26,366 matches
-
În privința ordinii nu s-ar spune că a reușit mare lucru pînă la această oră, dar primarul a dat satisfacție celor care nu puteau să vadă în ochi, la propriu, buticurile din București. Nu se știe dacă dl Băsescu a apucat să construiască ceva în București de cînd e primar, dar are un bogat palmares la demolări. Or, dacă modelul său e faimosul Pache Protopopescu, atunci dl Băsescu ar trebui să mai și ridice cîte ceva, nu numai să pună jos
P.D.-ul la răspîntie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16183_a_17508]
-
o lume utopică, absurdă. Gesturile unei jucării a generalului (pe care îl cheamă K. - cam străveziu, nu?) sînt insuportabil simbolice, dacă privim retrospectiv: "Minunea mecanicii deschidea reprezentația. Făcea așa: cobora capul, mișca ochii, își muia pana în călimară și se apuca să deseneze. În diverse variante, desenul reprezenta întotdeauna același personaj: Generalul K.". Ne e greu să acceptăm pretențiile subversive ale Jucăriei, mai ales că, după '90, avem excelente volume de proză scurtă ale aceluiași autor, curățate cu grijă de astfel
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
În schimb, din înaltă umanitate se specifica: "oasele cu măduvă vor fi predate trupelor române, școlilor, spitalelor pentru a fi fierte pentru ciorbe." În răstimpul în care autoritățile sovietice goleau în cea mai mare grabă România cam de tot ce apucau, eroicii soldați roșii își făceau partea lor, după împrejurări. O listă județeană din 1948, numea pe luna respectivă: agresiuni contra jandarmilor 42, devastări locuințe, întrepridneri 7929, persoane jefuite 4105, femei siluite 213, uciși 56, răniți 27". Era, desigur, în ciuda liniei
Cu istoria nu-i de glumit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16203_a_17528]
-
incomparabilă față de ceea ce cîștigăm. Pedagogia bazată pe sugerarea unei eventuale pierderi are resurse mai adînci și mai subtile decît pedagogia cîștigului, care e de o banalitate înspăimîntătoare. Și ce pierdem dacă nu citim? Să nu vă închipuiți că o să mă apuc acum să alcătuiesc o listă. Nu sînt capabil: mi-ar lua o viață ca s-o scriu și dumneavoastră, o viață s-o citiți. Am să procedez sinecdotic: partea pentru întreg. Și am să las imaginația fiecăruia să lucreze mai
Observații naive despre cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16201_a_17526]
-
amintirile din copilărie (aici își face loc o nostalgie călduță și asumată): "Mă uitam cu jind la vremea prunciei cum treceau aiurea căruțele cu țigani; se duceau în susul Mureșului, spre defileu, nici nu-mi puteam imagina spre ce depărtări cețoase apucau dumnealor cu hărăbăraiele lor petecite." și de amintirile din armată - aici comicul de situație e la el acasă: "...tovarășul colonel Orădan Gheorghe, care s-a uitat la mai tînărul camarad de arme și i-a spus iritat următoarele cuvinte: "cum
La taifas... by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16228_a_17553]
-
scrie la gazetă și cu care se publică culegerile de articole poate naște în timp un nou soi de folclor. E ca într-un vis urît, apar ziare care "observă" ce se scrie în alte ziare. Mai rămîne să mă apuc și eu să fac cronica cronicilor de teatru. De o bună bucată de vreme, în tine locuiesc două persoane: regizorul și directorul Teatrului "Odeon". Creatorul și managerul. Înainte, propunerile unui regizor se înscriau în strategia, pe termen lung sau scurt
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
explica. Porți cu tine ideea unui spectacol pe care ai vrea să-l faci cu cineva anume? Nu. Dar duc cu mine un personaj aproape real, o formă pe care nu știu dacă o voi concretiza: gramatica limbii române. Poate apuc să fac un spectacol cu acest personaj. Un regizor este mai degrabă generos sau mai degrabă egoist? Un regizor este generos. Altfel nu se poate. Teatrul este o creație colectivă, al cărei efect final - care nu este numai spectacolul - este
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
în Rusia ale lui Isaiah Berlin sînt foarte impresionante prin însuși faptul că sînt echilibrate: autorul nu caută exotismul străinătății în sensul cel mai adecvat al termenului, și nici nu forțează comparații asimilatoare. Într-o vreme în care atîția alții apucau drumul Rusiei din motive aberante sau spre a se întoarce cu mințile sucite, Berlin izbutește să rămînă el însuși fiind totodată complet deschis unei isolite experiențe de cunoaștere. E surprins să descopere că în vreme ce Virginia Woolf e practic necunoscută în
Isaiah Berlin în Rusia sovietică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16263_a_17588]
-
începeți un roman, îl îmbogățiți cu detalii pe măsură ce înaintați, ori începeți cu o stare de spirit și inventați povestea zi de zi, cum se întâmplă ea în realitate? E intriga importantă? D.L.: Am o intrigă provizorie schițată dinainte să mă apuc de scris, dar cu multe arii albe, ca petele albe pe o hartă, pe care le umplu pe măsură ce înaintez, lucru care de obicei implică schimbarea schiței cu care am pornit la drum. L.V.: Ce fel de scriitor ați declara că
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
se dă în vînt după cultura noastră? Cu cîtva timp în urmă, am organizat un An cultural românesc în Japonia, pe banii japonezilor. Acum va trebui să le întoarcem gestul japonezilor, să organizăm un An japonez în România și mă apucă groaza. În mintea multora s-a perpetuat disprețul foștilor activiști și asta mă înspăimîntă: sentimentul că ei știu totul mai bine decît toți ceilalți, că dețin tainele salvării noastre. Și cum să le explici că țara-i altceva, că oamenii
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
Ornea A apărut, în sfîrșit, cel de al patrulea volum din Agende literare. Sburătorul de E. Lovinescu. De fapt, aceste agende-jurnal au fost scrise cu scop de aide memoire pentru eventuale alte memorii de după Aqua forte. Ele nu au mai apucat să fie scrise. Aceste caiete au fost considerate de mult drept jurnalul marelui critic. Nu sînt. Dar așa lapidare și eliptice cum se prezintă, constituie un extraordinar instrument de informare pentru fizionomia celui mai important cenaclu literar interbelic, cel al
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
îi aruncă în treacăt una din replicile din Iulius Cesar: Now let it work mischief, thou art, afoot!... Și-acum, la treabă: viclenie stai la pîndă!" Era actul III, scena II. Anticarul continuă zîmbind: Take thou what course thou wilt!.... "Apucă orice cale vrei!" Pe urmă amfitrioana îl certă că îl pusese pe bietul Axente, autodidactul marxist, într-o situație penibilă ținîndu-i teoria aia despre onoare pe care femeile n-ar avea-o, ceea ce era ori fals, și atunci nu trebuia
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
Nebunii nu aleg să se sinucidă ci își creează lumi compensatorii ca în romanul lui Paolo Coelho - Veronika se hotărăște să moară. Trakl face parte dintre acei scriitori în cazul cărora e recomandabil să le citești biografia înainte de a te apuca de lectura operei. Se poate și invers, dar riști ca revolta lui să-ți pară ridicolă, traumele - patetice, tensiunile - derizorii... Editura Univers ne oferă o ediție nouă a lui Trakl, sub titlul Metamorfoza răului, reunind creațiile poetice antume și postume
"Flautul luminii, flautul morții" by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16313_a_17638]
-
și în peretele casei, nu-l ajută să iasă; poate privi doar prin "geamul eului" rareori, ca să descopere în afară "tone de necunoscut": "tu chiar crezi că n-am fost auziți în nici o altă încăpere/ în care noi n-am apucat să mai intrăm?/ sau încăperea nu era zidită-n pereți sau încă nimeni n-a locuit-o// (...) sau ușile din față nu erau încă zidite-n pereți și nici o altă/ încăpere nu era zidită dincolo -// atunci ne-am năpustit cu
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
destul să te uiți la fețele indolente ale �gorilelor" ce-au proliferat în anii din urmă în România ca să-ți dai seama că numai timorate nu pot fi! Păi, dacă au un psihic atât de labil, de ce nu s-au apucat de balet clasic sau de muzică de cameră? Obișnuiți să troznească din fălci de plictiseala inactivității, somnolând cu brațele lăsate pe burțile rotunjite în timpul misiunii, prea mulți sepepiști își imaginează că într-o funcție ca a lor încape improvizația și
Timorar(e)a avis by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16309_a_17634]
-
mai vîrstnic și fără ceas, nici de mînă, nici de buzunar... Rîsete. Băiatul nu-i singur, sînt vreo cinci, șase la un loc, făcînd "caragață". Dintre puștime se alege unul, "avocatul" găștii: - Bravo, dom' profesor, așa-i! Poate, însă, ai apucat să știi și matale ce-i acela "șoricelul" pe care-l folosesc pînă și preșcolarii cînd lucrează pe tastatura calculatorului... Altă explozie de veselie. Autobuzul frînează în stație. Moșneagul coboară, eu de asemenea, el le face semn cu mîna celor
Insomnia cuvintelor by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16310_a_17635]
-
Cronicar Exercițiu de suferință Un scurt interviu cu Mira Nedelciu, soția regretatului Mircea Nedelciu, publică, în VATRA 12/2000, Sorin Preda. Cu o lună înainte, în noiembrie trecut, prozatorul ar fi împlinit 50 de ani. Nu i-a apucat. Mira Nedelciu își aduce aminte că, în ziua nunții, Mircea i-a spus: Vei fi o văduvă tînără. Eu n-am să apuc 50 de ani." De unde știa el asta? Romanul postum și neîncheiat Zodia scafandrului (Editura Compania, 2000) a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16343_a_17668]
-
Cu o lună înainte, în noiembrie trecut, prozatorul ar fi împlinit 50 de ani. Nu i-a apucat. Mira Nedelciu își aduce aminte că, în ziua nunții, Mircea i-a spus: Vei fi o văduvă tînără. Eu n-am să apuc 50 de ani." De unde știa el asta? Romanul postum și neîncheiat Zodia scafandrului (Editura Compania, 2000) a fost scris (povestește soția scriitorului) în condiții ciudate: de fiecare dată cînd se așeza la masă, cu gînd să compună o nouă pagină
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16343_a_17668]
-
strădania noastră a tuturor, România acelor decenii nu a fost - cum eronat s-a afirmat - o "Sahară a spiritului", ci o țară, deși încarcerată, care a înfruntat autoritățile, creînd cultură de mare valoare. Unde ne-ar fi dat să mai apucăm o epocă precum cea a Minervei de pînă prin 1992-1993, cu atîtea splendide realizări! Salut cartea confratelui Iordan Datcu Sub semnul Minervei și o recomand călduros pentru că e un memento nostalgic demn de admirat. Iordan Datcu, Sub semnul Minervei. Editura
Editura Minerva de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16335_a_17660]
-
de față este unul favorabil romanului. În anii '60 a existat teoretizarea sau, mai bine zis, teza morții romanului. A fost teza neoavangardei. Pe urmă, în 1980, unul dintre cei mai mari susținători ai acestei teze, Umberto Eco, s-a apucat să scrie romane de ficțiune. După el au venit mulți tineri care s-au întrebat: cine, mă rog, a hotărât că romanul trebuie să moară? Nu, romanul e viu, poate că are nevoie doar de noi modalități de a povesti
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
Constantin Țoiu 1972. Avea mănuși de piele, negre, jupuite, pe care și le uita peste tot pe unde se nimerea și care păreau că-l anunță ca niște mesageri. Felul lui B., conspirativ, de a te apuca de braț cînd voia să-ți comunice ceva important, sau să-ți explice, înfigîndu-și degetele în carne, în timp ce te ținea strîns de braț, aplecîndu-și spre tine capul și repetînd... dacă-ți spun... ori cînd îți spun eu... O senzație neplăcută
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
stabilit un cadru prielnic, ca societatea comunistă, iar apoi, după ce oamenii s-ar fi învățat cu noua necesitate înțeleasă, ar fi trebuit să renunțe de bunăvoie la libertățile lor prea mari și în stare să inducă omul în eroare, să apuce pe căi greșite. - A. spunea banditești. Dar porumbeii aceștia călători, totuși - l-am întrebat pe A. în timp ce privea cu duioșie păsările - au călătorit și ei vreodată?" Nu era o întrebare ironică; era vorba numai de curiozitate... A. mă privise încruntat
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
s-a mirat că din cărțile mele emană stranii remușcări pentru niște vini pe care, măcar din pricina vîrstei mele, nu pot să le am. Nici măcar atunci cînd scrii ficțiune nu știu dacă sînt de căutat urme în biografie. Nu am apucat niciodată să aflu, de pildă, dacă autorul meu preferat, Ernesto Sabato, a avut în familie tarați, sau nebuni. Lumea noastră a fost de o violență și de o urîțenie nesfîrșite. Atunci de ce să te mai întrebi de unde implicarea. Eu mi-
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
pitorească, am ajuns ca în Capitala României acești cîini ai nimănui să fie mai numeroși decît locuitorii multor capitale de județ. La concurență de popularitate, premierul și primarul general al Capitalei își manifestă preocuparea pentru rezolvarea acestei probleme. Traian Băsescu apucă să anunțe că acei cîini fără stăpîn care nu vor fi revendicați de nimeni vor fi omorîți. Și numește un responsabil al acestei operațiuni. Nefericitul primește telefoane de amenințare cu moartea venite din partea unor ONG-uri mai mult sau mai
Războiul cîinilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16422_a_17747]
-
falimentului sau al pierderii slujbei - este disproporționat față de rezultat; * Pentru că marile succese ale celor "ajunși" - mă refer la succesele materiale, firește - par a fi întotdeauna clădite pe minciună și vicleșug. Privind la ei, semi-realizații noștri simt dorința irepresibilă să se apuce de furat; * Pentru că în preajmă sunt prea mulți oameni nejutorați și fără perspective - adică nemulțumiții cu îndreptățiri reale -, cu care se simt moralmente datori să fie solidari; * Pentru că, deși puțintel mai întremați, rămân totuși sărăntocii Europei. Fapt pe care li
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]