1,630 matches
-
este tehnica subtilă care dă Întreaga valoare a poemului. Nu contează cui Îi sînt adresate spusele, poate e doar un monolog concluziv la spartul nunții, În cămară. Primul vers evocă vara și, prin urmare, la impactul cu cele ce urmează, arșița, ardoarea - acum Însă sfîrșite. Ultimul, lipsa firească a cămășii În asemenea Împrejurări. Versul din mijloc, care tăgăduiește, se leapădă, abjură, este de fapt o surdină, poate pudică, dar care reușește acea performanță exemplară de a amplifica ceea ce vrea să tăinuiască
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
află legate de solstiții și de echinocții, ci de ritmul vieții vegetale ori animale (creșterea frunzelor sau a unor anumite flori, cântecul și plecarea păsărilor), de lungimea zilelor și de venirea ploilor, de apariția unor astre sau constelații - Sirius pentru arșițe, Hiadele pentru venirea ploilor. În epopee plouă, ușor sau greu, cade grindină, se așterne promoroacă sau rouă, îngheață. Peste pământuri și mări bat vânturi viforoase sau line. Atât de viu este prezentat vântul în poem, încât merită să se vorbească
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
pe arii, grăunțele cad dese, țărâna albește de pleavă, paiele uscate se spulberă pe câmp, tot așa cum se spulberă în calea sa, ori se înalță ca o ceață, și pulberea îmbelșugată de pe drumuri; când se aprind, în uscăciune și în arșiță, pădurile necercetate de secure, năvălește vuind ascuțit, se contopește cu limbile de foc, le mână și le nvolburează, iar copacii, izbiți de iureșul fierbinte și mistuitor, se prăbușesc din rădăcină, frânți; când ard așezări omenești, suflă, gemând, prin văpaie, în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
află legate de solstiții și de echinocții, ci de ritmul vieții vegetale ori animale (creșterea frunzelor sau a unor anumite flori, cântecul și plecarea păsărilor), de lungimea zilelor și de venirea ploilor, de apariția unor astre sau constelații - Sirius pentru arșițe, Hiadele pentru venirea ploilor. În epopee plouă, ușor sau greu, cade grindină, se așterne promoroacă sau rouă, îngheață. Peste pământuri și mări bat vânturi viforoase sau line. Atât de viu este prezentat vântul în poem, încât merită să se vorbească
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
pe arii, grăunțele cad dese, țărâna albește de pleavă, paiele uscate se spulberă pe câmp, tot așa cum se spulberă în calea sa, ori se înalță ca o ceață, și pulberea îmbelșugată de pe drumuri; când se aprind, în uscăciune și în arșiță, pădurile necercetate de secure, năvălește vuind ascuțit, se contopește cu limbile de foc, le mână și le nvolburează, iar copacii, izbiți de iureșul fierbinte și mistuitor, se prăbușesc din rădăcină, frânți; când ard așezări omenești, suflă, gemând, prin văpaie, în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
primele trei veacuri Sfântul Duha călăuzit Biserica în Hristos mai ales ca „stâlp de foc”, după aceea,odată cu libertatea acordată Bisericii la începutul secolului al IV-lea,Biserica a fost călăuzită de către Duhul Sfânt în Hristos ca „nor umbros” în fața arșiței rațiunii omenești.Ca rod al lucrării Duhului Sfânt, Simbolul niceo constantinopolitan nu constituie astfel un act de autoafirmare a Bisericii sau o„luare la cunoștință de sine” față de Hristos, ci dimpotrivă un actde ascultare față de Hristos ca Domn al Bisericii
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
aveau probleme cu mâncarea. Prin copaci frunzele foșneau, realizând un fond sonor, ca o melodie de bază pe care apărea ciripitul și trilurile diferitelor soiuri de păsărele, mai ales dimineața. Vara era atât de plăcut și reconfortant pentru că nu simțeai arșița soarelui dogoritor și zăpușeala de la oraș în betoane și asfalt. Astfel, locul acela părea că totul era o armonie creată de Dumnezeu până la sentimentul unei melodii a naturii, dăruită de El oamenilor. Cu toate astea, totuși, din spatele casei veneau niște
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
urmuzieni: "Cea mai mare plăcere a lui Algazy în afară de obișnuitele ocupații la prăvălie este să se înhame de bunăvoie la o roabă și urmat cam la doi metri de coasociatul său Grummer să alerge, în goana mare, prin praf și arșița soarelui, străbătând comunele rurale, în scopul unic de a aduna cârpe vechi, tinichele de untdelemn găurite și în special arșice, pe cari apoi le mănâncă împreună, după miezul nopții, în tăcerea cea mai sinistră..."113. În concluzie, și pe dimensiunea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și iadul are să se înspăimânte de mine, îi prea mare... Il simt în mine, ca pe o vietate spurcată...“ gândurile o măcinau și lacrimile îi brăzdau obrazul. Anton înțelese, doar, că în sufletul ei se întâmplă ceva dincolo de priceperea lui. Arșița din ea o mistuia... Începu să bâiguie, să aiureze, strigând mereu ceva nedeslușit... Durerile și zbaterile din sufletul ei nu mai conteneau. Furtuna de afară se porni din nou, parcă, mai înverșunată, plesnind în geamuri și-n pereți. Dintr-o dată
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
i se clatină mintea. Un val de furie, devastatoare, se năpusti și împotriva lui, a neputinței lui... „ O, Doamne, cât de nevolnic sânt!“ Se lăsă în genunchi la marginea patului, iar palma aspră i-a atins ușor obrazul dogorit de arșiță, care acum era neted și rece. Se cutremură, și își șterse pleoapele, din care se prelinse câteva lacrimi pe obraji, apoi, vorbi parca și-ar fi continuat un gând... „ O, Doamne, cât sânt de nevolnic și neputincios!“... Durerea de pe fața
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
le‟i văzut, tatai... pi zâni, așa, cum ti văd eu pi mata!? Pădurarul tresări, avu o ezitare pentru o clipă, apoi, ca să n-o dezamăgească, își luă inima în dinți și-i spuse privind-o în ochișorii înroșiți de arșiță: - Da, da, Frăsânica... așa, cum mă vezi și tu pe Anuca, fata pădurarului mine!... Fetița, cu obrajii în văpăi și buzele arse de arșiță, schiță doar un zâmbet... cu o umbră de îndoială... Pădurarul simți un junghi în inimă, și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o dezamăgească, își luă inima în dinți și-i spuse privind-o în ochișorii înroșiți de arșiță: - Da, da, Frăsânica... așa, cum mă vezi și tu pe Anuca, fata pădurarului mine!... Fetița, cu obrajii în văpăi și buzele arse de arșiță, schiță doar un zâmbet... cu o umbră de îndoială... Pădurarul simți un junghi în inimă, și‟i veni să plângă. Lina, nevastă-sa, care mesteca mămăligă în ciaun, pe plită, își șterse ochii de lacrimi cu dosul palmelor, știind cât
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
atâtea amărăciuni din viața ei. Sultan sforăi încet pe nările-i mici, să nu tulbure gândurile. Toamna purta nori albi pe sus, pe un cer frumos și senin, parcă spălat cu lacrimi decurând.. La horă Era de Sf. Maria Mare... Arșița nu mai contenea... Cerul neclintit, rămânea senin și limpede ca lacrima. Soarele nu atinsese cumpăna cerului, când tot satul se adunase în bătătură crâșmei lui Șmil. Voioșia era mare; toți se bucurau de sărbătoarea Maicii Domnului. Dar mai ales, ritmul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
își sprijini din nou capul de umărul lui. Însă tot era stresată. Capitolul 22tc " Capitolul 22" Î n weekendul dinainte de prima ei plecare la Singapore, Darcey intră în panică pe motiv de garderobă și dedică o întreagă după-amiază cumpărăturilor. Cu toate că arșița verii nu prea ajunsese încă în Dublin, vitrinele magazinelor erau deja pline de rochii vaporoase cu modele florale și în culori pastelate, în timp ce sandalele luaseră locul cizmelor și bocancilor. Darcey o luă în sus pe Grafton Street și se întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
sălașului, amestecându-se cu praful, purtat de vânturile năpraznice, sătenii parcă erau niște sfinți pustnici de la lăcașurile Eladei. De cele mai multe ori, truda lor era sortită pieirii, seceta punând stăpânire peste întreaga suflare, chiar și pădurea suferind da această molime a arșiței dogoritoare. Băieții starostelui au mers la dascălul Ioan să găsească vreo ieșire din greaua încercare la care erau supuși locuitorii sălașului. Vremea se anunța îmbietoare drumului parcurs de cei doi tineri. Soarele de abia se ridicase de vreun stânjen, iar
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
conducă mănăstirea de la Sângeap, unde primise și întâiul botez. Ce veste, poveste vă poartă pașii spre mănăstire, fraților? ceru lămuriri înaltul prelat, a cărui barbă de-abia cărunțise. Preasfinția ta, un mare necaz ne apasă. Vrem să scăpăm satul de arșița neostoită! spuse băiatul cel mare, Vasilică. Vreau și eu, rosti grăbit Ionică, să-mi vîr capul în zăpadă. Am auzit de la bătrâni că este rece! Ce bună ar fi o ceașcă de rachiu, îndulcit cu mere, suspină uncheșul. Toate ar
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Spania, Mexicul nu poate despărți frumusețea de tristețe. Ca să te convingi de asta, e destul să vezi, câteva zile la rând, cactuși pe o câmpie uscată. "Cactuși-candelabru" sau cactuși obișnuiți. Plantă a răbdării, așteptând ca, după zile și săptămâni de arșiță, să vină în sfârșit ploaia. Plantă care nu cunoaște luxul pădurilor ce foșnesc, suspină, cântă, freamătă, vuiesc; ea nu poate face nimic din toate astea; țepii ei sunt muți; tulpinile se leagănă fără sunet; cel mult al aerului zgâriat de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
o sută patruzeci și două dar nimic nu mai contează în fața priveliștii deschise a Romei, încerc să mă orientez printre acoperișuri și turnuri de biserici, soarele încă pe cer și meșterii-zidari anonimi punând piatră după piatră, curajoși pe schelă în arșița Romei, și din când în când strigătul victimelor căzute pe lângă ziduri, cu mistria sau cu dalta de cioplit piatra, lucrători fără nume, petrecându-și cea mai mare parte din viață sus pe schelă, uneori și prânzul urca pe frânghii deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ochii mari și uneori melancolici, care uneori parcă scapară scântei. Genele negre adumbresc o față ovală, pe care stau parcă pictați un nas mic ce freamătă și o gură care tace arareori. Buzele de un roșu intens, uneori uscate de arșița zilei, întregesc chipul unei viitoare adolescente care își caută drumul. Cum aș putea să îmi prezint personalitatea? Deși aș putea fi acuzată că exagerez, cred că fiecare își cunoaște cel mai bine firea. Ambițioasă și uneori arțăgoasă, cred cu tărie
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
M-am trezit brusc în camera mea și m-am gândit la visul acela straniu pe care l-am avut. Am alergat la mama și i-am povestit totul. File rupte Ilinca Pricop O zi toridă de vară. Fugim de arșița soarelui la umbra copacilor de pe aleile răcoroase din Parcul Copou. Acolo, împreună cu alți copii ne dăm cu rolele, cu skateboard-ul, iar cei mai mici aleargă după noi. La un moment dat, roțile rolelor s-au oprit agățate de niște
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
în armonia lor aparte, în lumina soarelui de vară... În mijlocul câmpului, o floarea soarelui aștepta liniștită, privind parcă spre înaltul cerului... Trecând pe lângă ea, am auzit o voce limpede, înălțându-se printre valurile de căldură ale câmpului la ora de arșiță a amiezii. Încotro mergi? Am privit spre flăcările galbene-aurii ale coroanei florii și m-am întrebat, cu mirare, dacă vorbise ea sau altcineva. Tu m-ai întrebat? Care ”tu”? Tu. Floarea soarelui. A, eu. Da, sigur că te-am întrebat
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
a încercat să afle, repede, cât mai multe despre eficientul mecanism care ținea imperiul laolaltă; a ascultat, a întrebat, a citit, a reflectat - și a surâs. Cu toții profețiră, de comun acord, că guvernarea lui avea să fie liniștită și maleabilă. Arșița apăsa colinele Romei, iar vântul venit de pe mare n-o potolea în ziua când el coborî de pe Palatinus și se îndreptă spre Curie pentru cel dintâi act public fundamental, discursul programatic. Era prima zi din iulie, nemiloasa mensis Julius. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Și veni muzica aceea... Din spirala Înălțimilor, lanul se unduia galben În vecinătatea mării nemărginite. Drumul subțire, care trecea direct prin inima lanului spre faleză, era ca tulpina unei plante fantastice care vroia să-și ascundă florile, nebănuite recife, Împotriva arșiței sărate. Departe, vapoarele albe, venite de pe tărâmuri exotice, Își așteptau intrarea În portul care se presimțea undeva către nord. Pe marginea ghiolurilor, cai de foc pășteau În tihnă, fără stăpân, singuri ca la Începuturile lumii. Spre sud treceau accelerate, purtând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
unei defecțiuni tehnice, dintr-o neatenție, din cauza unei locomotive Pacific alergând spre, și ea, o neștiută destinație. TU nu ești. Toți anii vieții tale vor fi tot atâtea ierni. Cu viscole de zăpezi, cu viscole de ploi, cu viscole de arșiță, cu viscole de flori, cu viscole de fân, cu viscole de oameni ce te vor troieni. O viață finită ca un uragan nesfârșit. Din când În când clipele de liniște având ceva din măreția gerului. Așa este scris. TU, permanent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu sifon. Drumul spre casă Îl faceți tot pe jos și tot prin livezile de duzi și de zarzări. Deși e sufocant de cald, praful aspru este acum și fierbinte, pui paltonul pe tine și mergi așa cu el În arșița nesmintită, până Îl Îmbibi de transpirație. Dar nu mai contează, ai palton, și așa, cu el În cârcă, simulând iarna, tu și tatăl tău, două stafii fericite, Încercați să biruiți drumul spre Bariera Vergului, două stafii fericite bântuind prin câmpia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]