3,560 matches
-
Recenzii”, „Note”. Lui Lucian Blaga îi aparțin îndeobște contribuțiile de reflecție filosofica, în care se regăsesc preocupările lui dominante: Despre viitorul filosofiei românești, Getica (privitor la „particularitățile stilistice” ale spiritualității dace), Despre permanentă preistoriei (continuitatea prin vreme a unor reminiscențe arhaice), Fenomenul istoric (considerații de filosofie a istoriei), Kant și metafizica, Organism și societate (cu trasarea deosebirilor). Tot el face publice amintiri despre Mahatma Gandhi sau realizează o privire de sinteză asupra istoriografiei, din Antichitate până în epoca modernă. La rândul său
SAECULUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289428_a_290757]
-
religioase la români (1920) el opinează că textele colindelor religioase își au originea în Noul Testament, Viețile sfinților, în apocrife și în apocalipse. În Limba descântecelor românești (1975) relevă bogăția, inventivitatea și frumusețea lexicului și a formulelor incantatorii din această specie arhaică și analizează mult mai multe unități decât Ovid Densusianu în Limba descântecelor, studiu apărut în anii ’30. Umanismul este termenul ce a definit în totalitate ființa în opera lui Al. Rosetti. Nu umanismul tocit și demonetizat prin aplicări calpe, ci
ROSETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
Mă văd copil prin praful ce poleiește zarea/ Și lângă-mbrățișarea atâtor bolovani,/ Alăturea cu tata încovoind spinarea,/ Cum au făcut pe vremuri toți moșii mei țărani”. Cu trecerea timpului perspectiva evocatoare consolidează conștiința poetului ca exponent al unei lumi arhaice și nobile în austeritatea ei primitivă. Volumul selectiv Liniștea furtunii (1968) este ilustrativ pentru obsesiile lui S., dar și pentru dificultatea lui de a inova. SCRIERI: Năvodar de stele, Roșiori de Vede, 1935; Logodna apelor, Roșiori de Vede, 1939; Cântece
SALCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289445_a_290774]
-
relief aspru, pietros, în ambianța căruia se descoperă credințe, eresuri și descântece, obiceiuri și ritualuri specifice. Poetul evocă prezenta strămoșilor, sugerând că existența se află sub semnul mării treceri și al întoarcerii spre originar. Crescut pe un fond de sensibilitate arhaica, versul exprimă dorul acut de integrare în fire și se individualizează prin lumea descrisă, prin meditația asupra existenței, prin simbolurile de esență folclorica și structura metaforica, ca și prin limbajul arhaizant, ferit de prețiozitate sau livresc. Pe de altă parte
SANDU-TIMOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289465_a_290794]
-
Roxana Cristian, București, 2000. Repere bibliografice: Mihai Dinu Gheorghiu, „Al patrulea hagialâc”, CL, 1982, 4; Simion, Scriitori, III, 568-570; Ioan Holban, Creangă după Creangă, CRC, 1990, 3; Cornel Ungureanu, Creangă al sărbătorilor, O, 1990, 3; Virgil Cândea, Viziuni ale Daciei arhaice în perspectiva istoriei ideilor, VR, 1990, 2; Florin Mihăescu, Vasile Lovinescu, ST, 1992, 1; Romanița Constantinescu, Străfulgerați de priviri feline, RL, 1992, 27; Mircea Braga, Pe pragul criticii, Cluj-Napoca, 1992, 99-103; Maria Genescu, Ivan Turbincă: o interpretare ezoterică, RL, 1993
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
personajul central, Moș Mandache Lupașcu, un narator model, repovestește, ca o Șeherezadă modernă sau ca o Ancuță sadoveniană, momentul istoric fiind însă crunt: comunismul anilor ’60. Ca în mai toate celelalte cărți, preeminente sunt monologurile în care e comprimată înțelepciunea arhaică, alături aflându-se contrapunctic dialogurile, între un El și o Ea de la țară, Conu Leonida și soața sa într-un sat devenit caragialesc, privit cu blândețe, ironie și umor. Dincolo de atmosfera voit enigmatică, autorul ascunde un cert fond liric, turnat
LUNGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287918_a_289247]
-
Ariosto, cu Orlando furioso, în unele episoade din Povestea povestelor, intitulată și Eroul Ciubăr-Vodă. Fabula fabulelor vechi populare sau Rolando furios moldovenesc. Nota personală apare în povestire, căci S. este un poet epic cu un dezvoltat simț al fabulosului și arhaicului. „Povestea” și descripția, mai ales tablourile fantaste, întunecate, cu un aer de vechime și legendă, dar și cele feerice vor da măsura talentului său, care nu e numai frust și naiv („sălbăticita” muză de care vorbea cel ce se intitula
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
în 1797, dedându-se, iarăși, ocupației preferate, citirea de gazete, de astă dată și nemțești, precum și vânătorii, distracție învățată în Apus. În timpul războiului dintre ruși și turci (1806-1812) se refugiază la Brașov. Întocmite într-o limbă cu o anume savoare arhaică, scrisorile lui Ș. către negustorul sibian Hagi Pop, trimise din Karlsbad, sunt interesante și ca document psihologic. În orașul apusean, unde petrecerile se țin lanț, frecventând o societate care i se pare strălucitoare, boierul oltean nu își mai revine din
STIRBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289935_a_291264]
-
e izbăvită de o cătană slobozită de la oaste, Gheorghe din Boiabârz (numele pare coborât din Țiganiada lui Budai-Deleanu), care devine astfel, prin „remitizare ironică” (Ion Vartic), noul sfânt. Sunt valorificate eroi-comicul grotesc, situațiile hilare, savuroase, susținute de o oralitate neaoș arhaică. Socotit al patrulea baladist al Cercului Literar la apariția Străzii care urcă la cer (în echivalență proprie, Himmelsberggasse sau La Rue qui monte au ciel), S. se deosebește însă de tonul solemn hieratic, neoromantic în fond, caracteristic lui Ștefan Aug.
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
în rostirile lui Paisie sunt preluate fraze aparținând Sfinților Părinți Augustin, Ioan Gură de Aur, Clement Alexandrinul ș.a. În sensul acestei fidelități neștirbite față de scriptură (asupra virtuților căreia insistă cântul XXV, intitulat Lauda predaniei), limba din Războiul nevăzut are savori arhaice atât cât să nu facă dificilă înțelegerea. Poetul apelează la un lexic mai mult popular („odihnă”, „zintâi”, „mădular”, „tain”, „a se la” etc.), în care se ivesc și unele neologisme. Efectul de vechime îl asigură, de asemenea, sintaxa (infinitivul lung
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
de contact cu husitismul, s-au răspândit în teritoriile românești (sudul Transilvaniei, Moldova) fără legătură cu fenomenul în discuție. Importanța primelor traduceri românești ale Bibliei privește, pe lângă aspectul teologic propriu-zis, istoria limbii și a literaturii. Ele fixează în scris forme arhaice de limbă, specifice tranziției de la latina vulgară la limba română actuală, oferind cercetătorilor un bogat material lexical, ce constă în cuvinte moștenite din latină și dispărute azi sau retrase pe o arie dialectală extrem de restrânsă, cum aprecia N. Cartojan. De
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
bibliografice: Felea, Secțiuni, 222-230, 405-408; Regman, Colocvial, 189-191; Negoițescu, Analize, 299-304; Poantă, Radiografii, I, 208-210; Doinaș, Lectura, 165-170; Felea, Aspecte, II, 161-164, III, 22-26; Lit. rom. cont., I, 401-404; Tașcu, Poezia, 74-78; Grigurcu, Existența, 85-91; Grigurcu, Eminescu - Labiș, 451-456; Grigurcu, Arhaic dinspre modern, CNT, 1991, 24; I. Vartic, Dosar Eta Boeriu, APF, 1993, 6; Adrian Popescu, Amintindu-ne de Eta Boeriu, ST, 1993, 2; Negoițescu, Scriitori contemporani, 44-51; Simpozion comemorativ Eta Boeriu, TR, 1994, 50 (semnează Cornel Regman, Mircea Opriță, Ion
BOERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285782_a_287111]
-
corespunzătoare fiecărei constelații culturale particulare. S. identifică prompt funcțiile care îi revin în procesul perpetuării sau al eroziunii anumitor structuri ale puterii culturale. Privită astfel, gândirea grecească devine teatrul unei competiții nedecise între două serii de valori, numite de autor arhaice și mediane. Arbitrajul revine unui principiu polar al puterii: de o parte, o accepție agonică, violentă, iar de cealaltă, una mediată rațional, abstractizată în diferite grade și parțial metaforizată. Folosit ca o hârtie de turnesol, jocul și diversele sale modele
SPARIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
SOARELE ȘI LUNA, baladă populară din ciclul baladelor fantastice. Fondul acestei balade este mitologic, reflectând o mentalitate arhaică, și oferă o explicare poetică naivă a succesiunii continue a celor doi aștri, a imposibilității întâlnirii lor. Din mitologia greacă se cunoaște legenda incestului lui Apollo (Soarele) cu sora sa, Artemis ( Luna), legendă valorificată și de poeții antici, întâlnită apoi
SOARELE SI LUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
vieții elementare, iar simbioza om-natură prilejuiește pagini antologice, ca în Venea o moară pe Siret..., Împărăția apelor, Uvar, Nopțile de Sânziene, Ochi de urs, Ostrovul Lupilor. Punctul cel mai înalt în studiul sadovenian al valorilor socio-morale pe care o civilizație arhaică reușește să le conserve prin izolare de lumea modernă se află în Baltagul, unul din romanele fundamentale ale literaturii române. Aici se istorisește cum o munteancă, Vitoria Lipan, nevastă de oier, caută și descoperă cadavrul bărbatului ei, care nu se
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
popular în altul, activ și justițiar. Mari umbre mitice însoțesc astfel o narațiune realistă, care învie o civilizație străveche, cu legile, rosturile ei, ființând paralel cu cea modernă, contemporană, necomunicând nicăieri. Ilustrând cum funcționează rânduiala, normele etice într-o societate arhaică, tradițională, romanul este și una din principalele personificări literare a firii românului. Cât privește poezia naturii, prezentă copleșitor, S. excelase și în două cărți anterioare, Țara de dincolo de negură și Dumbrava minunată. Prima cuprinde tablourile unor locuri prin care autorul
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
de a vorbi autentic enormă, asemănător lui Creangă și lui Caragiale, mai inventiv decât cel dintâi, mai poet decât cel de-al doilea, deși fără echilibrul artistic al lui Caragiale. Prin gura sa vorbește un singur om, simbolizând o societate arhaică, dar, spre deosebire de Eminescu, societatea aceasta este analizată în toate instituțiile ei. Opera scriitorului e o arhivă a unui popor primitiv ireal: dragoste, moarte, viață agrară, viață pastorală, război și asceză, totul e reprezentat. Cu o inteligență de mare creator, scriitorul
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Popa, Dicț. lit. (1977), 513; Mihai Duțescu, „Desen sonor”, R, 1978, 12; Mihaela Andreescu, „Structuri erotice în poezia română”, R, 1983, 1; Mihaela Andreescu, Profil George Sorescu, R, 1986, 10; Teodor Vârgolici, Leucaida, L, 1991, 8-10; Ovidiu Ghidirmic, Recuperarea universului arhaic, „Cuvântul libertății”, 1993, 3; Florea Miu, Profil George Sorescu, R, 2000, 1; Georgeta Drăghici, Pentru o biografie a operei, RL, 2001, 2; Eugen Simion, Marin Sorescu, epistolier, CC, 2001, 10; Ovidiu Ghidirmic, „Colocvii în Grădina Hesperidelor”, „Scrisul românesc”, 2003, 1-2
SORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289799_a_291128]
-
spre el, mama îl găsește locuind în cartierul de vile, iar pe ușa lui scria: „Inginer Făt-Frumos, fiul Leului”. Ingenioasele „povești” ale lui Ș., străbătute de un umor inteligent, nu ar fi proză de calitate fără simțul cuvântului bine ales, arhaic sau neologistic, și fără concizie epică. SCRIERI: Șarpele și cupa, Iași, 1972; Zmeul cel mic (în colaborare cu Radu Cadelcu), București, 1977; Amărâtul fericit, Tel Aviv, 1983; Doctor în umor, Tel Aviv, 1985; Consultații gratuite, Tel Aviv, 1987. Repere bibliografice
SORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289794_a_291123]
-
În calcul că postura identificată de Papesso e În Întregime criticată de Jean Filliozat, care a arătat că e o poziție funerară comună, departe de o funcție sau de un sens specific și decelabil. De altfel, toate tezele „preistorice” sau arhaice, a căror generozitate trebuia să fie mai demult suspectă, au fost mult fragilizate În studiile de istorie a religiilor În ultimii 40 de ani. 253. În original, faqueer. 254. Cf. sirdar < sard³r, comandant, ofițer, valet. 255. Astfel de cazuri nu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sunt numai schițate și nu au doar o valoare - de altfel atât de ambiguă- de probă, ci, cel puțin pentru Eliade scriitorul, ele sunt fixate Într-un interior profund al așteptării (și „nostalgiei”) realizării lor. Ele descriu ceea ce este omul arhaic sau modern prin simpla raportare afectivă pe care acesta o are și continuă să o aibă cu imaginarul lor, așa Încât premisa lui Eliade este aceeași cu a irecognoscibilității, pentru că Eliade nu dorește nici să probeze, nici să certifice direct aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
curajos concluziile unui articol din 1939 despre speologie și folclor legat mai degrabă de eseul despre Folclor ca instrument de cunoaștere și nuvela din 1940. Într-un paragraf final, amintea că yoga „reprezintă o «fosilă vie», o modalitate a spiritualității arhaice care nu a supraviețuit nicăieri altundeva”1. În 1954, scria În prefață: „Pregătirea acestei ediții am Început-o cu mult timp În urmă, dar n-am putut-o duce la bun sfârșit În lipsa unui fericit concurs de Împrejurări” (pp. 10-11
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Maritain, René Guénon, J. Evola, Ananda Coomaraswamy etc. - putem spune, fără a pastișa versul lui Camil Petrescu, că elitele văd În Evul Mediu ideile”5, versul cu pricina fiind deturnat inițiatic. Premisa este teozofică pentru că, deși extrapolează credințe și imagini arhaice, o face tardiv și confuz Într-o direcție care acceptă, ba chiar se sprijină pe evidența secularizării, deci a polului pe care, În cultura europeană, Îl contraatacă. Evident Însă că tema reechilibrării e solidară, Într-o geografie și cronologie imense
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
yoghinice devin mai puternice și mai captivante, Înțelegi rostul pasivității acelor femei care conturează secretul rudei lor dispărute: soțul, tatăl și stăpânul sunt trei ipostaze ale lui Zerlendi prin care se schițează funcția acestei masculinități religioase tradiționale. În legislația hindusă arhaică, femeia nu se poate elibera decât contribuind, prin achiziția și stratificarea faptelor bune, la „destinul” bărbatului, În special al soțului căruia Îi Împărtășește moartea (cum nu Înțelege prea bine Honigberger În memoriile sale...) tocmai pentru a-și adăuga, În ciclul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
prezenței savanților europeni În India și Asia. Roxburgh, cu Flora Bengalensis, editată de Wilkins În 1820, este unul dintre Întemeietori. Nici orientalistica și nici indianistica nu au fost vreodată absorbite complet sub categoriile de filosofie și religie, chiar dacă preeminența textelor arhaice În primul secol de după William Jones (1749-1794) este neechivocă și covârșitoare. De mai multe decenii, studiile indiene nu mai sunt Însă, În nici un caz, doar o dezvoltare exponențială a parametrilor sub care au funcționat În cultura europeană În jurul anului 1870
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]