1,340 matches
-
ideea eternității națiunii cu datele istoriei biblice și sociale care arată fără dubiu că națiunile nu au făcut parte din creația divină, Stăniloae introduce concepția de creaționism germinativ. Să îl lăsăm pe Stăniloae însuși să dea glas acestei bizare acrobații argumentative prin care se străduie să dezvolte o teologie primordialistă a națiunii: "[...] creațiunea propriu zisă n-a constat într-o arătare a lumei în forma ei deplin desvoltată, cu toate speciile și varietățile lucrurilor din ea. Dumnezeu a creat numai semințele
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Argumentația fetei, în fața papei, pentru a motiva alegerea făcută, care părea imposibil de acceptat în epocă, datorită diferențelor sociale ce nu puteau fi ignorate, mai mult, încălcarea lor ducea la pedepse crâncene, dovedește o deplină stăpânire a retoricii, a tehnicii argumentative, a puterii de persuasiune prin cuvânt, semn al unei educații alese. Se pleacă, cum este și firesc, de la o ipoteză, căci tânăra știe cu precizie ce vrea să ilustreze: „oricine vrea să ducă un trai cinstit și bun e nevoit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
-i și mai bine să știi vorbi astfel atunci când împrejurările o cer.” 230. Eroina sa, madonna Filippa (VI, 7), se salvează de la condamnarea la moarte pentru adulter, deoarece este o femeie de o inteligență remarcabilă și stăpânește perfect tehnica discursului argumentativ, atrăgând de partea ei întreaga asistență, chiar și pe judecător, și reușind să producă o modificare a legii. Este, avant la lettre, o feministă care luptă pentru drepturile femeilor. Griselda (X, 10), prototipul ideal de supunere și fidelitate feminină, deși
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Se recunoaște, mai ales în prima povestire citată, rolul femeii ca agent moral, cu o voință liberă, dar nu și cu o situație socială egală bărbatului. Cumpătarea este una dintre virtuțile feminine cele mai apreciate în epoca medievală. 778 Discursul argumentativ al Prudenței se apropie, ca ton, de operele Cristinei de Pizan, apărătoare a principiului feminin.779 Personajul feminin vine să arate că femeia poate fi partener egal al bărbatului, un sprijin real pentru acesta și, prin purtarea ei, se face
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cu forța expresivă a multor formulări, care fac impresie cititorului înzestrat cu sensibilitate artistică.2 Oameni cu formație științifică și, respectiv, umanistă vor fi, în egală măsură, atrași și, totodată, contrariați. Cei dintâi vor fi descumpăniți de lipsa unui demers argumentativ pentru ceea ce vor socoti a fi tezele cărții, ca și de stilul ei aforistic, cei din urmă de pasajele tehnice, care sunt accesibile doar acelora care au cel puțin o pregătire logico-matematică elementară. Și unii, și alții se vor simți
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
au mai fost calificate, ca cele din Tractatus, drept nonsensuri care sunt importante doar prin ceea ce se arată în ele. De altfel, dacă Wittgenstein nu ar fi crezut, în acei ani, în posibilitatea de a practica filozofia într-un stil argumentativ, el nu ar fi acceptat propunerea de a pregăti, în colaborare cu Waismann, o carte cu titlul Logică, limbaj, filozofie. Renunțarea la acest proiect, după 1932, mi se pare un indiciu, între multe altele, al desprinderii sale de acele presupoziții
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
vedere, este poziția pe care a adoptat-o unul dintre cei mai cunoscuți cercetători germani ai filozofiei târzii a lui Wittgenstein. În „Introducerea“ comentariului său în două volume la Cercetări, Eike von Savigny susține că lucrarea ar avea „o structură argumentativă riguroasă și că îndatorirea interpretului care o ia în serios ar fi să o dezvăluie“. Recunoscând că atât în Cercetări, cât și în alte însemnări ale sale Wittgenstein s-a pronunțat împotriva ideii curente că obiectul cercetării filozofice este formularea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
jocul de limbaj.55 Mai mult, Schulte lasă să se înțeleagă că ar trebui să distingem între fondul gândirii lui Wittgenstein și modul cum a fost exprimat acesta în însemnările sale. Gândirea lui Wittgenstein ar avea, de fapt, o structură argumentativă, dar argumentele nu ar fi fost prezentate în modul tradițional, ci într-un mod aparte, ceea ce creează impresia că nu se argumentează.56 Cât de grea poate să fie apropierea de gândirea târzie a lui Wittgenstein a celor care cred
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ne vom întâlni cu...; * persuasive: Este o carte foarte interesantă, pe care am citit-o și eu cu foarte mare plăcere. Ți-o recomand cu mare căldură. Mi-ar plăcea să discutăm pe marginea ei după ce o citești și tu...; * argumentative: Textul este un basm pentru că întâmplările povestite sunt, cele mai multe, imaginare, personajele au puteri supranaturale...; * narative: Să vezi ce mi s-a întâmplat ieri: pe când mă întorceam spre casă, întâlnindu-mă cu prietenul cel mai bun al colegului meu, ...; * descriptive: Era
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Sarbauch-Thomson, M., & Feldman, M. S. (1998). Electronic Mail and Organizational Communication: Does Saying "Hi" Really Matter?. Organization Science, 6 (9), 685-698. Saussard, B. (2009). Scenete și jocuri de mimă. Traducere de Aura Gîgă. București: CD Press. Sălăvăstru, C. (1996). Modele argumentative în discursul educațional. București: Editura Academiei Române. Sălăvăstru, C. (2003). Teoria și practica argumentării. Iași: Polirom. Sălăvăstru, D. (2000-2001). Convingere și persuasiune în comunicarea didactică. Analele Științifice ale Universității "Al. I. Cuza" din Iași. Psihologie, IX-X, 91-112. Sălăvăstru, D. (2004). Psihologia
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
științei, obiectivitatea este o condiție esențială, rezultată dintr-o "absență a trăirii" (fără ca aceasta să presupună o anulare a manifestării personalității autorului) printr-o preeminență a faptelor prezentate ca atare, în filozofie, singurul criteriu al obiectivității este respectarea exigențelor structurale argumentative ale discursului, care presupune mereu evaluarea și confruntarea (dialogul implicit)336. De aceea, de mai mult de un secol (mai evident începînd cu Fr. N i e t z s c h e) s-a acreditat ideea că filozofia este
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a n u considera că filozoful poate manifesta două atitudini în demersul său speculativ: o retragere din lume (ca René Descartes) sau o implicare în lume (ca Fr. Nietzsche)337. Ambele atitudini presupun însă opțiuni de fundamentare și de tip argumentativ care antrenează resorturile individuale ale filozofului, atît sub aspect rațional, cît și sub aspect sentimental-participativ, încît ambele au reflexe însemnate în forma pe care o primește discursul în care se dezvoltă gîndirea filozofică. Dacă este o realizare voit individuală, filozofia
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cu forța expresivă a multor formulări, care fac impresie cititorului înzestrat cu sensibilitate artistică.2 Oameni cu formație științifică și, respectiv, umanistă vor fi, în egală măsură, atrași și, totodată, contrariați. Cei dintâi vor fi descumpăniți de lipsa unui demers argumentativ pentru ceea ce vor socoti a fi tezele cărții, ca și de stilul ei aforistic, cei din urmă de pasajele tehnice, care sunt accesibile doar acelora care au cel puțin o pregătire logico-matematică elementară. Și unii, și alții se vor simți
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
nonsensuri care EXISTĂ UN WITTGENSTEIN I ȘI UN WITTGENSTEIN II? 235 sunt importante doar prin ceea ce se arată în ele. De altfel, dacă Wittgenstein nu ar fi crezut, în acei ani, în posibilitatea de a practica filozofia într-un stil argumentativ, el nu ar fi acceptat propunerea de a pregăti, în colaborare cu Waismann, o carte cu titlul Logică, limbaj, filozofie. Renunțarea la acest proiect, după 1932, mi se pare un indiciu, între multe altele, al desprinderii sale de acele presupoziții
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
vedere, este poziția pe care a adoptat-o unul dintre cei mai cunoscuți cercetători germani ai filozofiei târzii a lui Wittgenstein. În „Introducerea“ comentariului său în două volume la Cercetări, Eike von Savigny susține că lucrarea ar avea „o structură argumentativă riguroasă și că îndatorirea interpretului care o ia în serios ar fi să o dezvăluie“. ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ 297 Recunoscând că atât în Cercetări, cât și în alte însemnări ale sale Wittgenstein s-a pronunțat împotriva ideii
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
jocul de limbaj.55 Mai mult, Schulte lasă să se înțeleagă că ar trebui să distingem între fondul gândirii lui Wittgenstein și modul cum a fost exprimat acesta în însemnările sale. Gândirea lui Wittgenstein ar avea, de fapt, o structură argumentativă, dar argumentele nu ar fi fost prezentate în modul tradițional, ci într-un mod aparte, ceea ce creează impresia că nu se argumentează.56 Cât de grea poate să fie apropierea de gândirea târzie a lui Wittgenstein a celor care cred
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ascultător trebuie să vrea să asculte efectiv dacă vrea să dobândească cunoștințe noi și să înțeleagă ce spune altă persoană. Alți factori care concură la o ascultare de slabă calitate sunt: * dezinteresul față de cele auzite; * criticarea excesivă a vorbitorului; * atitudine argumentativă în exces; * interesul numai pentru fapte (constatări empirice) care blochează explicațiile raționale și judecățile valorice; * luarea de notițe voluminoase care frânează pătrunderea sensurilor ideatice; * ascultarea parțială și lipsa de efort intelectual din partea ascultătorului. Ascultarea activă cere un nivel optim al
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
Critical Rewriting pornește de la tensiunea beligerantă dintre apărătorii hermeneuticii tradiționale și adepții lecturii orientate către cititor. Unii vor să întemeieze comentariul critic pe un corpus de evidențe textuale, situate deasupra oricărei posibilități de controversă. Ceilalți, dimpotrivă, sunt partizanii unei critici argumentative, ghidate de tehnici de persuasiune abile. Declarată apodictic drept inevitabilă, legitimată conceptual și metodologic, o astfel de polarizare consacră ruptura ireversibilă între două paradigme critice: una metafizică (mizând pe unitatea organică a textului) și alta deconstrucționistă (interesată mai curând de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
spus, că, în ciuda faptului că au apelat în acest scop și la unele argumente și explicații mai puțin inspirate, Erman și Möller și-au demonstrat punctul de vedere. Jubb și Rossi au fost învinși, fără drept de apel, în confruntarea argumentativă. Condițiile egalitariene ale legitimității (inclusiv cele pentru care pledează realiștii) nu pot fi întemeiate decât cu ajutorul principiului egalității umane fundamentale 29. Realismul radical nu este o poziție metodologică "fezabilă" sau "realistă" cu privire la întemeierea concepțiilor legitimității politice. Exigența metodologică a realismului
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
drept false (obiecții exprimate fie în urma unei documentări mult prea sumare și neatente, fie în baza unei strategii extrem de neprofesioniste de interpretare a lucrărilor moraliste de filosofie politică) sau afirmații lipsite de credibilitate proclamate aproape fără niciun fel de suport argumentativ (așa cum stau lucrurile, spre exemplu, în cazul celei de a șaptea obiecții). Rămâne totuși îmbucurător - și merită semnalat - faptul că măcar unii realiști au început să conștientizeze - și să atragă atenția și celorlalți realiști cu privire la - caracterul extrem de precar al celor mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
la problema stabilirii și interpretării drepturilor individuale fundamentale, pentru ideea garantării constituționale a acestor drepturi și pentru controlul judiciar ca modalitate de interpretare și garantare a lor45. Transformarea acestei poziții într-o obiecție la adresa moralismului nu reprezintă, însă, o manevră argumentativă admisibilă într-un discus filosofic serios (de vreme ce ea constituie un sofism de tip petitio principii)46. Și da, destui moraliști au încercat să elaboreze teorii care să contribuie, în măsura posibilităților filosofiei politice, la atenuarea conflictelor și instabilității politice în
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
David Copp, "Experiments, Intuitions, and Methodology in Moral and Political Theory", în Oxford Studies in Metaethics Volume 7, (ed.) Russ Shafer-Landau (Oxford University Press, Oxford, 2012), pp. 1-36. Copp a oferit, după știința mea, cel mai atent și detaliat suport argumentativ pentru metodologia "intuiționistă" a filosofiei morale și politice și unul dintre cele mai solide răspunsuri pentru obiecțiile venite la adresa ei (inclusiv a celor de tip Geuss sau a celor avansate de susținătorii așa-numitei "filosofii experimentale"). 45 Fabian Freyenhagen, "Taking
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
filozofice proiecte educative contemporane, școala și cetatea, educația și puterea sunt inseparabile"8. Înregimentarea intelectualului în politică - cu sau fără deținerea efectivă a puterii - nu a avut de regulă consecințe fericite. Prin renunțarea la spiritul critic și crearea unor arsenale argumentative pentru justificarea unei ideologii sau sistem de putere, intelectualul a lovit în propria sa legitimitate. Pentru secolul trecut, tentația politică se produce în preajma anilor '30, din nevoia de acțiune, pe fondul unei nemulțumiri progresive față de transformările postbelice ale Europei. În
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
momente de criză a democrației, cu elemente lacunare în cea ce privește calitatea (de exemplu, democrațiile occidentale după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial sau la sfârșitul tranziției de la autoritarism). În al doilea rând: pentru mulți autori, continuând linia argumentativă din capitolul precedent, un aspect destul de important (poate cel mai important) al calității democratice este statul de drept. A considera epuizată analiza acestei dimensiuni complexe folosind doar o singură referință la adresa corupției, la existența pedepsei cu moartea și la taxele
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
stilistică, precizia frazei și plasticitatea limbii franceze, adesea poetică, dar perfect adaptată demonstrației nu fac decît să adauge un plus de atractivitate și rafinament unei lucrări deosebit de valoroase. Prin complexitatea și dificultatea temei abordate, prin ideile îndrăznețe și bine susținute argumentativ, prin utilizarea dezinvoltă a teoriei și practicii analizei narative, volumul Lidiei Cotea reprezintă o incitantă provocare la noi interpretări ale universului aparte creat de trei reprezentanți de frunte ai postmodernismului francez contemporan. Posibilele și imposibilele noastre Lumea nu este decît
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]