2,289 matches
-
și incertitudine, vor fi amendate. Sintagma " Câtă conștiință atâta luciditate și câtă luciditate atâta dramă" se cuvine a fi completată de o alta, nouă și insolită: "Câtă conștiință, atâta inconștient personal și colectiv și tot atâta disponibilitate pentru mituri și arhetipuri." Nu atât de bine reprezentat este mitul lui Pygmalion, însă el se cuvine a fi semnalat prin faptul că leagă, ca un pandant, creația lui Camil Petrescu de cea a lui Liviu Rebreanu și a "proustienilor" Hortensia Papadat-Bengescu și Anton
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
întâlnim pe o arie geografică extrem de extinsă și explicația constă în aceea că primele forme de civilizație economică au fost agricultura și păstoritul. Dicționarele de simboluri, ca și tratatele de antropologie insistă asupra ideii că șarpele constituie, pentru lumea profană, arhetipul familiar al inconștientului. Ceea ce îi conferă o asemenea semnificație este motricitatea lui insolită, nemaiîntâlnită la alte viețuitoare: mișcarea lui vine de undeva dinăuntru, dintr-un interior deopotrivă necunoscut și înfricoșător. El străbate pământul sau măruntaiele sale (în asta rezidă latura
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și înfricoșător. El străbate pământul sau măruntaiele sale (în asta rezidă latura lui htonică) fără a se sluji de alte "accesorii" (picioare, aripi, tentacule etc.). Pe aceste calități insistă și G. Bachelard, care intuiește admirabil o relație intrinsecă între dinamismul arhetipului și motricitatea șarpelui: "Și șarpele poate tocmai să ne slujească drept exemplu pentru a îmbogăți, printr-o caracteristică dinamică, noțiunea de arhetip, așa cum este ea prezentată de C.G. Jung. Pentru acest psihanalist, arhetipul este o imagine care își are rădăcina
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
aripi, tentacule etc.). Pe aceste calități insistă și G. Bachelard, care intuiește admirabil o relație intrinsecă între dinamismul arhetipului și motricitatea șarpelui: "Și șarpele poate tocmai să ne slujească drept exemplu pentru a îmbogăți, printr-o caracteristică dinamică, noțiunea de arhetip, așa cum este ea prezentată de C.G. Jung. Pentru acest psihanalist, arhetipul este o imagine care își are rădăcina în inconștientul cel mai îndepărtat, o imagine care vine dintr-o viață care nu este viața noastră personală și pe care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
intuiește admirabil o relație intrinsecă între dinamismul arhetipului și motricitatea șarpelui: "Și șarpele poate tocmai să ne slujească drept exemplu pentru a îmbogăți, printr-o caracteristică dinamică, noțiunea de arhetip, așa cum este ea prezentată de C.G. Jung. Pentru acest psihanalist, arhetipul este o imagine care își are rădăcina în inconștientul cel mai îndepărtat, o imagine care vine dintr-o viață care nu este viața noastră personală și pe care nu o putem studia decât referindu-ne la o arheologie psihologică. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în inconștientul cel mai îndepărtat, o imagine care vine dintr-o viață care nu este viața noastră personală și pe care nu o putem studia decât referindu-ne la o arheologie psihologică. Dar nu este de ajuns să spunem că arhetipurile sunt reprezentate ca niște simboluri. Trebuie să adăugăm că sunt simboluri motrice. Șarpele este, în noi, un simbol motrice, o ființă care nu are "nici aripioare ca peștii, nici picioare, nici aripi ca păsările", o ființă care nu și-a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și-a încredințat puterile motrice unor organe exterioare, unor mijloace artificiale, și care s-a făcut mobilul intim al întregii sale mișcări. Dacă adăugăm că această mișcare străpunge pământul și, de asemenea, pentru imaginația materială, șarpele se desemnează ca un arhetip terestru."106 De câte ori are ocazia să comenteze cu profesionalism inovațiile aduse de romanul A la Recherche du Temps perdu (de pildă în Noua structură... și în Destinul lui Proust), Camil Petrescu nu scapă din vedere harul excepțional al prozatorului francez
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
putea fi adevărat. Și mă gândesc că situația mea față de Leni poate să nu fie prea diferită. Și d-ta ești un Ladima, mi-a spus Camil alaltăieri, la masă. O fi știind el ceva..."115 Anima, ca unul din arhetipurile esențiale ale psihicului uman, își are originea în interiorul inconștientului unde se află un conținut cu o puternică valoare emoțională. Pentru Jung, conținutul acesta s-ar explica prin reliefarea motivului diadei, antropologii concluzionând că aceasta constă în manifestarea simultană a masculinului
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în viața unui bărbat estompează imaginea maternă, fie ea ideală sau malefică. Complexul matern se va reflecta în afectivitatea persoanei sub forma Animei, provocând reacții controversate față de subiectul proiectat, de la fascinație până la misoginie: În experiența afectivă a bărbatului acțiunea acestui arhetip (Anima, n.n.) se manifestă ca fascinație, supraevaluare și orbire, sau sub forma misoginiei de toate tipurile și intensitățile, care nu poate fi explicată prin natura reală a respectivului "obiect", ci doar printr-o proiectare a complexului matern."117 În cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
accentuată. Orice bărbat are o doză de feminitate, pe care, parțial, o acceptă, dar o și recuză. Anima suferă de un proces de eterogenizare, creatorul d-nei T. își vede proiecția sufletească inconștientă preluată de eroină. După un timp însă, același arhetip al feminității este refulat, datorită relației de cauzalitate stabilită cu instinctul matern (izvor originar al Animei) și reminescențele reprobabile ale complexului incestuos. Este util să amintim, în această logică a faptelor, că scriitorul nu a încetat niciodată să-și caute
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
le dezvoltăm și le nuanțăm doar pe unele, uneori atât de insolite, încât cu greu este de acceptat că referirile se fac, în fond, la opera lui Camil Petrescu. Mai întâi se cer lămurite câteva noțiuni. Avem în vedere mitul, arhetipul, inconștientul personal, inconștientul colectiv, sistemul și relațiile care se stabilesc între acestea. În privința mitului, definiția, cea mai lămuritoare și la îndemâna oricui, aparține aceluiași Mircea Eliade: Mitul povestește o istorie sacră; el relatează un eveniment care a avut loc în timpul primordial
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Mircea Eliade, ambii insistând asupra ideii că mitul, indiferent de context, tinde să se realizeze ca o poveste. La antropologul francez, însă, povestea inerentă mitului se caracterizează prin prisma unui sistem dinamic specific, sistem cuprinzând, în ordine, schema, simbolul și arhetipul.143 Ceva mai târziu, uzitând de o comparație implicită, Gilbert Durand conchide că mitul joacă rolul unui regizor, care împarte rolurile în durata culturilor, dar și în viața individuală a oamenilor. Nici istoria, nici destinul uman nu modelează mitul, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
discurs, adică oricărei "dezvoltări" a sensului. În mod genial, Nietzsche văzuse spre deosebire de succesorii săi culturaliști că mitul ce constituie gândirea grecească este povestirea antagonismului dintre forțele apolinice și forțele dionisiace."144 Sensul discursului mitic este dat nu de schemă sau arhetip, ci de mitem, concept nou, introdus de către Gilbert Durand. "Mitul apare ca o povestire (discurs mitic) ce pune în scenă personaje, decoruri, obiecte valorizate simbolic, segmentabilă în secvențe sau unități semantice mai mici (miteme), în care se investește în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
prejudecățile sau tradițiile istoriei. Atât activitatea psihică de natură conștientă cât și cea inconștientă duc la anumite rezultate, "produc" varii manifestări tipice. Visele și fanteziile sunt două asemenea manifestări inerente inconștientului colectiv. În această ordine de idei, mai important este arhetipul. La origine era sinonim cu Imago Dei, prin urmare cu imaginea lui Dumnezeu în om. În operele lui Dionisysius Aeropagitul, divinitatea supremă este numită to arhetypon phos (arhetip al luminii). Răspândirea sa este, practic, nelimitată și stă, evident, tot în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
manifestări inerente inconștientului colectiv. În această ordine de idei, mai important este arhetipul. La origine era sinonim cu Imago Dei, prin urmare cu imaginea lui Dumnezeu în om. În operele lui Dionisysius Aeropagitul, divinitatea supremă este numită to arhetypon phos (arhetip al luminii). Răspândirea sa este, practic, nelimitată și stă, evident, tot în legătură cu inconștientul colectiv: "Conceptul de arhetip, inevitabilul corelat al ideii de inconștient colectiv, indică prezența în psihic a anumitor forme de universală răspândire... Inconștientul colectiv nu se formează pe parcursul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cu Imago Dei, prin urmare cu imaginea lui Dumnezeu în om. În operele lui Dionisysius Aeropagitul, divinitatea supremă este numită to arhetypon phos (arhetip al luminii). Răspândirea sa este, practic, nelimitată și stă, evident, tot în legătură cu inconștientul colectiv: "Conceptul de arhetip, inevitabilul corelat al ideii de inconștient colectiv, indică prezența în psihic a anumitor forme de universală răspândire... Inconștientul colectiv nu se formează pe parcursul vieții individului, ci este moștenit. El constă din forme preexistente arhetipurile care pot deveni conștiente doar în
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
tot în legătură cu inconștientul colectiv: "Conceptul de arhetip, inevitabilul corelat al ideii de inconștient colectiv, indică prezența în psihic a anumitor forme de universală răspândire... Inconștientul colectiv nu se formează pe parcursul vieții individului, ci este moștenit. El constă din forme preexistente arhetipurile care pot deveni conștiente doar în mod mijlocit și conferă conținuturilor conștiinței o formă bine determinată.150" O ipoteză de reținut este cea a lui V. Dem. Zamfirescu. El constată că, într-o primă fază, Jung caracterizează arhetipurile ca fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
forme preexistente arhetipurile care pot deveni conștiente doar în mod mijlocit și conferă conținuturilor conștiinței o formă bine determinată.150" O ipoteză de reținut este cea a lui V. Dem. Zamfirescu. El constată că, într-o primă fază, Jung caracterizează arhetipurile ca fiind patterns of behavior (modele, structuri de comportament). În continuare însă, psihanalistul relevă și trăsătura instinctuală și pur biologică a conceptului, și, ca atare, arhetipul s-ar defini în contextul diadei spirit instinct: "Caracterului suprapersonal al arhetipurilor, Jung îi
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a lui V. Dem. Zamfirescu. El constată că, într-o primă fază, Jung caracterizează arhetipurile ca fiind patterns of behavior (modele, structuri de comportament). În continuare însă, psihanalistul relevă și trăsătura instinctuală și pur biologică a conceptului, și, ca atare, arhetipul s-ar defini în contextul diadei spirit instinct: "Caracterului suprapersonal al arhetipurilor, Jung îi adaugă în această definiție o altă trăsătură: caracterul instinctual. Ca experiență a speciei, ca moștenire filogenetică, arhetipurile sunt de ordinul instinctelor. Din punct de vedere filosofic
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Jung caracterizează arhetipurile ca fiind patterns of behavior (modele, structuri de comportament). În continuare însă, psihanalistul relevă și trăsătura instinctuală și pur biologică a conceptului, și, ca atare, arhetipul s-ar defini în contextul diadei spirit instinct: "Caracterului suprapersonal al arhetipurilor, Jung îi adaugă în această definiție o altă trăsătură: caracterul instinctual. Ca experiență a speciei, ca moștenire filogenetică, arhetipurile sunt de ordinul instinctelor. Din punct de vedere filosofic, ideea este foarte importantă: dacă arhetipurile sunt spirit și în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
instinctuală și pur biologică a conceptului, și, ca atare, arhetipul s-ar defini în contextul diadei spirit instinct: "Caracterului suprapersonal al arhetipurilor, Jung îi adaugă în această definiție o altă trăsătură: caracterul instinctual. Ca experiență a speciei, ca moștenire filogenetică, arhetipurile sunt de ordinul instinctelor. Din punct de vedere filosofic, ideea este foarte importantă: dacă arhetipurile sunt spirit și în același timp instincte, atunci natura conține spirit și nu este opusă în întregime culturii. Jung subliniază continuitatea dintre natură și cultură
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
diadei spirit instinct: "Caracterului suprapersonal al arhetipurilor, Jung îi adaugă în această definiție o altă trăsătură: caracterul instinctual. Ca experiență a speciei, ca moștenire filogenetică, arhetipurile sunt de ordinul instinctelor. Din punct de vedere filosofic, ideea este foarte importantă: dacă arhetipurile sunt spirit și în același timp instincte, atunci natura conține spirit și nu este opusă în întregime culturii. Jung subliniază continuitatea dintre natură și cultură.151" (s. a.) Una dintre definițiile cele mai sintetice și cu accente ironice la adresa structuralismului o
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în întregime culturii. Jung subliniază continuitatea dintre natură și cultură.151" (s. a.) Una dintre definițiile cele mai sintetice și cu accente ironice la adresa structuralismului o oferă, probabil, deja amintitul Gilbert Durand: "Trebuie poate mai întâi să definim ce este un arhetip, obiect de resentimente la structuraliștii noștri fonetizanți. El este tocmai o forță fizică, o sursă majoră a simbolului, căruia îi putem asigura pregnanța, universalitatea și permanența. Așa cum prea bine a zis Jung, este un <<subiect viu>>,un motiv psihic care
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
îi putem asigura pregnanța, universalitatea și permanența. Așa cum prea bine a zis Jung, este un <<subiect viu>>,un motiv psihic care nu se lasă niciodată indiferent și care, într-adevăr, însuflețește psycheea. Bachelard vorbea odinioară despre <<hormonul sensului>>. Acesta este arhetipul, o mobilizare generală a imaginilor universalizabile, legat dincolo de limbi și texte de gesturi (de senzori motricitatea elementară a copilului uman, de gramatica pulsiunilor care o precedă pe aceea a Academiei Franceze, de reflexele dominante care sunt pecețile genului homo, din
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a imaginilor universalizabile, legat dincolo de limbi și texte de gesturi (de senzori motricitatea elementară a copilului uman, de gramatica pulsiunilor care o precedă pe aceea a Academiei Franceze, de reflexele dominante care sunt pecețile genului homo, din specia sapiens). Imaginea arhetip este concretizarea figurativă, substantivă, a arhetipului".152 O concepție, oarecum diferită, încearcă să impună Northrop Frye, disjungând arhetipul de resorturile sale psihologice și consacrându-l ca pe un pur fenomen literar. În câmpul mai vast al literaturii, arhetipul se concretizează
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]