5,287 matches
-
voi fi viu, Făr-de tine toată lumea Îmi pare ca un pustiu. 3 O inimă ce suspină De durere fiind plină, Zi și noapte se muncește Tot cu ah! se pedepsește. Și nimene nu se - ndură Să-mi potoale - a mea arsură, Parcă s-au giurat de moarte Să nu-mi fac - o bunătate. 4 Oare cine au lăsat Acest nume blăstămat Să fie amoriu în lume, N'ar ave în ceriuri nume. Căci spre a mea pedepsire Au eșit acea numire
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
acestea și un pod de scânduri (așezate pe patru bârne fixate în pereți, la un metru deasupra nivelului de călcare al camerei mortuare), peste care se aflau 5 schelete umane. Lângă acestea au fost descoperite fragmente ceramice cu urme de arsură și un mic vas cilindric de bronz (poate o candelă); pe tencuiala peretelui de lângă acest vas s-au observat urme de fum). Amenajarea deosebit de îngrijită a acestei construcții (mormânt hipogeu) și bogăția inventarului a determinat arheologii să o considere zona
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
lemn, având cruci (modelul crux latina) incizate pe laturile lungi. Un element deosebit de important îl constituie descoperirea unor nișe în partea de sus a camerelor funerare, în care se aflau mai multe opaițe cu semnul crucii. Aceste nișe prezentau o arsură puternică, ceea ce denotă arderea îndelungată a opaițelor la căpătâiul înhumaților. De remarcat, de asemenea, descoperirea unei catarame de argint aurit având incizate pe suprafață o cruce și doi porumbei. Între anii 1981-1982, în zona aceleiași necropole, efectuarea unor noi cercetări
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
ani, în Sahara algeriană, tensiunea dintre cei doi este reaprinsă. Intransigent și rebel, Moreau nu crede în schimbarea la față a superiorului său. Din vechea lașitate nu se poate hrăni curajul de astăzi. Pedepsit crunt de către Desay, condamnat să suporte arsura ucigașă a soarelui, Moreau nu cedează. Este în legionar ceva din fibra leonină a lui Koinski. Încercările cele mai grele nu îl pot strivi pe Moreau. Răzbunarea îi dă energia de a trece mai departe, în așteptarea celei din urmă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
inflamații locale ? ― A, ba da, totuși, două cazuri cu ganglionii foarte inflamați. ― Anormal ? ― He, spune Richard, normalul, știi... Seara, în orice caz, portarul delira și, cu patruzeci de grade, se plângea de șobolani. Rieux încerca un abces de fixare. Sub arsura terebentinei, portarul urlă: "Ah ! porcii!" Ganglionii se îngroșaseră și mai mult, erau tari și lemnoși la atingere. Nevasta portarului își pierduse cumpătul: ― Vegheați-l, îi spune doctorul, și chemați-mă dacă e cazul. A doua zi, 30 aprilie, o briză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ea. Dar acesta a fost și momentul în care, întâlnind o dată mai mult toate căile barate, a regăsit-o în centrul dorinței sale cu o asemenea izbucnire de durere, încât a început să alerge spre hotel, pentru ca să fugă de această arsură sălbatică pe care însă o ducea cu el și care îi sfredelea tâmplele. A doua zi a venit foarte devreme la Rieux ca să-l întrebe cum l-ar putea găsi pe Cottard. Tot ceea ce îmi rămâne de făcut, spune el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
sens, el avea sentimentul că ciuma încetase prea brutal, nu-și regăsea prezența de spirit. Fericirea sosea în goană, evenimentul alerga mai repede decât așteptarea. Rambert înțelegea că totul îi va fi redat dintr-odată și că bucuria este o arsură pe care nu o poți savura. Toți, de altfel, mai mult sau mai puțin conștient, erau asemenea lui, și de toți trebuie să vorbim. Pe acest peron de gară unde își reîncepeau viața lor individuală, ei o mai simțeau încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pat, mâna lui caldă se afla acum pe obrazul ei. —Rănesc tot ce ating. Toți cei de care îmi pasă sfârșesc prin a fi răniți... Maggie simțea cum îi alunecă apa pe gât; părea să-i ușureze durerea, lăsându-i arsura chinuitoare să iasă afară. La naiba, totuși unde ai învățat să lovești în felul ăsta? —Cunoști răspunsul. —Vă luați în serios, voi israelienii, nu-i așa? spuse ea, frecând locul dureros. —Uite. Avea lângă el un prosop a cărui margine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
plicticoase. Vă rog, limitați-vă corespondența numai la comenzi. Suntem o organizație activă și dinamică, a cărei misiune nu poate fi decât stânjenită de afronturi și hărțuieli inutile. Dacă ne vei jigni din nou, domnule, s-ar putea să simți arsura loviturii noastre de bici pe umerii dumitale deplorabili. Cu toată furia, Gus Levy, președinte. Meditând satisfăcut la faptul că lumea nu înțelege decât de putere și forță, Ignatius copie semnătura lui Levy pe scrisoare, cu tocul șefului de birou, rupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fost mai simplu și ar fi avut mai puțină bătaie de cap dacă s-ar fi ocupat într-adevăr el de Levy Pants, lucrând câte opt ore pe zi ca director. Dar chiar și numele de Levy Pants îi provoca arsuri la stomac. Îl asocia cu tatăl său. — Ce-ai făcut, Gus? Ai semnat câteva scrisori? Am concediat pe cineva. — Zău? Mare scofală! Pe cine? Pe unul dintre fochiști? Ți-aduci aminte că ți-am vorbit despre o namilă scrântită, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lipită și oricât se balansa nu reușea s-o deschidă. Râgâituri voluminoase se desprindeau din pungile cu gaze ale stomacului și o porneau pe traseul aparatului digestiv. Unele scăpau zgomotoase. Altele se rătăceau și ajungeau în piept dându-i niște arsuri teribile. Cauza materială al acestui declin al sănătății era, își dădea el seama, consumul prea susținut de produse ale Paradisului. Dar mai erau și alte motive mai subtile. Mama sa devenea din ce în ce mai îndrăzneață și pornită pe față împotriva lui. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
amețeala când întoarse pagina și citi copia scrisorii trimisă lui Abelman. Era de necrezut. Cine și-o fi bătut capul să scrie asemenea lucruri? „Dl. I. Abelman, mongoloid“; „lipsă totală de contact cu realitatea“; „concepție întunecată despre lume“; „să simți arsura loviturii noastre de bici pe umerii dumitale deplorabili“. Și ceea ce-l îngrijora mai mult decât tot restul era faptul că semnătura - „Gus Levy“ - părea destul de autentică. Abelman săruta probabil originalul chiar în momentul acela, lingându-se pe buze. Pentru unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-se de ușa unui cuptor. Din fabrică se auzea gălăgie. Un bărbat înjura. — O, Doamne! strigă domnul Gonzalez. Liniștește-i pe muncitori. Vin la voi imediat. — Hai să plecăm de aici, spuse domnul Levy soției sale. Am început să am arsuri la stomac. Încă un minut. Doamna Levy făcu un gest spre domnul Gonzalez. În legătură cu domnișoara Trixie. Vreau să o întâmpinați călduros în fiecare dimineață. Dați-i ceva important de făcut. In trecut, lipsa de încredere în ea însăși o făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de binefacere, el scoase mașina sport din garajul monumental pentru trei automobile, construit ca pentru a fi un șopron rustic de ținut trăsurile și așteptă, privind spre apele calme, ușor încrețite ale golfului. Din când în când, mici săgeți de arsuri stomacale îi străbăteau pieptul. Reilly trebuia să facă vreun fel de confesiune. Avocatul lipsit de scrupule al lui Abelman îl putea șterge pe el, Gus Levy, de pe fața pământului. Nu trebuia să-i dea soției sale satisfacția de a vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
degenerații aceia știam eu că vei sfârși astfel. În lungul străzii, câțiva oameni ieșiseră pe treptele din fața casei. Ce zi avea să fie și asta! Cu toți oamenii aceia nestăpâniți, domnul Levy risca să fie implicat într-un scandal public. Arsurile de stomac se răspândiseră cuprinzându-i tot pieptul. Femeia cu păr castaniu căzuse în genunchi și întreba cerul: — Cu ce-am greșit, Doamne? Spune-mi! Fii bun cu mine! — Ai îngenuncheat pe mormântul lui Rex! strigă Ignatius. Și acum spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sigur că e foarte departe, În special când te gândești la faptul că trebuie să treci Înot Oceanul Atlantic și să străbați pe jos Întregul continent european, a spus Asya mușcând dintr-o bucată de brânză albă ca să-și mai aline arsura de pe limbă. Spre surprinderea ei, brânza era foarte bună, moale și sărată, Întocmai cum Îi plăcea ai. Fiindcă Îi era greu să se lamenteze și să savureze mâncarea În același timp, a tăcut o clipă și a mestecat nervos. Profitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
susan peste tot. Vădit relaxată acum, că avea un stoc considerabil de carbohidrați, mătușa Banu s-a apucat să-i Înfulece, combinând simit-ul cu börek și börek-ul cu pâine. Însă imediat după aceea, fie pentru că fusese cuprinsă de o arsură la stomac, fie de un gând sumbru, și-a luat o expesie serioasă, ca aceea pe care o folosea când Îi vorbea unui client despre o viziune rău prevestitoare din cărțile de tarot. Totul depinde de felul În care vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
bulbucați și negri ca tăciunele. Apoi a adăugat pe un ton dintr-odată indiferent: — Îți pot spune, sunt destul de bătrân ca să știu toate astea. Eram acolo. — Termină! a spus mătușa Banu aproape țipând. Și-a simțit stomacul zvâcnind și o arsură acidă de la bilă urcându-i până-n gât pe când spunea repede: — Nu vreau să știu. Nu sunt curioasă. Regret Încă ziua În care te-am Întrebat de tatăl Asyei. O, Doamne, cât Îmi doresc să n-o fi făcut. La ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și puternice, de țăran, și totuși, poate din pricina contactului cotidian cu moliciunea argilei, la care-l obligă meseria, sugerează sensibilitate. Mâna dreaptă a lui Marçal Gacho n-are nimic deosebit, dar podul palmei stângi poartă o cicatrice cu aspect de arsură, mergând în diagonală de la baza degetului mare până la baza degetului mic. Camioneta nu-și merită numele, e doar o furgonetă de mărime mijlocie, un model demodat, și e plină de vase. Când cei doi bărbați au ieșit din casă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a socrului, care ținea volanul. Cipriano Algor înghiți în sec, se uită la mâna care, blândă, dar fermă, părea că vrea să i-o protejeze pe a lui, oblica cicatrice răsucită care-i dilacera adânc pielea, ultima urmă a unei arsuri brutale care nu se știe din ce uimitor noroc nu pătrunsese până la venele subiacente. Fără experiență, nepriceput, Marçal încercase să ajute la alimentarea cuptorului, să-i facă o impresie bună fetei pe care o curta numai de câteva săptămâni, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ceilalți, noi, câinii, noi, oamenii. Găsit a uitat lovitura primită, dar stăpânul nu, stăpânul va uita mâine sau peste o oră, dar deocamdată nu poate, în asemenea cazuri memoria e ca atingerea instantanee a soarelui pe retină care lasă o arsură la suprafață, rană ușoară, neînsemnată, dar care chinuie cât durează, mai bine să cheme câinele, să-i spună, Găsit, vino încoace, și Găsit va veni, vine mereu, linge mâna care-l mângâie pentru că așa sărută câinii, curând arsura dispare, vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lasă o arsură la suprafață, rană ușoară, neînsemnată, dar care chinuie cât durează, mai bine să cheme câinele, să-i spună, Găsit, vino încoace, și Găsit va veni, vine mereu, linge mâna care-l mângâie pentru că așa sărută câinii, curând arsura dispare, vederea se normalizează, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Cipriano Algor se duse să vadă câte lemne mai erau și văzu că erau puține. Ani de zile visase că va veni momentul când bătrânul cuptor de lemne va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să le facă singur, evident nu-i trece prin cap să-i ceară fiicei lui, pe deasupra gravidă, să-l însoțească și să urce sacii în furgonetă, îl va lua numai pe Găsit ca să facă pace, ceea ce pare să însemne că arsura din memoria lui Cipriano Algor, de fapt, nu e complet vindecată. Lemnul din șopron va fi mai mult decât suficient pentru cele șase figuri pentru mulaje, dar Cipriano Algor are îndoieli, i se pare absurd, prostesc, o irosire de neiertat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
centenare și-mi Înfiori pieptul cu mușcătura dorinței, o, mulatră superbă, instrument al pierzaniei mele. Cu mâinile chircite eu Îmi sfâșii cămașa de batist fin ce-mi Împodobește pieptul și cu unghiile mi-l brăzdez cu dungi sângeroase, În timp ce o arsură atroce Îmi incendiază buzele reci ca mâinile șarpelui. Un răget surd urcă din cele mai negre caverne ale sufletului meu și irumpe din țarcul dinților mei plini de cruzime - eu, centaur vomitat de Tartar - și aproape că nu se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de atunci nu l-am mai văzut. Nu sunt ca meseviștii ăștia. Aștept răspuns de la Strasbourg. M-am distrus în ’90, vă spun, mi-am mâncat pieptul, mi-am dat foc... Păi, de la gânduri mi-am dat foc, am avut arsuri de gradul patru, mi-am mâncat carnea de pe mine, m-am spânzurat, m-am pus la curent, mi-am dat foc. M-am tăiat și mi-am mâncat pieptul. Eram disperat de viață. Când știi că nu e a ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]