitoare ; dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufeste. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii se vor desființa ; darul limbilor va înceta ; știința se
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
pe care-i găsește într-un sertar și apoi simte că o ia somnul. Își amintește de un dormitor frumos de la etaj și se culcă într-un pat princiar. Când se trezește e încă întuneric, dar a dormit destul, așa că aprinde toate luminile și pleacă la plimbare. − Nu-i nimic, se gândește ea. E aproape ziuă, îndată e ora de deschidere. Dar la parter dă cu ochii de un afișier, unde vede și orarul de vizitare. − Cum? Luni este închis?!? Și
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3087]
-
curând despre viitoarea oprire în gara orașului ei, pentru a rămâne la hotel o zi două, „sau chiar mai multe”. Teodora a încuviințat în tăcere, vorbind însă cu ochii (acum Profesorului i s-au părut negri), în care i se aprindeau scurt mici luminițe. I-a mângâiat părul, gândindu-se din nou la tabloul alegoric Păcatul de Franz Stuck, descoperit cândva dintr-o revistă ilustrată. Încă din adolescență, Domnul R., actualul profesor și ziarist de ocazie, avea obiceiul să caute prin
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de treburi „bărbătești”, pe care, iată, i le-a „reordonat” Teodora, i le-a pus „la locul lor”, într-un calendar cu sărbători ocupate de numele și ființa ei de carne și sânge, de doruri și vise ce i se aprind în ochi la fiecare revedere. Întâlnirile lor sunt ca niște sărbători, zile de petrecere abstrase din timpul concret al obligațiilor de serviciu, când amândoi se lasă duși în spațiul comun populat cu fantasmele simțurilor și cu gândurile ce ființează numai
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
sări pe o margine de zid, unde era mai în siguranță. Ce vrei, tu? Nu te-astîmperi? căă... De ce m-ai făcut "găinușă", mă? Da tu de ce m-ai făcut "prost"? și începu iar să se strîmbe la ea. Iiii, se aprinse și mai tare Ilinca, așa ți-i treaba? Te-nvăț eu minte, jîmbatule! Și porni din nou spre Bărzăun amenințîndu-l cu cazmaua ridicată. De data asta însă, Bărzăunul n-a mai fugit, cum se așteptase Ilinca, ci rămase neclintit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în semn că el știa totul, dar eu cunosc faptul că... Ilinca are ce are cu... cu tine, țap împăiat ce ești! Zi că n-am dreptate, față palidă, ori treci și te luptă cu mine! Lui Virgil i se aprinse toată făptura de zîmbet. Rămase mut cu desăvîrșire. La o asemenea întorsătură a lucrurilor nu se așteptase. L-ar fi strîns pe Bărzăun în brațe de bucurie, dar nu fu în stare decît să scoată un strigăt prelung, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fleacuri. Ei, uite aici a fost momentul cînd l-am suspectat eu pe Bărzăun de nesinceritate. Cum, adică, nu-l interesa neînțelegerea ivită între membrii grupului, cînd tocmai acest fapt făcea să se bată pasul pe loc? Doar el le aprinsese la toți mințile și nu avea nici o dorință mai arzătoare decît să se vadă în mijlocul peșterii, descoperindu-i adîncurile fantastice. Dar, în sfîrșit, ce să mai vorbim! Pe alte căi am mai aflat eu cîteva lucruri cu greutatea lor. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
răsunară cîteva glasuri. Nuțu ridică din umeri și nu spuse nimic. Ultimele vorbe ale lui Vlad însă fuseseră spuse mai mult pentru a o împiedica pe Ilinca să mai facă mofturi și nu pe Nuțu, cum a creat el impresia. Aprinseră lanternele și pătrunseră cîțiva metri în interiorul nu prea primitor. Tavanul, în loc să se ridice, cum se așteptau, cobora, dîndu-le impresia că în curînd nici nu vor mai putea înainta. Tăceau înfiorați și pășeau încet pe malul pîrîiașului. În frunte era Vlad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să prindă 8 păstrăvi mari și cîțiva mai mici, minunîndu-i pe toți cei prezenți. Ilinca părea cea mai fericită. Se agita mereu pe mal scoțînd strigăte ori rîzînd spre Bărzăun. Domnul Nicanor, la insistențele doctorului și ale lui Petrică Ciuraru, aprinse un foc de vreascuri și pregăti, după indicațiile Bărzăunului, vatra pe care să frigă peștele. În iaz mai intrară, alături de Bărzăun, Vlad, Tomiță și arheologul Ovidiu Ardei. Dar nimeni, în afara Bărzăunului, nu mai reuși să prindă măcar un păstrăv. Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că noi sîntem adevărații descoperitori și nu cei ce s-au lăudat. Nu-i bine? E o idee, se arătă de acord Ilinca uitîndu-se la Virgil. Dar proastă! sări imediat Bărzăunul. Cine o să ne creadă pe noi ? Vreți să ne-aprindem paie-n cap singuri și să ne punem rău cu tot satul? Ia uite-l pe cel care se are bine! chicoti Virgil. Ia mai tacă-ți pliscul! îl repezi Vlad pe Bărzăun cu destulă răutate. Totdeauna o faci tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ajungem pînă acolo și intrăm într-o lume nouă, necunoscută și plină de taine, tot ar fi destul!... Dar, în afară de asta, noi vom descoperi înăuntru lucruri interesante... Pun rămășag cu oricine că-i așa cum zic eu! În ochii Bărzăunului se aprinseră două steluțe de aur. Vlad se scărpină după cap, Virgil mușcă zgomotos dintr-o pară, iar Ilinca sări cît putu strigînd: Bravo, Bărzăune!... Extraordinar!... Măcar și pentru faptul că ai putut visa așa ceva meriți să fii felicitat!... Dar dacă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
răspunse tot încet: Bine... Numai să nu-ți uiți cuvîntul, că pe urmăă... Cu mine să știi tu că nu-ți merge! Și-n mine n-ai să reușești să dai cu pumnul cît îi trăi! Apoi se adresă celorlalți: aprindeți focul, că mă duc să prind păstrăvi. Avem tot timpul să facem un popas mai mare. Singurul căruia nu i-a convenit deloc această schimbare de program a fost Tomiță. S-a încruntat spre Nuțu de parcă ar fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
parcă de-o sete nedefinită. Izbîndise!... Marele lui vis se împlinise mai repede decît se așteptase!... Iar alături de el se afla Ilinca!... Întoarse capul spre ea, convins că va descoperi, măcar de data aceasta, în ochii ei scînteia care-i aprinsese lui, clipă de clipă, fiecare vis, scînteia care-l mînase, cu o forță numai de el știută, spre minunata și zbuciumata lume a căutărilor îmbrăcate în curcubeul speranțelor... Dar Ilinca nu avea nici un licăr de privire pentru el... Părea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și civilizații, chiar aici pe planeta aceasta minunată, Pămăntul. Enigmaticul Pămănt?! (AM). Un muritor născut la margine de Bărăgan Ion Bălan Notă: Mulțumesc tuturor celor din enumerarea anexată, din ale căror lucrări de cercetare spațială sau SF care mi-au aprins și întreținut visul unui muritor acum îndrăgostit și de SF! INVAZIE EXTRATERESTRĂ Conducerea și administrarea Centrului Internațional de Cercetare Spațială și a laboratoarelor aferente a fost încredințată soților Dani și Aurora, specialiști și experți în Cosmologie. Cei doi soți sunt
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
mare plăcere. Aurora: Evelin, te preocupă ceva? Evelin: Mă gândeam la ce a spus Ela: că n-oi fi Hristos pe Pământ să pocăiesc lumea?! Din ceruri voi așteptați nu doar extratereștri ci și făpturi hidoase sau fantome cu lumânarea aprinsă în gură. Aurora: Păi dacă au puteri divine de ce n-ar face și minuni?! Și apoi tu ești de vină; ne-ai făcut muritori! Evelin: Încă o dată m-am convins că am procedat bine! Aurora: Da?! Ai să te convingi
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
vine cu pomană. Unii au fost uitați de rude, alții de istorie cum sunt eu. Evelin: și ce vă distrează? Darwin: Unii vizitatori plăng mortul cu durere și cu vorbe de regrete eterne. Alții dau repede cu tămăie pe mormănt, aprind o lumănare, dau ceva de pomană unui cerșetor și pleacă grăbiți. Evelin: Am văzut și eu în cimitir mai mulți cerșători decăt morminte și cruci. Am văzut și auzit bocetul unei femei care, aplecată asupra unui mormănt, stropea cu apă
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
așteaptă în jurul nostru cu îngerii săi în lacrimi". În eminesciana Pe lângă plopii fără soț, există o gradație a incantației care poartă progresiv iubita până la intrarea inițiatică în a deveni lumină din lumină, Dumnezeu din Dumnezeu, raza din ochii ei putând aprinde o stea ce poartă până în veșnicie, astfel că "Ai fi trăit în veci de veci"; pentru că iubirea poetului vine samsaric din cealaltă vecie, cea trecută, culminația inițierii fiind aprinderea candelei iubirii cu flacăra farmecului ei sfânt. În lirica profund amară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și celest, între zborul spiritului care nu poate respira decât în zonele de sus ale semnificațiilor eterne și lipsa de zbor a unor ființe fără vocația absolutului: "Prea mult un înger mi-ai părut / Și prea puțin femeie". În loc de a aprinde, prin puterea creatoare a iubirii, un astru pe cer promis nemuririi ("In calea timpilor ce vin / O stea s-ar fi aprins"), ființa îndrăgită coboară din sfera lucrurilor perene în ținutul comunului: Căci azi le sameni tuturor / La umblet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
unor ființe fără vocația absolutului: "Prea mult un înger mi-ai părut / Și prea puțin femeie". În loc de a aprinde, prin puterea creatoare a iubirii, un astru pe cer promis nemuririi ("In calea timpilor ce vin / O stea s-ar fi aprins"), ființa îndrăgită coboară din sfera lucrurilor perene în ținutul comunului: Căci azi le sameni tuturor / La umblet și la port". Acel cutremur mutațional ("Tu trebuia să te cuprinzi/ De acel farmec sfânt") care să preschimbe iubirea și iubita în entități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
spațiile abisale din Mortua est!, Rugăciunea unui dac, Melancolie, Strigoii, episodul "Orfeu" din Memento mori: de la responsabilitatea cosmică în iubire, din finalul poeziei "Pe lângă plopii fără soț": "Tu trebuia să te cuprinzi/ De acel farmec sfânt/ Și noaptea candelă s-aprinzi/ Iubirii pe pământ." la responsabilitatea geniului pe de o parte față de lumea care l-a adoptat prin poetizarea ei, pe de altă parte, față de el însuși, prin refuzul sclavizării într-o lume care se autoneagă existențial și axiologic, tema din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mai întâi contopirea cu natura: Adormind de armonia Codrului bătut de gânduri, Flori de tei deasupra noastră Or să cadă rânduri, rânduri. Mai sus are loc sacralizarea: Tu trebuia să te cuprinzi De acel farmec sfânt Și noaptea candela s-aprinzi Iubirii pe pământ. Mai înalt are loc îndumnezeirea: Două inimi când se-mbină, Când confund pe tu cu eu, E lumină din lumină Dumnezeu din Dumnezeu. Iar cel mai înalt, diada devenită monadă substituie pe Unul din ajunul creației: " Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Lea. La numărul 14. Intrai la ea ca-ntr-o piesă de teatru. Așa arăta totul, de parcă era butaforie. Decor. Vechi, adunat de prin anticariate și, obligatoriu, monumental. Te lăsai într-un fotoliu stacojiu și te mirai că nu se aprinde nici un reflector. După ce am citit Marile speranțe, am ajuns la concluzia, aprobată chiar și de David, că Lea se transformase voit în Miss Havisham. Cu mama, care ne învăța, cu destul de puțin succes, o engleză aproximativă seara, după lecții, îi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]