3,559 matches
-
soseam la ea spre seară. — Nu sunt chiar așa de ramolită, mi-a replicat vioaie, numai să știi că nu vom putea vorbi. Sunt foarte răgușită și doctorița mi-a interzis să scot vreun cuvânt. Stupefiată, abia am izbutit să articulez: — Bine, dar atunci cum ne vom înțelege? Prin scris? Îmi și imaginam insolitul situației: fiecare cu o bucățică de hârtie pe genunchi, schimbând în răstimpuri bilețelele. — Vom vedea! m-a lăsat ea în cumpănă. În sfârșit, în după-amiaza zilei de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
atragă atenția Împăratului. Odată, ea a ordonat ca una dintre concubinele imperiale să fie bătută până la moarte deoarece părea să flirteze cu Împăratul. — Veniți mai aproape, fetelor. Toate, zice bătrâna doamnă. Uită-te bine, fiule. Fără lăcuste prăjite la cină, articulează împăratul Hsien Feng de parcă ar fi singur în încăpere. — Am zis mai aproape! țipă la noi Marea Împărăteasă. Pășesc înainte împreună cu celelalte cinci fete. — Prezentați-vă, ordonă Majestatea Sa. Una după alta ne spunem numele, urmat de fraza: „Vă doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
gărzile noastre din Canton, zic eu, aducându-mi aminte ce mi-a povestit tata. Majestatea Sa privește în gol, pupilele sale fixând capul de dragon sculptat care atârnă din tavan. — 27 iulie... cea mai tristă zi din viața tatălui meu, articulează el. A fost ziua în care... barbarii au distrus forțele noastre navale și au cucerit Kowloon. Împăratul își trage umerii și tușește fără să se poată stăpâni. Odihniți-vă, vă rog, Majestatea Voastră! — Lasă-mă să termin, Orhideea. Copilul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să mă pot retrage, Su Shun merge direct spre împăratul Hsien Feng. Majestatea Sa deschide ochii pe jumătate și îl zărește pe Su Shun în genunchi. Eu stau la perete și sper că acesta nu mă va observa. — Ridică-te, articulează împăratul. Eunucul îl șterge repede de resturile de pe bărbie și îl așază în capul oaselor. Tot despre ruși e vorba? — Da, din nefericire, răspunde Su Shin ridicându-se. Ambasadorul Ignatiev refuză să negocieze în condițiile noastre și a anunțat data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
eunuci, dar nu se mai atinge de ea. Se dă comandă pentru roba de dragon de înmormântare, iar sicriul Majestății Sale e aproape gata. Cu toate astea, fiul meu nu a fost numit încă succesor, iar Majestatea Sa nu a articulat nici un cuvânt cu privire la această chestiune. De fiecare dată când vreau să-mi văd soțul, eunucul-șef Shim mă împiedică, spunând fie că Majestatea Sa doarme, fie că are o întrevedere cu consilierii săi. Mă face să aștept la nesfârșit. Tulburată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dată în zonă, zise el adoptând un ton semioficial în timp ce degetele-i mângâiau febril contururile pipei, însă cred că știi și tu la fel de bine că lucrurile nu stau chiar așa. - Nu am nici o idee la ce te referi, reuși să articuleze primele cuvinte căpitanul. Nu am încălcat nici o lege a Confederației și nu avem de gând să sfidăm în vreun fel Confederația, mai spuse el. - Nici nu cred că vei reuși vreodată lucrul ăsta. Nu aveți forța necesară pentru așa ceva. Sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
planului mai ales că toți cei de față, inclusiv focul, păreau să fie mulțumiți cu soluția aleasă. - Atunci ne-am înțeles, reluă optimist Poha. Dacă vreunul dintre voi mai are nelămuriri, știți unde să mă găsiți, zâmbi el. - Foarte amuzant, articulă un rictus bruneta, înainte ca trupul și vocea să înceapă să i se destrame ca un abur. Preaonorabilul Poha așteptă până ce toți interlocutorii lui se făcură nevăzuți, întrerupând legătura îndată ce rămase singur. Cine are oare dreptate? Noi sau el? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
asta! Și, deși eram topită după bărbații mișto, care puteau, la o adică, să fie și dependenți de droguri, mă trăgeam totuși din pătura de mijloc a societății, așa că m-am simțit ușurată văzându-l pe Chris vorbind fluent și articulând corect toate cuvintele. Am descoperit că locuise la aproximativ zece minute de locul în care copilărisem eu. — Cred că New York-ul e un oraș grozav, a zis el. Sunt atâtea de făcut! Sunt atâtea teatre grozave, atâtea producții independente și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o editură elitistă. Gura mea se rotunjea în forme diferite de parc-aș fi pronunțat o suită de vocale. A, apoi O, din nou A, după care O. —Vrei să spui că e un roman? am reușit în final să articulez. —Nu. —E un manual de grădinărit. — Da. —Și ce loc ați obținut pe lista de best-seller-uri din New York Times? —Șaizeci și nouă. Și ce a trebuit tu să faci efectiv, dat fiind rolul cheie pe care l-ai jucat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la curățenie. Și ce-ți oferă? Spune-mi ce-ți oferă. Eva se luptă cu gândurile ei, incapabilă să și le exprime. Henry nu-i prea dădea nimic. Nimic din ce putea ea exprima în cuvinte. în cele din urmă articulă: — Are nevoie de mine. — Bun, are nevoie de tine. Cine are nevoie de nevoie? Asta-i retorica feudalismului feminin. Adică atunci când îi salvezi cuiva viața, trebuie să-i fii recunoscător pentru că ți-a dat voie s-o faci? Nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
regăsi. Da, îi era dor de Irina, cea de departe, care ar fi putut fi dacă ar fi fost, așa schelălăia, neauzit, potaia Dominic, întins pe spate, pe covor, lângă cățeaua care îi lingea, gudurându-se, sucurile, pielea, părul. „Părul“, articulă abia abia cățelușul plictisit. „N-aveai păr roșu. De când, păr roșu?“, întrebase, abia suflând, străinul. „Irlandeză, baby. Sunt irlandeză“, răspunse, prompt, străina. „Irlandeză pursânge, jur“, repetase, ferm, irlandeza, și îl linse iarăși cu limba ei lungă, roșie, irlandeză, până ațipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
limba și dinții cresc și cresc. Se încordează, se scutură, reintră în încăpere. Mâna mică tremură, cu țigara ieftină și puturoasă între degetele palide, sidefii. Încearcă să vorbească, repede repede, șoptit, bâlbâit. Vorbele ar fi o salvare, dacă reușește să articuleze cuvintele, totul se va liniști, liniști. Resturi din frazele auzite, cine cine vorbise oare... vine oclipă pentru Da sau Nu. Tace kir Ianuli, dar e aici, la un pas, și nu o vede, ce bine că nu o vede. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
imenși. Așa, ca să-l ajut un pic. Dar acum Încep să-mi pun problema dacă... nu cumva se folosește de mine ? Aproape că nu-mi vine să cred ce aud. Da, Katie, se folosește de tine cu nesimțire, reușesc să articulez Într-un final. Avea nevoie de cineva care să-i zugrăvească gratis ! Trebuie să-i dai papucii. Imediat. Acum ! Katie rămâne făcută preț de câteva clipe și o scrutez nervoasă. Pe chipul ei nu se citește nici o expresie, dar văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
e vorba că nu mi-ar plăcea lucrurile croșetate... OK. Ba ăsta e adevărul, nu Îmi plac deloc lucrurile croșetate. Și mai ales bluzele roz decoltate, cu găuri mari. I se vede pur și simplu sutienul. — E... super, reușesc să articulez În cele din urmă. E nemaipomenită ! — Nu-i așa ? Îmi zâmbește fericită. Și am făcut-o atât de repede ! O să-mi fac și fustă asortată. — Bravo, spun stins. Ești foarte talentată. — Ei, nu e mare lucru. Plus că-mi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nici eu să plec. Privirea lui Întunecată e aproape opacă. Dar trebuie. Îmi ia mâna, iar eu mă agăț de a lui, Încercând să prelungesc contactul cât de mult timp pot. — Păi atunci... mai vorbim. Abia sunt În stare să articulez cuvintele. — Abia aștept. — Și eu la fel. — Jack. Ridicăm ochii și-l vedem pe Sven lângă poartă. — OK, strigă Jack. Ne ridicăm și Încerc cât pot să evit să mă uit mai atent la modul puțin ciudat În care stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
la modul cel mai oribil, și ai să-i răspunzi exact cu aceeași monedă ! Fii atentă, sunt cu un tip Mick. E ziarist, scrie pentru Daily World... Simt că-mi Îngheață sângele În vine. — Un ziarist de scandal ? reușesc să articulez Într-un final. Jemima, ai Înnebunit de tot ? — Hai, nu mai fi atât de Îngustă la minte și te rog vorbește mai civilizat, răspunde Jemima dezaprobator. Emma, ziariștii de scandal sunt prietenii noștri. Sunt, dacă vrei, un fel de detectivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
uluitor de proaspete pentru casele dărăpănate din care ieșeau, de pe străzile familiare ale trecutului meu, Bărăției, Baia de Fier, Sfânta Vineri... În viața diurnă, ocupând un loc solitar mai la spatele autobuzului de firmă, îmi găseam greu cuvintele și le articulam rar, cu aerul că citez din autori pe care celălalt n-are cum să-i cunoască; dacă nu știi, eu de mic copil îmi inventasem un fel de cerc de scriitori, care se întâlneau în apartamentul nostru de bloc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
voce din magazin. Ce? Mă răsucesc - și femeia care se uitase la ramele lui Suze se apropie de mine. — Vorbiți despre Jane și Tim, nu? Ce scandal! Dar parcă pe copil îl cheamă Toby. Mă uit la ea, incapabilă să articulez vreun cuvânt. — Poate că Peter e numele lui de botez, sugerează patroana, arătând spre mine. Dânsa e nașa lui. Deci dumneavoastră sunteți nașa! exclamă femeia. Da, am auzit vorbindu‑se despre dumneavoastră. E ireal. Ireal. — Poate că dumneavoastră îmi puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de la Gifts and Goodies. O deschide și din ea cade o chitanță. În tăcere, scoate cele două cutii dinăuntru și o deschide pe fiecare, dezvăluind câte o ramă din tweed grena. Deschid gura să zic ceva, dar nu reușesc să articulez nici un cuvânt. — Bex... câte din astea ai? zice Suze într‑un final, cu glasul aproape strangulat. — Îhm... nu prea multe, zic, simțind cum mi se înfierbântă obrajii. Doar... câteva. — Cred că ai vreo... cincizeci! — Nu! — Ba da! Se uită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cu mine, sperând cè inițierea unui dialog între noi m-ar putea opri, Albul, lipsit de precizie mutè nebun în g2, dar, ca în vis când, desi ai vrea sè strigi și sè ceri ajutor, nu ești în stare sè articulezi nici un sunet, buzele ei se mișcè neputincioase, foarte aproape de urechea mea, Matei e de neoprit! Negrul reia atacul pe flancul reginei, profitând de deschiderea de pe coloana c, Nimic n-o ajutè, nici obiectele familiare din jur, bibliotecă cu cèrți nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Gherghina, căpitan Direcția l, mutat la SIE. 15. Matei Silviu, locotenent SIE. Partea Întâi Ithaca se apropie Capitolul 1 tc "Capitolul 1" Transfugul TC "FUGARUL" N-auzi că s-a deschis ușa compartimentului alăturat? Un controlor, cine altcineva poate să articuleze cuvintele atât de clar, răspicat: — Gutten Tag, geben Sie mir bitte! Ești Încordat, ești febril, te silești să-ți liniștești respirația precipitată, Îți ții privirea Întoarsă spre geamul lucios, Întunecat, dar nu poți să vezi peisajele care gonesc În noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
echilibrul și-ar fi căzut din copac. Pe fundal, o portavoce pârâi și cuvintele se scurseră într-o ceață lipsită de sens. Fața i se albise. — Ce-i cu tine? îl întrebă alarmată Pinky. — Mulțumesc de întrebare, reuși el să articuleze. Dar e mai bine să mergeți singuri. De ce e mai bine? îl întrebă Pinky exasperată. — Pentru că așa e, țipă tare și nervos, iritat subit de toate și de toți. Aveau să-l omoare. Avea să moară, pur și simplu. Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
urlă brigadierul. În mod sigur, așa ceva nu se putea întâmpla aievea. Numai că, iar și iar, ivindu-se uneori în fața lor și alte ori în spatele lor, dispărând pe străzi lăturalnice, apoi reapărând, era acolo dubița cu înghețată! — O să-l împușc, articulă brigadierul, vorbind dintr-odată încet. Pe cuvânt, am să-l împușc și-am să-l omor pe nebunul ăla. — Vai, domnule, spuse domnul Gupta, ridicându-se și chirăind ca o pasăre alarmată. Nu faceți asta, domnule. E un biet vânzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
atunci aș zice că din cauza faptului că trăiește în condițiile impuse de altcineva, iar asta e foarte dificil. Uneori poți să ajungi să te simți depășit de situație. Fiona se simțea mândră de ea pentru că găsise o modalitate de a articula sentimentele lui Susan, însă fără să i le atribuie, ceea ce ar fi însemnat să-i trădeze încrederea. — Da? Nick părea uluit. —Dacă asta e ceea ce simțea, atunci de ce nu mi-a spus nimic? Fiona a zâmbit înțelegătoare. —Nouă, femeilor, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
promit ceva, mă țin de cuvânt, OK? — Bine! i-am zis eu, uitându-mă, la rândul meu, fix la el. Ochii ni se Întâlniră la jumătatea spațiului Îngust dintre noi. A urmat o pauză chinuitor de lungă. În final, el articulă cu o voce cam gâtuită: — Și, ăăă... cum ziceai că se intitulează instalația mobilă? Mi-am dat seama că, În tot acest timp, Îmi ținusem respirația. Expirând, i-am răspuns: — Planeta nedescoperită. Mă rog, așa i-a spus tipa aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]