2,159 matches
-
devine Înspăimântător. Toate acele instincte de ambiție sanguinară, sacrilegă, execrabilă ce se manifestaseră la papii Renașterii se zăresc acum pe fruntea acestui fiu al lui Ignacio. Văd bine: o sete de dominație fără saț agită sângele-i impur, o sudoare arzătoare Îl inundă, un soi de abur grețos se Împrăștie În juru-i. Cum să-l lovesc pe acest ultim dușman? Am deodată intuiția neașteptată, pe care poate s-o nutrească numai cel pentru care sufletul omenesc, de secole, nu are nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pe Garamond să publice Isis Dezvăluită și Istoria Magiei. Aștept contactul potrivit“. Și apoi, tot mai prins de rolul pe care și-l luase, și ca să-l pună pe Agliè definitiv la probă, Îi recitase aproape literă cu literă cuvintele arzătoare pe care Arsène Lupin le rostea În fața lui Beautrelet În finalul lui Aiguille Creuse: „În unele momente, puterea mea mă face să mi se-nvârte capul. Sunt beat de forță și de autoritate“. „Haide, dragă prietene“, zisese Agliè, „și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
confort și nici măcar de companie: era pus În mișcare de ceva uimitor și divin. În deșert, Întreaga sa ființă a fost străluminată de cunoașterea legăturii lui cu universul. Așa trebuie să se fi simțit sfinții din pustie, chinuiți de soarele arzător, aproape morți de frig noaptea, și totuși inundați de extazul sfîntului spirit. Și el a stat treaz multe nopți În insomnia străluminată de neoane a orașului, În care noaptea albă este certificată și mandatată comercial. Dar noaptea albă ale eroilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
e gros ca o supă, saturat de umiditate. CÎnd eram copil, mă băgam sub mese la cafenea și mă uitam sub fustele doamnelor. CÎnd m-au alungat, m-am dus la bibliotecă. Ah, bibliotecarele sovietice! Creaturi severe pline de dorințe arzătoare! — ți-am adus ceva, Zamyat. Wakefield pescuiește din buzunar lingurița de sare. Am furat-o din solnița unui restaurant ucrainean unde m-am Înfruptat cu varză alături de trei frumuseți. Gelos? — Sare! Și ai cules sarea frumuseților ălora chiar acolo, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
toată japoneza pe care o știa. Stătea chircit și suferea îngrozitor. Nishino l-a atacat și a doua, și a treia oară. Trecătorii priveau scena, încercând sentimente diferite: o milă teribilă pentru Gaston, dar și o plăcere amestecată cu dorința arzătoare de a vedea ce se întâmplă în final - acel soi de plăcere pe care o mai gustaseră cu mult timp în urmă, când micul luptător japonez Rikidōzan i-a înfrânt pe uriașii frați Sharp. Nimeni nu a mișcat un deget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
bărbații. — De ce spui una ca asta? La urma urmei, sunt fată. Dacă îmi place un bărbat... — Există și așa ceva? — S-ar putea. Îi făcea o deosebită plăcere să-l vadă bosumflându-se. Știindu-l mâhnit, simțea o nevoie și mai arzătoare să rănească orgoliul acestui pui de nobil îngâmfat. — Cine? întrebă el cu voce spartă. Doar nu-i vorba de francezul acela, sper. — Francezul? — Da, Monsieur Gaston. Tomoe a râs cu atâta poftă, că s-a întors și chelnerița spre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
alta, alta e, tot alta, ca soarele antic, un rod al fiecărei dimineți. S-alcătuiește din lumini pe care nu le-nveți, se înfiripă din splendori pe care tăcând le preamăresc. Făptură fără ieri, întruchipată iar și iar, în ciclurile arzătoarei, reluatei tinereți îmi este dat, până la capătul acestei vieți, în fiecare zi din nou s-o cuceresc. ULISE De pe liman pe golfuri privirea ți-o rotește. E liniște ca-n ziua când mă-ntorsei hoțește și ți-am golit de
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
și Michael În seara asta. Ne bătea gîndul să Încercăm noul restaurant indian. Cam pe la șapte și jumătate? E de-a dreptul incredibil. Adică, femeia asta m-a scos dintr-o ședință ca să ne invite la cină? Ăsta e motivul arzător pentru care era nevoie să-mi vorbească neîntîrziat, neputînd lăsa un simplu mesaj? Îmi pare rău, Linda, mă prefac eu a-mi cere scuze, dar Dan a avut filmări În nord și e foarte obosit. Și eu am avut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
De Îndată ce pășim din avion, ne lovește căldura. Îi iau mîna lui Dan și i-o strîng Într-a mea. Pare a fi trecut atît de mult de la luna noastră de miere, atîta vreme de cînd ne-am scăldat În căldura arzătoare a soarelui, Încît senzația are darul de a ne schimba total, de parcă fericirea și căldura ar fi una. Citindu-mi gîndurile, Dan Îmi zîmbește. — Se vede treaba că aveam Într-adevăr nevoie cu toții de vacanța asta. — Dar nu e grozav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
se găsea mormântul lui Alexandru... Florile galbene, sălbăticite, erau năpădite de viespi. În apropiere, se afla o colibă de paie, înnegrită parcă de ploi... Atunci i-am văzut pentru prima oară ochii. Niște ochi prea mari pentru figura ei și arzători, umezi, strălucind, pentru ca dintr-o dată să devină triști, aproape dureroși. După aceea am observat că buzele i se mișcau ușor. Am auzit un murmur, fără să înțeleg, însă, ce spune. M-am apropiat. Mi-am dat seama că Ana recita
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
de vântul negru de la răsărit, și totul a fost îngropat sub zăpadă. Ansoald s-a întors la Concordia. Și s-a petrecut ceva la care nu m-așteptam: m-am îndrăgostit de Vibana. N-a fost vorba despre o patimă arzătoare, ci despre o contopire calmă, ceva ce a crescut în mine zi de zi și de care mi-am dat seama târziu. La început am fost peste poate de ocupat, pe de-o parte cu numeroasele seri de stat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
surprins să descopere În debandada acelui local chipul secretarului său. Necunoscutul Îl prinse de cravată. Și chiar dacă Elio ar fi Încercat să se sustragă acelei tentative neașteptate de strangulare, celălalt Îl privea În ochi. Adânc. Până În străfunduri. Cu o privire arzătoare ca a unui Îndrăgostit sau a unui judecător. Elio avu senzația Înspăimântătoare că barbarul acela pistruiat, cu părul roșu și privirea Încețoșată, i-ar fi cunoscut gândurile și ar fi știut totul. Elio nu mai fusese niciodată privit astfel. — Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe portbagajul mașinii și Își dezveli o bomboană. Voia să-i dea impresia că așteaptă pe cineva, sau ceva, dar nu aștepta nimic. Totul se sfârșise. Își pipăi instinctiv pistolul din teaca prinsă la subraț și Îl fulgeră o dorință arzătoare și irezistibilă de a ridica siguranța și de a-și trage un glonț În cap. Dar trebuiau să mai vorbească, măcar o dată. Totul putea să se Îndrepte, și să mori chiar În ajunul Împăcării era la fel de stupid, ca și cum ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
buzele tremurânde, aproape să plângă - privirea Îi este fixată pe bandajul care desfigurează chipul rotofei al lui Kevin și-l face să pară dezorientat și orb. Maja Își dădu seama, În clipa aceea, că tocmai acel bandaj reprezenta motivul interesului arzător și secret pe care Îl simțea Camilla față de acel copil nefericit și ridicol și lipsit de relații sociale. Camilla, dezamăgită. Dezamăgirea ei, prima din viață, o găsește cu totul nepregătită și-i va strica petrecerea de aniversare. E important ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lupte, știi și tu asta. Aici, afară, se simte ca un pește pe uscat. — Dar ăsta este electoratul, replică Zero fără milă. Când, În cele din urmă, Elio termină de citit, discursul său fu primit cu o tăcere definitivă și arzătoare, ca un scuipat. Din rândul suporterilor se ridică un ropot nesigur de aplauze. Chipul lui Elio - alb ca zăpada - se contopea cu imaginea munților Înzăpeziți. Unul dintre cei prezenți spuse pe un ton aprins că aici În cartier era nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
exotice ale Emmei. Îi promisese Întotdeauna că În anul următor nu aveau să meargă iar la Santa Caterina, ci avea s-o ducă Într-o țară ecuatorială. Un Crăciun fără frig și fără brazi de plastic: cu palmieri și soare arzător. Sarah rotise plăcinta În jurul bucăților de carne și Îl Învățase să mănânce cu mâinile. Îl Întrebase În ce zodie este. Nu pot să cred, spuse el. Tu vrei să lași impresia că nu crezi În nimic, râse fata, dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să-și cumpere o minge. Altfel, ce să facă o zi Întreagă cinci militari În ziua lor liberă? Pe la unsprezece plaja era o Întindere de umbrele, găletușe, palete, frisbee, scăunele de plastic, măști și salteluțe. Se plimbară Îndelung sub soarele arzător, trecând peste trupuri Încinse, pe lângă mame panicate pentru că Își pierduseră copilul din vedere și pe lângă cupluri care jucau tenis, amenințând siguranța celor care se scăldau cu mingi Îngreunate de apă. Se așezară În singurul spațiu rămas liber Între malul mării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sting iarăși. Urc între stele, Iar lacrima-mi lucește letargic Aspirând fără tăgadă spre liniște deplină Ușor, de aici - De aproape de îngeri, Privesc mai departe decât văd. Privesc spre tine. Viața dincolo de aparențe Și câteodată ajungi să te sufoci În arzătoare clipe ce mai târziu suspină Lăsându-te golit, regret cu regret. Lumina se cufundă-n întuneric Și ușor se transformă-n cuvânt, Apoi înțelegi că nu are sens, Dar continuu și continui să reacționezi Știind că ești și vei fi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o altă vară. Să ardem cuvântul tristețe, Să trăim cu multă blândețe, Să fim visători, căci se poate Ca totul să meargă pe roate. Copilăria printre astre Privesc spre cerul plin de stele Numărând câte din ele... Au o lumina arzătoare Ce-aduce lumii încântare. Printr-una îmi șoptește luna Ca o prințesă sclipitoare Spunând că-n viață mândrul Soare Nu încălzește pe oricare... Deși am minte de copil, Am înțeles că e ostil Să fii cu sufletul vărgat Trecând un
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
înțeles că e ostil Să fii cu sufletul vărgat Trecând un nor înfumurat. Bunătatea și credința, Crescute-odată cu ființa Se înalță încrezătoare În jocul razelor de soare. Copilăria e un joc, Scăldat de-o rază de noroc. E o lumină arzătoare Ce-ți luminează a vieții cale. Lumea poveștilor Prin șirul lungilor povești Adesea eu mă regăsesc, Copil cuminte ce învață S-asculte o povață-n viață. Din glasul dulce, părintesc, Am învățat să mă căiesc, Să cresc precum stejaru-n viață
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o criză de rezolvat ! În fiecare an amâni să faci și tu ceva amuzant... — Nu-i adevărat. — În fiecare an îmi spui că peste puțin timp o să fie mai bine. Dar asta nu se întâmplă niciodată ! spune pătimașă, cu privirea arzătoare. Samantha, ce s-a întâmplat cu viața ta ? Mă uit la ea preț de câteva clipe, în timp ce mașinile trec cu zgomot pe lângă mine. Nu prea știu ce să-i răspund. Sinceră să fiu, nu-mi amintesc cum a fost viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Eddie Geiger ! se rățoiește Trish, răsucindu-se în scaun. Vorbești despre petrecerea surorii mele ! Îți dai seama... Eddie ambalează motorul, acoperindu-i vocea și Porsche-ul dispare în zare, ridicând pietrișul în urma lui și lăsându-mă singură în soarele tăcut și arzător. Așa. Deci... am rămas doar eu și Nathaniel. Singuri-singurei. Până la ora opt diseară. Cam ăsta e în mare scenariul. Ceva începe să zvâcnească înăuntrul meu. Ca un dirijor care stabilește ritmul ; ca o introducere. Mă răsucesc pe călcâie cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în buzunar și scoate o scrisoare de câteva pagini ; ambele fețe ale foilor sunt acoperite cu scrisul lui. O țin câteva momente, fără s-o citesc. — Ce... ce scrie în ea ? Ridic ochii. — E lungă și plicticoasă. Mă fixează lung, arzător. Și prost scrisă. Dau paginile încet între degete. Ici și colo zăresc cuvinte care îmi umplu instantaneu ochii de lacrimi. — Deci așa, reușesc să articulez. — Deci așa. Brațul lui îmi înconjoară mijlocul ; gura lui caldă se lipește de a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
călătoria mea. 21. Oamenii la care poposisem ca să se Întremeze Unu nu aveau nici peșteri și nici case tari care să semene cu cele pe care le mai văzusem În călătorie. Pământul lor era nisipos și uscat, bătut de soarele arzător din zori până la asfințit. Stăteau cât era ziua de lungă Într-un fel de case din piei argăsite, Întinse pe niște prăjini arcuite În fel și chip - aceste adăposturi se asemuiau cu ceea clădisem eu când se născuse Unu, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cum de făcea aici asemenea prăpăd? Te pomenești că, tot mergând spre Miazăzi, ne apropiasem din ce În ce de soare și că, Într-o bună zi, aveam să ne trezim cu el În fața noastră, cât să-l atingem, mai arzător ca oricând, gata-gata să ne facă pieile scrum și să ne prăjească până la os. Of, of, soare blestemat! În ziua aceea, micuțul Unu nu a putut să adoarmă. Nu mai dorea nici țâță și, orice am fi făcut, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]