2,292 matches
-
distinge, folosind însă instrumentele sociologului, alienarea vieții conștiente și reducerea ei la un singur nivel, ceea ce a creat pentru primul secol postrenascentist o lume nouă: aceea a inconștientului, în care scena, eliberată de arhetipurile conștiinței individuale, este pregătită să îmbrățișeze arhetipurile inconștientului colectiv. Chinurile facerii Evului Mediu - spune Schaeffer - s-au caracterizat printr-un reviriment al vieții culturale și, în același timp, o trezită pietate. Spre sfârșitul acestei perioade, când distorsiunile doctrinei biblice s-au întețit, „gândirea europeană va fi divizată
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
care fenomenele dobândesc conștiință și comunică într-un mod mistic cu omul. Max Müller34 numește mitul o boală a limbajul întrucât logosul nu mai e rațional, oscilând mereu între adevăr și aparență. Mitul ca metodă de înțelegere abstractizează particularul construind arhetipuri universale caracteristice unei societăți, construind deci mitologia. Dar mitul ca spirit activ al omului este caracteristic interiorității ființei fiind universal și necesar gândirii. El este gândit ca metaforă a potențialității spirituale omului prin intermediul căreia simbolurile iau naștere. Acest mod de
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
desemna cu termenul individuație, ca integrare spiritual-normativă, asadar că orientare adaptativa a individului într-un sistem de semnificații colective transcendent-imanente16. În opoziție cu teoriile de inspirație darwinista, omul se relevă așadar că personalitate participativa, predispusa afectiv la sociabilitate, în temeiul arhetipurilor care asigurau unitatea mentală a genului și coerentă valorica a producțiilor sale culturale 17. Doctrina adleriană cultiva, de asemenea, sentimentul comuniunii sociale, dar în accepțiunea unui precept metafizic exterior sau adăugat eului - funcție a relaționării sănătoase cu semenii și totodată
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
să coordoneze relaționarea obiectivă a individului cu natura și cu semenii. Condiția eficientă a umanismului a fost întotdeauna optimismul gnoseologic, din care morală și politica și-au extras argumentele în favoarea identității raționale a individului și a reprezentării voinței acestuia. Psihologia arhetipurilor colective a recompus personalitatea integrand în experiența singulară conținuturile inconștiente universale, în așa fel încât eul se regăsea îmbogățit interior prin cunoaștere, ca ființă cu vocația definirii spirituale. Psihanaliza culturală s-a deschis către exterior, catre condiționarea valoric-atitudinală a eului
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
fiind "profilul virginal al tuturor formelor", "o mai clară conștiință a cerului esențial"26, iar cerul e în inimă, în locul care îl primește la sine și îi întipărește forma. Inima e locul prin excelență al posibilului 27, și prin urmare arhetip al lucrării cerești: "Acolo esențele constituie nemărginitul cer. Cer ele înșile al tuturor cerurilor. Acolo sufletul lumii e în starea lui cristalină. Acolo armonia cunoaște cumplita, absoluta ei realitate"28. Starea cristalină definește mediul translucid în care se încheagă și
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
gîndea în basme și vorbea în poezii", cum rostește într-unul din versuri. Rădăcinile spiritului eminescian plecau din straturile depunerilor sau ale plămădirilor culturale, iar asimilarea organică nu era altceva decît racordul la acel sincretic loc geometric al originarului, al arhetipului, al începuturilor încărcate de potențialitate. Sinteza făcută de un autor ca Eminescu a fost astfel descifrată prin renunțarea justificată (și) la parti-pris-urile europo- și etnocentriste care au dominat multă vreme lumea, e drept nu fără un anumit spor ideatic, chiar dacă
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
ordinea socială, gândite separat. "Comunitatea este o fuziune a simțirii și gândirii, a tradiției și angajamentului, a apartenenței și voinței. Poate fi găsită în, sau i se poate da o expresie simbolică de către localitate, religie, națiune, rasă, ocupație sau cruciadă. Arhetipul ei, atât istoric cât și simbolic, este familia iar în aproape orice tip de comunitate veritabilă nomenclatura familiei este proeminentă." (Nisbet, 1993: 48) Fundamentală pentru forța comunității este imaginea reală sau închipuită a antitezei existente într-o aceeași structură socială
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
forța comunității este imaginea reală sau închipuită a antitezei existente într-o aceeași structură socială între relațiile comunitare și cele non-comunitare, care prin relativa lor impersonalitate și anonimitate luminează strânsele legături personale ale comunității. Familia reapare și la Nisbet ca arhetip al comunității, ceea ce provoacă din perspectiva abordării noastre. Dacă s-ar specifica că este vizată (fie și doar ca preponderență) familia tradițională, lărgită, afirmația ar fi mai lesne de susținut. Poate așa a fost odată, dar acum, cel puțin în
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
de tipul focului care călește oțelul, oferă fermitate lutului sau (nlătură țesutul mort de pe o plagă, nu ar trebui să lipsească dacă dorim să progresăm ș( să căpătăm formă definită (n fața noastră ș( a celorlalți. Maiorescu răm(ne un arhetip al acestui deziderat. Complementar acțiunii de "asanare" el a desfășurat, cu ș( mai mult succes, una de sprijinire a adevăratelor valori. Numai creațiile literare ale celor (nzestrați cu har ș( care nu fac economie de efort sunt (n măsură să
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
tatarkiewiCz, Istoria celor șase noțiuni, Ed. Meridiane, București 1981, 51. 8 Cf. i. kant, Critica facultății de judecare, Ed. Trei, București 1995, 52. CaP. i. arTa CreșTină: imaginea și iCoana 19 etc., vehiculul privilegiat al sensurilor și adevărurilor ei, este arhetipul. Astfel Hegel, Eliade și Jung ne ajută să oferim o determinare suplimentară universa‑ lității fără concept: frumosul este universal concret, universal abstract cu pro‑ priile lui diferențe dezvoltate, sau universalul inerent al unei reprezentări con‑ crete pentru care arhetipul este
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
este arhetipul. Astfel Hegel, Eliade și Jung ne ajută să oferim o determinare suplimentară universa‑ lității fără concept: frumosul este universal concret, universal abstract cu pro‑ priile lui diferențe dezvoltate, sau universalul inerent al unei reprezentări con‑ crete pentru care arhetipul este o imagine mai adecvată decât conceptul pur analitic fiind astfel tot un adevăr dar, întrupat sensibil. Concretul este întot‑ deauna concretizarea unui universal. Semnificația este tocmai sensul formei, altfel nu ar avea sens ca forma să aibă o anumită
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
Gen 1,26. CaP. i. arTa CreșTină: imaginea și iCoana 39 sfântul Grigore de Nissa: cel iubitor care arde de dorința frumuseții, privind continuu ceea ce îi apare ca o imagine a ceea ce dorește, tinde să fie mulțumit de însăși figura arhetipurilor 76. Așa cum a fost necesar ca să vină Isus pentru ca Duhul Sfânt să locuiască în Fiul Omului, tot la fel e necesar ca Isus să ni‑1 trimită după ce se va întoar‑ ce la Tatăl: Duhul însuși vă va călăuzi spre
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
corespunde afirmației că Dumne‑ zeu este asemănător omului. Astfel Dumnezeu ia ființă umană într‑o icoană vie: Dumnezeu nu este străin, omul este chipul uman al lui Dumnezeu. Creștinismul, religie a chipurilor, ne orientează astfel mereu spre Chipul chipurilor, spre arhetipul tuturor icoanelor pentru a descifra în chipul plin de frumusețe, un mister: Doar chipul lui Dumnezeu în noi ne permite să desci‑ frăm chipul oricărui om în Dumnezeu, să descifrăm misterul chipurilor care îl înconjoară pe omul contemporan 82. Această
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
străduința unei elaborări definitive a unui model ideal pentru multe secole care să rămână stilul unic și invariabil al tra‑ diției. Așadar, pictorii trebuiau să înfățișeze în operele lor nu fenomenele, dar ideea de la care ele derivau, iar ideea era arhetipul, adică gândul creativ al lui Dumnezeu. Acest arhetip sau prototip, modelul inițial, rămâne mereu legat de spiritualitatea ideală: astfel în limbajul iconografic vor fi reprezentate nu epi‑ soade în sine dar arhetipul lor. În consecință personajele înfățișate erau pro‑ totipuri
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
pentru multe secole care să rămână stilul unic și invariabil al tra‑ diției. Așadar, pictorii trebuiau să înfățișeze în operele lor nu fenomenele, dar ideea de la care ele derivau, iar ideea era arhetipul, adică gândul creativ al lui Dumnezeu. Acest arhetip sau prototip, modelul inițial, rămâne mereu legat de spiritualitatea ideală: astfel în limbajul iconografic vor fi reprezentate nu epi‑ soade în sine dar arhetipul lor. În consecință personajele înfățișate erau pro‑ totipuri ale lui Isus, ale Sfintei Fecioare, ale sfinților
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
ideea de la care ele derivau, iar ideea era arhetipul, adică gândul creativ al lui Dumnezeu. Acest arhetip sau prototip, modelul inițial, rămâne mereu legat de spiritualitatea ideală: astfel în limbajul iconografic vor fi reprezentate nu epi‑ soade în sine dar arhetipul lor. În consecință personajele înfățișate erau pro‑ totipuri ale lui Isus, ale Sfintei Fecioare, ale sfinților și martirilor care trebu‑ iau să fie interpretate de‑a lungul secolelor în aceeași manieră 97. Un astfel de concept în artă nu trebuia
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
al vieții de zi cu zi poate fi invocat oricînd, dar atunci ieșim din convenția și raza ficțiunii romanești). Pentru teoreticianul francez, romanescul poate "îmbrăca toate formele ficționale", fiind unul din obiectele majore ale literaturii. Este, de asemenea, unul din "arhetipurile modalizării ficționale", ceea ce înseamnă că însăși invenția literară s-a identificat, cîndva, cu maniera "romanescului". Iată cîteva din particularitățile trecute în paradigma sa de Jean-Marie Schaeffer: a) Importanța acordată, în înlănțuirea cauzală a diegezei, domeniului afectelor, pasiunilor și sentimentelor, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
intrată în palatul morții ei apropiate, pe Maxențiu în palatul cavou de marmore albe, casa Razu. O singură "jertfă" fericită în zidirea simbolică, identificarea destinală cu spațiul locuirii sau al edificiului emblemă: Mini. Euforia ei nelimitată o transportă spre îmbrățișarea arhetipului: Își asemui sufletul cu soția Meșterului Manole, cu picioare mici, vajnice, care șovăiau, dar nu se dau învinse, zorind fără preget, nerăbdător, curagios, prin torente, izbit, bătut de vînt, udat de șuvoaie, ca și ea neînvins în dorul de a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
prin "argumente" metonimice de ordinul așezării în spațiu atentatul comun, promiscuu prin solidaritatea agresorilor și concomitența actelor) este exprimată, clar, și în planul lui Rim. Pentru acesta, reflectat interior de o egoistă și rizibilă imagine de cuceritor, prototipul este direct ... arhetipul: "Don Juan care era totuși prototipul și deci patronul lui." (s. n.) Aproape fără excepție, personajele fantasmează o identitate viitoare, vegheată de orgoliu și dorință, o proiecție ilustră, inavuabilă, asociind-o unui nou domiciliu, spațiu purtînd aureola unei demnități suverane. Noi
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
neamul rău bun; ci din varza cea rea ce-i zic morococean au ieșit fie-său și mai morococean el”), sau tatăl paharnicului, armașul Radu Vărzaru, fost „grădinar de verze la Ploiești”, care va fi prezentat drept o variantă a arhetipului jefuitorului. Aceeași stigmatizare pentru figurile spăimoase ale celor care au inspirat, regizat și înfăptuit - sub protecția lui Grigore Ghica Vodă (un mare ingrat și el) - uciderea postelnicului, cele „două vase rele, unul rumânesc, altul grecesc, anume Stroe vornicul Leurdeanul și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
ficțiune, pe lângă chipurile simbolice ale domnitorilor apărând și o serie de bărbați puternici, luptători „legendari”, supradimensionați, un fel de Hercule, Ulise sau Ahile spadasini, dar și oameni de lume, adică niște prototipuri eroice născute de imaginația autorului, pentru a deveni arhetipuri ale masculinității biruitoare. „Căpitanii” Viteazului sunt, în paginile conturate după o rețetă bine însușită (intrigi, aventuri, cavalcade, dueluri, agenți secreți, dragoste, femei frumoase, onoare, răsturnări de situație, baluri strălucitoare și castele somptuoase), tot patru, ca și mușchetarii lui Dumas: Cae
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286672_a_288001]
-
ale imaginii / 45 I. 3. Imagologia / 64 Cap. II. Imaginea între inconștient și conștient / 83 II. 1. Dimensiunea neconștientizată a imaginii / 83 II. 2. Structuri ale imaginii în afara și în interiorul istoriei / 96 II. 3. Imagine și simbol / 117 II. 4. Arhetipul, un silogism incomplet / 127 Cap. III. Identitate, alteritate, imagine / 139 III. 1. Eu și celălalt / 139 III. 2. Teorii despre identitate și alteritate / 170 III. 3. Alteritatea ca starea pe care eul nu o poate atinge / 198 Cap. IV. Imagine
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
de superior nivel epistemic, vorbindu-se despre devenirea subiectului întru ființă prin imagine, indiferent că acesta se referă la propria persoană, la celălalt sau la oricare alt obiect. Cartea stârnește interes pentru că imaginea este redată în dinamica sa. Debutează cu arhetipul, continuă cu miturile și simbolurile, pentru a se ajunge la forme logico-epistemologice. Pentru modul original în care procedează Corina Daba-Buzoianu consemnăm locul arhetipului în devenirea imaginii. Deși acesta este elementul prim, totuși el nu are reprezentări, autoarea etalându-și pronunțatul
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
sau la oricare alt obiect. Cartea stârnește interes pentru că imaginea este redată în dinamica sa. Debutează cu arhetipul, continuă cu miturile și simbolurile, pentru a se ajunge la forme logico-epistemologice. Pentru modul original în care procedează Corina Daba-Buzoianu consemnăm locul arhetipului în devenirea imaginii. Deși acesta este elementul prim, totuși el nu are reprezentări, autoarea etalându-și pronunțatul său simț critic, combătându-i cu argumente sigure pe aceia care consideră arhetipul ca fiind o imagine doar pentru că extensiile acestuia, structurile prin
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Pentru modul original în care procedează Corina Daba-Buzoianu consemnăm locul arhetipului în devenirea imaginii. Deși acesta este elementul prim, totuși el nu are reprezentări, autoarea etalându-și pronunțatul său simț critic, combătându-i cu argumente sigure pe aceia care consideră arhetipul ca fiind o imagine doar pentru că extensiile acestuia, structurile prin care prinde viață, sunt imagini. Argumentele elaborate de Eliade și Jung, ne asigură Corina Daba-Buzoianu, deși sunt interesante pentru investigarea de arhetipuri și a formelor sale constituite istoric, ignoră faptul
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]