1,822 matches
-
de la Mohács (1526), știri care nu se întâlnesc în nici un alt text. Cronicarul se oprește, dând numeroase detalii, și asupra unor întâmplări din viața mănăstirii Putna: începerea ridicării lăcașului, sfințirea din 1470, incendiul din noaptea de 15 martie 1484, moartea arhimandritului Iosif (1485), instalarea arhimandritului Paisie ș.a. Este ceea ce i-a determinat pe cercetători să identifice ca loc de redactare mănăstirea Putna. Cealaltă variantă se prezintă ca un text mai dezvoltat, dar care se oprește la anul 1518. Știrile privind mănăstirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287789_a_289118]
-
care nu se întâlnesc în nici un alt text. Cronicarul se oprește, dând numeroase detalii, și asupra unor întâmplări din viața mănăstirii Putna: începerea ridicării lăcașului, sfințirea din 1470, incendiul din noaptea de 15 martie 1484, moartea arhimandritului Iosif (1485), instalarea arhimandritului Paisie ș.a. Este ceea ce i-a determinat pe cercetători să identifice ca loc de redactare mănăstirea Putna. Cealaltă variantă se prezintă ca un text mai dezvoltat, dar care se oprește la anul 1518. Știrile privind mănăstirea, mai numeroase, fac referire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287789_a_289118]
-
SCRIBAN, Romulus (24.VIII.1838, Burdujeni, azi Suceava - 29.X.1912, Iași), publicist și autor de versuri. Nepot de frate al cărturarilor Neofit și Filaret Scriban, S. este tatăl arhimandritului Iuliu Scriban, al profesorului August Scriban și al juristului Traian Scriban. A învățat mai întâi la Iași, frecventând cursurile Seminarului de la Socola și cursul superior al Academiei din Iași (fosta Academie Mihăileană). În 1860 pleacă la Torino, continuându-și studiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289575_a_290904]
-
ce a fi să dea, că este loc mănăstiresc” <footnote Ibidem footnote>. Deși câmpulungeanul Gh.Mercheș și urmașii săi au plătit dijma cerută de mănăstire, câte două oca de ceară pe an, după 102 ani de la zălogirea moșiei din Sălătruc, arhimandritul Veniadict (Benedict) a luat moșia din mâna Mercășenilor „fără judecată, și au dat-o vămenilor, și nici banii, adică cumpărătura, nici deschizătura n-au înturnat Mercășenilor înapoi” <footnote T. V. Stefanelli, Documente din vechiul Ocol al Câmpulungului Mold., Ed. Academiei
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
fi putut justifica stăpânirea terenurilor și construcția caselor. Manifestându-se ca proprietari deplini, vămenii au mai vândut câmpulungenilor și niște locuri curățate de dânșii pe Sălătruc, dar și acestea au fost recuperate de mănăstire, prin intervenția energică a ultimului egumen, arhimandritul Venedict (Benedict), mare apărător al beneficiilor mănăstirii și prigonitor al vămenilor, pe care i-a târât prin procese și judecăți, având, cum era de așteptat, câștig de cauză. Desele conflicte dintre vecini și stăpâni - mănăstiri și biserici - îl determină pe
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
cu intenția vădită de a ocupa definitiv teritoriile românești. În aceste condiții, o delegație de boieri și clerici din Moldova <footnote T.A.Wickenhauser, op. cit., p.139; din delegația care a plecat în Rusia făcea parte episcopul de Huși, Inochenție, arhimandritul Solcii, Vartolomei Măzăreanu, logofătul Ioan Palade, spătarul Ianache Milo și Benedict, egumenul Moldoviței. Delegația a adus cărți și odoare bisericești din argint. footnote>, din care a făcut parte și egumenul mănăstirii Moldovița, Benedict, a plecat în Rusia, în 15 septembrie
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
moară, un iezer la Cohurlui și zece pogoane vie la Cruce [ținutul Putna]”. (Rezumat după Wickenhauser, Moldovița, 214-215 și după Documente bucovinene, vol. V, nr. 2, p. 177-178) 10. Raportul înaintat Consistoriului despre starea în care se găsește mănăstirea Moldovița Arhimandritul Venedict, egumenul mănăstirii Moldovița, pe care a vizitat-o comisia [austriacă -n.a.] este cel mai de vază egumen, fiindcă în anul 1767 când a intrat în egumenie, a găsit mănăstirea în starea cea mai rea, lipsită fiind de clădirile
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
și cu aprobarea întregului consistoriu, comisia a hotărât să nu-i ceară egumenului nici un izvod de cheltuieli pe anii trecuți, ci numai să arate starea de acum a averii și a veniturilor mănăstirii. Această hotărâre s-a adus la cunoștința arhimandritului, care a primit-o cu mulțumire și cu bucurie, declarând că mănăstirea n-are valori, fiindcă a muincit numai pentru folosul și binele mănăstirii. De aceea, sosind le mănăstire, membrii comisiei au cerut guvernatorului, conform ordinului primit, numai prezentarea raportului
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
al lui Gleb Yakunin, închis între 1979 și 1987. Vremea masacrelor a trecut, începe cea a mașinațiunilor. Preoți respectați sunt torturați și siliți la umilitoare autocritici, ca Dmitri Dulko în 1980; iar persoane controlate de KGB acced în cadrul Bisericii, ca arhimandritul Gabriel la mănăstirea Pskov. Bisericile protestante și sectele care reprezintă în jur de 500000 persoane sunt supuse unei crunte represiuni începând din 1928, cu atât mai mult cu cât afișează un pacifism fervent; acestea aproape au dispărut la sfârșitul anilor
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Domnos; în 446, la Constantinopol, lui Proclus (v. aici, p. ???) i-a urmat Flavian (v. aici, p. ???). Acesta a intrat imediat în conflict cu eunucul Chrysaphios, atotputernic pe atunci la curtea lui Teodosius al II-lea. În noiembrie 449, un arhimandrit din Constantinopol, Eutihie (cândva amic al lui Chiril, apoi al lui Dioscor, și naș al lui Chrysaphios) declara că îi consideră nestorieni pe toți cei care afirmau că în Cristos persistă două naturi după unire. Acuzat de Eusebiu din Dorileos
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și din Saba, au rămas calcedoniene, cum a fost și cazul mănăstirii Acemetilor la Constantinopol. De altfel, patriarhul Martirios din Ierusalim (478-486), care nu acceptase în mod oficial hotărârile de la Calcedon, probabil în speranța reconcilierii cu dizidenții, a putut, împreună cu arhimandritul filocalcedonian Marcian din Betleem, să ajungă la un acord cu călugării anticalcedonieni pe baza recunoașterii doctrinei de la Niceea, Constantinopol și Efes și a condamnării a tot ceea ce contrazicea Crezul de la Niceea, indiferent de locul unde se întâmplase acest lucru, „la
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să depășească simpla confruntare a două manuscrise. În schimb, nu există nici un dezacord în privința atribuirii acestei opere lui Geronțiu din Ierusalim care a cunoscut-o pe Melania și, după moartea ei, a condus mănăstirile pe care aceasta le întemeiase. Ajuns arhimandrit peste mănăstirile dependente de Ierusalim, Geronțiu, monofizit, a militat printre anticalcedonieni și nu a renunțat la convingerile sale nici când Eudocia care îl protejase s-a împăcat cu Pulcheria și cu papa Leon în 456; nu a aderat nici la
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
vărsându-i spurcăciunea sângelui". Nicodim este dascălul lui Ionuț: "nu te oțărî așa: căci cartea nu-i lucru rău". În timpul luptei de la Vaslui, lăsase singurătatea la Mănăstirea Neamțului, și învârtea sabia alături de frații săi. Între "oamenii Măriei-Sale" se află și arhimandritul Amfilohie Șendrea, filosof, om de cultură, om politic, om de taină al lui Ștefan cel Mare, dascăl al lui Alexăndrel, cunoscător de latină și elină. El este activ și energic, are o aură de mit și legendă: Ființa lui, deși
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și altor Cantacuzini; unicul manuscris care ducea povestirea evenimentelor până aproape de mazilirea lui Brâncoveanu a stat multă vreme ascuns, rămânând necunoscut. I. mai editează două cronici moldovenești, Pseudo-Enache Kogălniceanu și letopisețul întocmit de Ioan Canta, identificând în autorul textului pe arhimandritul Vartolomei Măzăreanu. De asemenea, a descoperit și a demonstrat că medelnicerul Dumitrache este autorul lucrării Cronologia tabelară. Pentru primul volum din tratatul de Istoria literaturii române (1964) redactează două capitole, Radu Greceanu și Dumitrache medelnicerul, remarcabile prin rigoare științifică. SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287515_a_288844]
-
unde e hirotonit în 1743. Timp de zece ani are posibilitatea să-și completeze pregătirea teologică și să se perfecționeze în limba rusă la Belgorod (Rusia, unde îl urmase pe mitropolitul Antonie, fostul său stareț), astfel încât la întoarcere este numit arhimandrit la Putna (1755), dar își începe și lunga carieră de traducător din slavonă și rusă. Personalitate marcantă și pe plan oficial, a făcut parte dintr-o solie la Petersburg (1769-1770, pe când era egumen la Solca), a fost însărcinat cu inspectarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288070_a_289399]
-
mănăstirii Voronețul (care cuprinde și Domnia lui Ștefan Voevoda cel Viteaz) sunt texte cu caracter strict informativ. Scriind Condica mănăstirii Solca, el adaugă Arătare pentru Ștefan Tomșe Voevoda, o prelucrare în spirit hagiografic a vieții domnitorului. În timpul călătoriei la Petersburg arhimandritul și-a făcut unele însemnări, din care reiese în primul rând preocuparea pentru procurarea de cărți și de obiecte de cult. Prin amploarea și diversitatea operei sale, prin exersarea perseverentă a limbii scrise, prin lărgirea sferei lexicale și expresive M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288070_a_289399]
-
Condica mănăstirii Voronețul, îngr. S.Fl. Marian, Suceava, 1900; Condica mănăstirii Solca, îngr. S.Fl. Marian, Suceava, 1902; Domnia lui Ștefan cel Mare și cea a lui Ștefan Tomșa, îngr. S.Fl. Marian, Suceava, 1904. Repere bibliografice: V.A. Urechia, Arhimandritul Vartolomei Măzăreanul (1720-1780), București, 1889; Iorga, Ist. lit. XVIII, I, 440-453; Dimitrie Dan, Arhimandritul Vartolomei Măzăreanu, București, 1911; Ciobanu, Ist. lit. (1989), 418-422; Lăudat, Ist. lit., III, 106-114; Dicț. lit. 1900, 558-559; Gabriel Ștrempel, [„Letopisețul” lui Vartolomei Măzăreanu], în Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288070_a_289399]
-
Fl. Marian, Suceava, 1902; Domnia lui Ștefan cel Mare și cea a lui Ștefan Tomșa, îngr. S.Fl. Marian, Suceava, 1904. Repere bibliografice: V.A. Urechia, Arhimandritul Vartolomei Măzăreanul (1720-1780), București, 1889; Iorga, Ist. lit. XVIII, I, 440-453; Dimitrie Dan, Arhimandritul Vartolomei Măzăreanu, București, 1911; Ciobanu, Ist. lit. (1989), 418-422; Lăudat, Ist. lit., III, 106-114; Dicț. lit. 1900, 558-559; Gabriel Ștrempel, [„Letopisețul” lui Vartolomei Măzăreanu], în Ion Neculce, Opere, București, 1982, 136-140; Gheorghe Bogaci, Alte pagini de istoriografie literară, Chișinău, 1984
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288070_a_289399]
-
cunoașterea scripturistică. Un neconstestat consensus Patrum ne spunea că teologia în sens propriu se practică în prelungirea liturghiei Bisericii și se reflectă prin unitatea dintre dogme și sacramente, acțiune și contemplație. Deghizată în spatele unei „metodologii ariene” (pentru a prelua sintagma arhimandritului Iustin Popovici), ideologia Iluminismului umanist a acutizat ruptura umanismului renascentist între „minte și inimă”, cerebralizând impudic jocul speculativ asupra tainelor Bisericii, perpetuând pe orizontală bruiajul scolastic de odinioară printr-o ancorare detașată în câmpul curiozităților literare lipsite de finalitate. Modernitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Scripturilor, tradiția se prezintă ca mediu amniotic al comunității, în care arhivele revelației sunt venerate drept sfinte. Ca „teasc al Duhului”, tradiția este mediul regenerării semnificațiilor uitate ale Scripturilor. Această perspectivă este confirmată de un mare teolog al tradiției ortodoxe, Arhimandritul Sofronie Saharov: „Presupunând că, pentru un motiv sau altul, Biserica s-ar găsi lipsită de toate cărțile sale: de Vechiul și de Noul Testament, de operele sfinților Părinți, de cărțile liturgice, atunci Tradiția ar reconstitui Scriptura, nu chiar textual, fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
rom. de I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 2000. Smart, Ninian, The Phenomenon of Christianity, Collins, Londra, 1979. Smith, James, K.A., The Fall of Interpretation. Philosophical Foundations for a Creational Heremeneutics, Inter Varsity Press, Downers Grove IL, 2000. Sofronie, Arhimandritul, Rugăciunea - experiența Vieții veșnice, trad. rom.: I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 1998. Sofronie, Arhimandritul, Viața și învățătura starețului Siluan Athonitul, trad. rom. de I. Ică, Editura Deisis, Sibiu, 1999. Soloviov, Vladimir, Fundamentele spirituale ale vieții, trad. rom., studiu introductiv
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Collins, Londra, 1979. Smith, James, K.A., The Fall of Interpretation. Philosophical Foundations for a Creational Heremeneutics, Inter Varsity Press, Downers Grove IL, 2000. Sofronie, Arhimandritul, Rugăciunea - experiența Vieții veșnice, trad. rom.: I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 1998. Sofronie, Arhimandritul, Viața și învățătura starețului Siluan Athonitul, trad. rom. de I. Ică, Editura Deisis, Sibiu, 1999. Soloviov, Vladimir, Fundamentele spirituale ale vieții, trad. rom., studiu introductiv: I. Ică jr., Editura Deisis, Alba-Iulia, 1994. Soloviov, Vladimir, Îndreptățirea binelui, trad. rom. de N.
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Anușca și o aveau danie de la bătrânul Bogdan. Au socotit și au dat alte moșii în Moldova și în raiaua Hotinului pe care le au de împărțeală cu frații și rudele lor, dând și scrisori vechi în mâna lui Vartolomei arhimandritul. într-un uric datat mai 1594 de către Aron vodă, domnul Moldovei se arată că „egumenul mănăstirii Moldovița împreună cu călugării au vândut ocina mănăstirească din privilegiul de danie a mănăstirii de la Petru voievod un sat anume Mlenăuți și cu loc pentru
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
patrologie (până în 1958). Ieromonah în 1956, devine preot slujitor la catedrala mitropolitană din Iași și bibliotecar al Mitropoliei Moldovei. Și-a urmat cariera ecleziastică - stareț, apoi protosinghel al mănăstirii „Sf. Ioan cel Nou” din Suceava din 1962, cu rangul de arhimandrit din 1966, an în care a fost rânduit stareț al mănăstirii Neamț -, desăvârșindu-și concomitent pregătirea teologică. Bursier al Institutului Ecumenic de la Bossey (Elveția) în 1969-1970, frecventează și cursurile doctorale ale Facultății Autonome Protestante din Geneva, preocupat mai ales de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290645_a_291974]
-
Ortodoxia”, „Magazin istoric”, „România literară”, „Ramuri”, „Almanahul parohiei ortodoxe române din Viena” (uneori a folosit și pseudonimul A. Sever), istoric al Bisericii românești. Din lungul șir de contribuții pot fi pomenite cele consacrate unor personalități ecleziastice, ca arhiereul Narcis Crețulescu-Botoșăneanul, arhimandritul Leon Asachi, arhimandritul Benedict Teodorescu, mitropolitul Veniamin Costache, duhovnicul Andronic, mitropolitul Dosoftei, mitropolitul Sofronie Miclescu. Este tentat uneori și de adierile venite dinspre literatură, ca în narațiunea cu inserții documentare despre un haiduc din secolul al XIX-lea, intitulată În afara
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290645_a_291974]